Speta Legea 10/2001. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/Ap
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Orașul C prin Primar, împotriva Sentinței civile nr.1451/C din data de 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 28 ianuarie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.1451/2008, Tribunalul Covasnaa respins excepția lipsei calității procesuală pasivă a Or. C prin Primar, invocată de pârât, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu Orașul C prin Primar și în consecință a anulat dispozițiile nr. 76/2001 și 125/2002 emise de Primarul or. A obligat Primarul Or. C să procedeze la emiterea unei noi dispoziții prin care să procedeze la restituirea în natură a imobilului identificat în CF nr. 4209 C, nr. top 152, alcătuit din construcții și terenul aferent de 680 mp situat în Or. C,str. -, nr. 1 în favoarea reclamantei, cu stabilirea obligației de a menține destinația imobilului pe care o are în prezent, de sediu primărie pe o perioadă de până la 3 ani, în condițiile art. 16 alin. 1 și 2 din legea nr. 10/2001, republicată, a HG 1886/2006 și intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele acesteia.
In considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin Dispoziția nr. 76/2001, emisă de Primarul orașului C (4), s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului cu nr. top 152 din CF 4209 C, pe care în realitate se află o parte din sediul primăriei. S-au propus despăgubiri.
La data de 19 iulie 2002 prin dispoziția nr. 125 (5), a aceleiași autorități s-a completat prima dispoziție, respectiv " a se propune acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 1.333.500.000 lei (40.000 dolari) conform raportului de expertiză tehnică de evaluare nr. 260/2002, întocmit de SC RL B, sens în care prezenta dispoziție, împreună cu documentația ce însoțește notificarea nr. 44/N/2001 depusă de D-na va fi comunicată Prefecturii Județului C".
Notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 44/N din 29.05.2001 (171), atestă că, alături de mama sa, IRMA, au solicitat restituirea în natură, dacă este posibil sau în echivalent lei la cursul pieții a mobilului cuprins în CF 4209, nr. top 152, casă și curte de 680 mp.
A mai precizat că, estimativ valoarea este de 60.000 dolari USA, respectiv 30 dolari USA mp pentru teren.
Din foaia de posesiune a CF 4209 C, nr. top 152, rezultă că, proprietate tabulară fost, căsăt..
Extrasul CF de la fila 86 și 240, demonstrează că aceasta este singura proprietară "în baza contractului de vânzare-cumpărare din 28.10.1930 se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului de sub nr. transnotat din CF 293 cu titlu de drept de cumpărare în folosul D-nei măritată cu ".
În continuare, în același document este consemnat că "în baza deciziunii 128/1959 dată de Sfatul Popular asupra imobilului se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de naționalizare a Statului Român, dat în administrarea Tg.
Hotărârea nr. 128/1959 (42, vol.I) demonstrează că trecerea forțată la stat a imobilului situat în-, identificat în CF 4209 C, nr. top 152, de la, căsătorită, s-a efectuat în temeiul nr. 92/1950.
Extrasul CF 4209 C, nr. top 152 (144, vol.I), atestă faptul că acest imobil este compus din casă, curte în suprafață de 680 mp și aparține în proprietate Statului Român și în administrarea IGO Tg.
Ulterior, potrivit Încheierii Judecătoriei Tg. S nr. 809/1995 CF (44, vol I), s-a dispus dezmembrare imobilului menționat în două parcele: parcele 1 cu nr. top 152/1, teren construcție cu 216 mp și parcele nr. 2 cu nr. top 152/2, teren construcție în suprafață de 235 mp. Ambele parcele însumând o suprafață de 451 mp. Au primit o nouă identitate în CF 6712 Scopul dezmembrării a fost construirea de blocuri de locuințe.
Cartea funciară nr. 4209 C, practic a fost sistată din lipsă de imobil, cu toate că diferența de suprafață de 229 mp nu figurează ca transnotată, deci nu se găsește în nici o altă cate funciară.
