Speta Legea 10/2001. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1946/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTIA III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.498
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr.76 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G și intimata intervenientă.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru apelantul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.2786 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, avocat, pentru intimata intervenientă, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimata pârâtă Primăria Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantului reclamant învederează instanței că, din eroare, partea pe care o reprezintă a intitulat motivele căii de atac ca fiind motive de recurs, în fapt acestea fiind motive de apel, în conformitate cu dispozițiile art.287 și urm. Cod de procedura civilă.
Curtea, după deliberare, având în vedere obiectul pricinii, respectiv contestație împotriva unei dispoziții emise de Primăria Municipiului G în baza Legii nr.10/2001, califică prezenta cale de atac, exercitată în cauză, ca fiind apel
Părțile prezente învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că, în mod greșit și cu încălcarea prevederilor art.57 Cod de procedura civilă, instanța de fond a admis cererea de introducere în cauză a numitei.
Mai arată că, o acțiune care să aibă ca obiect plângere împotriva dispoziției primarului, se poate formula numai în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, termenul de 30 de zile, stabilit de art.26 alin.3 din legea nr.10/2001, fiind un termen de decădere.
Precizează că, astfel cum se reține și în hotărârea atacată, atât reclamantul cât și au formulat fiecare câte o notificare ambele fiind soluționate prin Dispoziția nr.2387/2008, dar, numai reclamantul a înțeles să conteste, în termen legal, această dispoziție, cu privire la respingerea Notificării nr.20/2002.
La solicitarea instanței de a preciza dacă necontestarea, de către, a dispoziției primarului echivalează cu lipsa unei notificări, reprezentantul apelantului reclamant arată că nu susține acest punct de vedere.
Reprezentantul intimatei interveniente solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că decizia de respingere a notificării i-a fost comunicată la altă adresă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului G, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea dispoziției nr.2387/12.03.2008 emisă de pârât.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că prin notificarea înregistrată sub nr.20/2002 a solicitat pârâtului acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în G,-, fostă proprietate a sorei bunicului său, născută.
Deși la notificare a anexat toate actele ce dovedeau calitatea sa de persoană îndreptățită la restituire, pârâtul a emis dispoziția nr.20/2002 prin care a respins notificarea pentru lipsa înscrisurilor doveditoare ale calității de moștenitor.
Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2008, astfel cum a fost rectificată prin încheierea de ședință din data de 4.12.2008, instanța de fond a dispus, la cererea pârâtei Primăria Municipiului G, citarea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a numitei, reținându-se că aceasta ar putea invoca aceleași drepturi ca și reclamantul, deoarece prin decizia contestată a fost respinsă și notificarea sa, care viza acordarea de măsuri reparatorii pentru același imobil.
Prin cererea depusă la dosar la 22.01.2009, intervenienta a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitoare a defunctei și să se dispună acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în G,-, în raport de cotele succesorale ale părților.
Prin sentința civilă nr.76/7.05.2009, instanța de fond a admis în parte contestația formulată de reclamant, a admis cererea de intervenție, a anulat dispoziția nr.2387/12.03.2008 emisă de Primarul Municipiului G și a dispus restituirea prin echivalent către reclamant și intervenientă a imobilului compus din teren în suprafață de 1488,80. și două corpuri clădire, situat în municipiul G, str.-, nr.5.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a aparținut autoarei reclamantului și intervenientei, și a fost solicitat prin notificări separate formulate de către aceștia în baza Legii nr.10/2001.
Imobilul a trecut în proprietatea statului prin naționalizare, iar conform expertizei efectuată în cauză, construcțiile existente pe teren au fost demolate, terenul fiind în prezent ocupat de bloc de apartamente și rețele de utilități.
În aceste condiții, s-a apreciat că atât reclamantul, cât și intervenienta au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, conform Legii nr.10/2001, restituire care trebuie să se facă prin echivalent, în condițiile în care întregul teren este în prezent ocupat.
Susținerea reclamantului potrivit căreia, interveniența nu ar avea calitate procesuală și nu ar fi îndreptățită la restituire, deoarece nu a contestat dispoziția nr.2387/2008, a fost considerată de instanța de fond ca fiind nefondată, având în vedere faptul că prin art.4 din Legea nr.10/2001 aceasta a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii, iar cererea sa de restituire are valoare de acceptare a succesiunii rămasă de pe urma defunctei.