În memoriul tehnic a documentației cadastrale nr. 94/2005 realizat de expertul (113-117), vol.I) s-a concluzionat că, partea nordică a clădirii primăriei orașului C reprezintă casa înscrisă pe terenul cu nr. top 152 iar intabularea unor blocuri de locuințe pe acest nr. top s-a efectuat eronat, acestea fiind de fapt construite pe terenul cu nr. top 153, lângă care se află și terenul cu nr. top 151/2. Pentru remedierea situației se impune restabilirea situației anterioare a CF 4209, reînființarea suprafeței cu nr. top 152 în suprafață de 680 mp și schimbarea rădăcinii cu nr. top a blocurilor de locuințe de la nr. top 152 la nr. top 153.
Așadar pe imobilul revendicat în cauză se află sediul Primăriei orașului C, aspect necontestat de autoritățile administrației publice locale.
Situația a fost recunoscută de autoritatea pârâtă (91-92 vol.I), respectiv că, pe cele două parcele din CF 6712 C sunt intabulate 2 blocuri de locuințe și partere comerciale iar clădirea solicitată de petentă a fost radiată din CF, deci scriptic aceasta nu există, deși în realitate pe nr. top 152 este sediul primăriei. Autoritățile administrației publice locale nu au efectuat nici un demers pe linia clarificării situației juridice a imobilului din speță. Ca atare sediul primăriei în prezent nu are identitate tabulară.
Expertizele efectuate în cauză au identificat clădirea și terenul petentei ca existând în fapt cu destinația actuală de primărie și numai dintr-o eroare s-au intabulat blocurile de locuințe pe nr. top 152. Deci trebuie reconstituită situația anterioară, prin reînființarea CF 4209 C și clarificarea situației juridice a apartamentelor.
În drept, se observă că, imobilul aflat în discuție a trecut în stăpânirea statului forțat în accepțiunea art. 2 alin (1) lit. a din nr. 10/2001, republicată, care statornicește că, preluarea abuzivă cuprinde și imobilele naționalizate prin 92/1950 cu modificările și completările ulterioare.
Art. 3 și art. 4 alin (2) din aceeași lege statuează că, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz prin echivalent și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice proprietare a imobilelor la data preluării abuzive a acestora.
Imobilul din speță, a aparținut antecesoarei, proprietară tabulară, căsătorită, decedată la 24.06.1950. Succesiunea acesteia a fost stabilită prin Certificatul de moștenitor suplimentar 290/2003 (149-150,155) în favoarea moștenitorilor legali, frate și, soră, în cote egale. a decedat la 1.10.1962, masa succesorală a acestuia revenindu-i surorii sale. La rândul său, decedată la data de 17.03.1964 (174-175, 180, vol. I), a lăsat ca moștenitori testamentari pe și Irma. Bunurile deținute de, decedată la 17.03.1964 au revenit legal, reclamantei, în calitate de nepoată. Toate aceste împrejurări reies din certificatul amintit mai sus.
Reclamanta, este fiica numitei Irma (176-177). Conform certificatului de moștenitor 237/2005 (222-224, vol.I) aceasta este unica moștenitoare legală a întregii mase succesorale, deci are calitate de persoană îndreptățită pentru imobilul revendicat.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată instituie ca regulă generală, prin art.1 și art. 7, măsura reparatorie a restituirii în natură și numai subsecvent, dacă aceasta nu este posibilă, repararea prin echivalent.
În cazul imobilelor aparținând unităților administrativ - teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziție motivată a primarilor, care soluționează în faza procedurii administrative notificarea persoanei îndreptățite (art. 21 alin. (4), art. 22 alin. (1) din lege).
Dispoziția primarului se poate ataca la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare, în condițiile art. 26 alin. (3) și următoarele a legii.
Litigiile acestea sunt de natură civilă (nu de contencios administrativ) și se poartă între persoana notificatoare și persoana juridică, deținătoare a imobilului (art.41 alin. 1.pr.civ.), care este unitatea administrativ teritorială prin primar, potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată. Primarul participă ca reprezentant a unității administrativ teritoriale, fiind autoritatea executivă, investită de normele 10/2001, republicată, enunțate anterior cu atribuția de emitere a actului prin care se soluționează cererile în revendicate a imobilelor preluate abuziv întrucât orașul, comuna, județul sunt entități titulare de patrimoniu.
Față de aceste considerente, apărarea pârâtului că, orașul C prin Primar nu poate avea calitate de pârât și că procesul trebuia purtat în contradictoriu cu Primarul, emitentul dispoziției atacate este nefondată, urmând a se dispune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate.
Abordând fondul cauzei, instanța mai reține că, restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv se dispune în situația în care bunul este liber în sensul definit de art. 10 legii precum și în cazul imobilelor vizate de art. 16 din lege.
Imobilul cerut spre retrocedare de reclamantă, este afectat exclusiv și nemijlocit activității specifice sediului Primăriei orașului C, cum se poate constata și din certificatul de urbanism nr. 63 din 4.08.2005 (140-141), înscris în CF 4209 C, nr. top 152, intrând sub incidența art. 16 legii, figurând printre cele enumerate de anexa 2 lit. a), pct. 3, care se referă la imobilele ocupate, printre altele de primării, prefecturi
Susținerea pârâtului că pentru imobilul în cauză se cuvin măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pe motiv că adăugirile pe orizontală și verticală depășesc 100/% din aria desfășurată inițial nu poate fi împărtășită.
In adevăr, art. 19 alin. (1) din lege, reglementează că se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în situația tuturor imobilelor construcții cărora li s-au adăugat pe orizontală și/sau verticală, în raport de forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial. Această condiție în speță nu este îndeplinită.
Raportul de expertiză judiciară realizat în cauză (20-30, vol.II), ca de altfel și raportul de expertiză extrajudiciară depusă la dosar (255-272, vol.I), a concluzionat, fără echivoc, la fila 23, 25 din vol.II, că " desfășurată a adăugirilor pe plan vertical și orizontal nu este mai mare cu 100% decât aria desfășurată a construcției vechi. desfășurată a adăugirilor este mai mare cu 73,81% față de aria desfășurată a clădirii vechi".
Expertul judiciar a constatat că, imobilul este alcătuit din mai multe corpuri, astfel: Corpul A, care este clădirea veche, fiind construită după apreciere la începutul secolului XX, neavând nici o adăugire după naționalizare; corpul B cu rol de gang de intrare în incinta clădirii vechi, a fost reamenajat în hol central de intrare în clădirea primăriei; corpul B1, o mică extindere a clădirii vechi care asigură intrarea funcțională în holul central al instituției; C, D și E au fost construite în anii 60-70 de administratorii anteriori ai clădirii; corpul F, cerdacul inițial fost demolat și reconstituit în totalitate; corpul G, clădire nouă compusă din parter și etaj, a fost construit în anul 2005 în locul unei clădiri parter demolate care a avut destinația de anexă gospodărească.
Referitor la construirea noii clădiri, respectiv corpul G în anul 2005, celorlalte extinderi, acestea s-au realizat fără forme legale.
Acest aspect a fost reținut de expertul judiciar la fila 37, vol.II din dosar, unde s-a consemnat faptul că, nu s-au putut identifica scriptic investițiile noi realizate în lipsa autorizației de construire, a documentației tehnice pentru amenajări și construcții noi, autorizației de demolare a clădirilor vechi, cerute de 5o/1991, a proceselor verbale de recepție impuse de asemenea de dispozițiile legale în materie cu toate că lucrările efectuate sunt reale.
Mai mult, în cartea funciară nu a fost corectată greșeala veche comisă în timpul construirii blocului de locuințe din vecinătate.
Demersurile legale pentru extinderea clădirii administrative au fost începute, potrivit certificatului de urbanism nr. 63 din 6.08.2005 (140-143, vol.I), însă nu s-a făcut dovada finalizării acestora prin obținerea autorizațiilor legale și a celorlalte formalități menționate anterior.
Art. 10 alin. (3) din 10/2001, dispune obligația restituirii în natură a terenurilor pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea vizând inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că reclamanta ar fi acceptat propunerea de despăgubiri bănești de 40.000 USA, atâta timp cât prin notificare a cerut în primul rând restituirea în natură și numai în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent. Pe de altă parte reclamantei nu i se poate îngrădi accesul la justiție pentru valorificarea dreptului de recuperare în natură a imobilului care a aparținut antecesorilor săi proprietari. Este adevărat că la un moment dat a acceptat oferta pentru despăgubiri bănești, însă acordul acesta a fost dat anterior modificării și completării 10/2001.