S-a reținut, totodată, că din lucrările dosarului nu rezultă comunicarea efectuată în condițiile legii către intervenientă, iar introducerea acesteia în cauză și soluționarea contestației în contradictoriu și cu intervenienta sunt impuse de rațiunea și spiritul reglementării legale.
Analizând sentința instanței de fond în raport de criticile dezvoltate de apelantul reclamant, care stabilesc, conform articolului 295 Cod Procedură Civilă, limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea va reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 57 din Codul d e Procedură Civilă oricare din părți poate să cheme în judecată altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.
Cererea făcută de pârât se depune o dată cu întâmpinarea, iar când aceasta nu este obligatorie, se depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
În cauza de față intimata intervenientă a fost introdusă în cauză la cererea intimatului pârât Primăria Municipiului G, făcută verbal, prin reprezentant, la termenul de judecată din data de 19.06.2008, care reprezenta prima zi de înfățișare în cauză, astfel cum aceasta este definită prin articolul 134 Cod Procedură Civilă.
Conform acestui text de lege este socotită ca fiind prima zi de înfățișare, aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Din actele dosarului instanței de fond rezultă că primul termen de judecată acordat în cauză a fost la data de 22.05.2008, dată la care instanța a dispus amânarea cauzei pentru la data de 05.06.2008 pentru a da posibilitate reclamantului să-și angajeze apărător.
La termenul de judecată din data de 05.06.2008 instanța a dispus, tot la cererea reclamantului apelant amânarea judecării cauzei la data de 19.06.2008, pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului acestuia.
La termenul de judecată din data de 19.06.2008, primul termen la care părțile puteau pune concluzii, instanța de fond a dispus la cererea intimatei pârâte Primăria Municipiului G, citarea în cauză a numitei, în calitate de interveninet forțat.
Din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta notificase,ca și reclamantul, Primăria Municipiului G în vederea restituirii imobilului în litigiu,susținând că este succesoare a defunctei.
Fiind vorba de o persoană care putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul și în condițiile în care cererea se formula de pârâtă la prima zi de înfățișare, astfel cum s-a arătat mai sus, în mod corect instanța de fond a dispus citarea în cauză a acesteia,făcând astfel o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor articolului 57 din Codul d Procedură Civilă.
Faptul că cererea de intervenție forțată s-a formulat verbal și nu prin cerere scrisă motivată, care să fi fost comunicată părților, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a sentinței instanței de fond, ci doar o neregularitate a actului de procedură efectuat în aceste condiții,acoperită prin neinvocarea ei la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond, conform articolului 108 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă.
Pe de altă parte, fiind vorba de o contestație formulată împotriva unei dispoziții emisă de Primăria Municipiului G în baza Legii nr.10/2001, prin care s-a respins atât notificarea formulată de apelantul reclamant cât și cea formulată de intervenientă, în care instanța trebuia să verifice legalitatea și temeinicia acesteia, este evident că o astfel de verificare nu se putea face legal decât în contradictoriu cu toate părțile care figurau în cuprinsul actului supus controlului judiciar, deci inclusiv în contradictoriu cu intervenienta, chiar dacă aceasta nu contestase decizia.
Nefondată este și critica prin care apelantul susține că instanța de fond ar fi trebuit să menționeze în cuprinsul sentinței pronunțate cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobil, în totalitate, de vreme ce intervenienta nu a contestat în termen decizia intimatei.
Prin decizia nr.LII /04.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit cu putere obligatorie pentru instanțe, faptul că în cazul notificărilor soluționate după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, cum este și cazul notificărilor soluționate prin decizia contestată,măsurile reparatorii se acordă în condițiile articolului 16 și următoarele din această lege, măsurile reparatorii cuvenite persoanelor interesate urmând a se stabili de Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor și nu de instanța de judecată.
Totodată, potrivit articolului 4 pct.4 din Legea nr.10/2001 apelantul reclamant ar fi putut profita de cota intervenientei doar în măsura în care aceasta nu ar fi urmat procedura prevăzută de această lege și nu ar fi formulat notificare nu și în cazul în care aceasta a nu a formulat contestație la decizia prin care i s-a soluționat notificarea.
În consecință, reținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă, respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,.3,.16, sector 2, împotriva sentinței civile nr.76/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,--51, județ G, și intimata intervenientă, cu domiciliul ales în B,--143,.6,.136, sector 6, la av.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./
5 ex/11.11.2009
------------------------------------------
Tribunalul Giurgiu -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