Și susținerea că obiectul pretențiilor reclamantei nu există în regim CF, deci pârâtul nu poate fi obligat la retrocedarea în natură a imobilului, este neavenită. Această situație nu poate constitui un impediment în restituirea în natură imobilului și care este datorată "neglijenței" autorităților administrației locale a căror lipsă de interes în clarificarea situației juridice a sediului pe care îl ocupă este evidentă. Există posibilitatea de a se solicita pe cale judiciară, îndreptarea șirului de erori strecurate în evidențele de publicitate imobiliară.
Mai mult este inadmisibil ca pârâtul să invoce, în apărare propria sa culpă (art. 108 alin (4) pr.civ.).
Având în vedere cele prezentate mai sus, instanța apreciază acțiunea reclamantei întemeiată, urmând a dispune admiterea ei, întrucât s-a făcut dovada dreptului de proprietate a antecesorilor asupra imobilului în litigiu cât și a preluării abuzive de Statul Român. În consecință se vor anula cele două dispoziții, respectiv nr. 76/2001 și 125/2002 și se va obliga Primarul orașului C de a proceda la emiterea unei alte dispoziții prin care să restituie în natură imobilul alcătuit din construcție și terenul aferent de 680 mp, conform raportului de expertiză tehnică și a celor 3 anexe, întocmite de expertul, identificat în CF 4209 C, nr. top 152, situat în orașul C,-, fostă-, jud. C, conform, dispozițiilor art. 16 din 10/2001, republicată.
Totodată se va proceda și la intabularea imobilului pe numele noului proprietar, părțile având la îndemână acțiunea în rectificare a cărții funciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Orașul C prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât:
Soluția atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului dreptului la apărare, prevăzut și garantat de art. 24 din Constituția României, principiul contradictorialității, prev. de art. 85 Cod pr. civilă, art. 114 alin. 1 Cod pr. civilă, art. 306 alin. 2 și cu încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO, ce garantează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, soluționat de un tribunal independent și imparțial.
Potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, orașul și primarul sunt entități juridice distincte.
Prin soluția obiect al apelului, instanța de fond a dat altceva decât s-a cerut, fără a pune în discuția contradictorie a părților.
Soluția adoptată s-a pronunțat cu încălcarea prev. art. 969 Cod civil, art. 1 Cod civil, art. II Anexa 2 și art. 16 din legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin dispozițiile Legii 247/2005, precum și cu încălcarea prevederilor Decretului-Lege nr. 115/1938 și Legii nr. 7/1995 dat fiind că instanța a dispus ca primarul să restituie imobilul intabulat în CF 4209 C, nr. top 152. Așa după cum rezultă din probele dosarului, dispoziția instanței este imposibil de executat, deoarece potrivit încheierii de CF nr. 809/1995, cartea funciară nr. 4209 C, nr. top 152, începând cu anul 1995 nu mai există, fiind sistată "din lipsă de imobil". Invocă de asemenea încălcarea preved. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, imobilul nu se restituie în cazul în care adăugirile făcute ulterior preluării executate de către deținător depășesc cu 100% aria desfășurată a construcțiilor vechi. Potrivit prevederilor art. 19 alin. 2 din legea nr. 10/2001, în cazurile în care pe imobilul supus restituirii se află construcții suplimentare de sine stătătoare construite după preluare, aceste construcții nu se restituie.
Pentru cele mai sus invocate se solicită respingerea acțiunii și în subsidiar rejudecarea cauzei.
La dosar s-a depus cerere de intervenție în interesul orașului C, formulată de primarul orașului, prin care se invocă următoarele motive de nelegalitate:
Orașul C, persoană juridică chemată în judecată, deținătoare a imobilului revendicat nu este obligată, prin sentința civilă nr. 1451/2008 la restituirea, în natură, a imobilului înscris în CF sub nr. top 152. prevederile art. 129alin. 6 Cod pr. civilă sunt încălcate și prin faptul că instanța a dispus anularea dispozițiilor nr. 75/2001 și 125/2002, în timp ce limitele în care a fost investită prin cererea de chemare în judecată se refereau doar la modificarea celor două dispoziții.
Acțiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât ea a renunțat expres și înainte de soluționarea definitivă a notificării, la restituirea în natură, optând pentru despăgubiri bănești.
Instanța de fond nu a verificat daci dispozițiile primarului, amintite anterior sunt "dispoziții nevalorificate" conform cerinței imperative prevăzute în art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, mai ales dacă se au în vedere prevederile art. 16 alin. 1 și 4, Cap. V, Titlul VII "regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"din Legea nr. 247/2005, prevederi potrivit cărora "pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei centrale procedează la analizarea dosarelor prev. la alin. 1 și 2 în privința verificării respingerii cererii de restituire în natură".
Primarul orașului este obligat să restituie un imobil fără identitate tabulară, clădirile de sub nr. top 152 fiind apartamente de locuit și spații comerciale.
Sentința civilă nr. 1451/2008 nu stabilește momentul de la care curge termenul de 3 ani pentru obligația reclamantei de a menține destinația imobilului restituit.
În calitate de primar nou ales al Or. C se impune obligația ca orice dispoziție de restituire în natură a unui imobil să fie emis duopă ce situația juridică tabulară este clarificată la cartea funciară, pe baza unui plan topografic comandat de primar și însușit de Consiliul Local, mai <les în situația unui imobil ce aparține domeniului public al orașului, așa cum este clădirea Primăriei.
Sentința civilă nr. 1451/2008 încalcă prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Cererea a fost admisă în principiu.
În cauză, contestatoarea a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Apelul este nefondat, ca și cererea de intervenție pe fondul ei.
Astfel, cu privire la prima critică referitoare la încălcarea principiilor contradictorialității, al dreptului la apărare și la un proces echitabil, raportate la Legea nr.215/2001, sunt de menționat următoarele:
Potrivit prevederilor art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001 "în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziție motivată aprimarilor.."în condițiile în care notificarea este adresată persoanelorjuridice deținătoare.
De altfel, aceste considerente rezultă nu numai din lege, ci și din numeroase decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție (dec. 5682/2004, dec. 856/2006), în conformitate cu care obligația restituirii imobilelor revine unității administrativ-teritoriale, iar primarul emite decizia, acționând ca reprezentant al deținătorului imobilului.
Cele mai sus expuse, rezultă din legea administrației publice, ale cărei texte prevăd că primarul funcționează ca autoritate executivă, iar comunele, orașele, etc. sunt persoane juridice cu patrimoniu și capacitate juridică deplină. Prin urmare comunitatea își exercită drepturile subiective civile precum și obligațiile civile prin organele sale, actele juridice încheiate de către autoritățile executive fiind înseși actele comunei, orașului, etc.
Așadar, primarul nu trebuie chemat în judecată în nume propriu, calitate procesuală în cauză având unitatea administrativă prin primarul său.
Pentru aceste motive prima critică formulată în apel și în intervenție va fi respinsă.
Cea de a doua critică purtând asupra încălcării dispozițiilor art.129 alin.6 Cod proc. civ. prin anularea și nu prin modificarea dispoziției primarului conform petiției, este de respins, întrucât în cauză nu s-a pronunțat un plus petit, ci, indiferent de formularea părții, mai exact de denumirea dată prestației cerute, instanța s-a pronunțat în spiritul legii cu respectarea scopului - lipsirea de efecte a activității primarului.
Cât privește motivul de apel purtând asupra inadmisibilității restituirii în natură a imobilului, comunitatea și primarul său au ignorat principiul aplicării imediate a legii noi asuprafacta pendentia, respectiv dispozițiile legii modificatoare a Legii nr.10/2001, adică Legea nr.247/2005, care dă eficiență prevalenței restituirii în natură conform art.7 și 9 - articole care prevăd această formă de reparație "indiferent în posesia cui se află imobilul", iar art.16 așa cum se prezintă după modificarea sa prevede exact situația juridică din speță.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.102/2006 a stipulat că: "în principiu, legea nouă se aplică imediat situațiilor obiective (legale), adică acelora ale căror conținut și efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. "Stricto sensu" este avut în vedere momentul intrării în vigoare a legii noi, iar "lato sensu" prezentul și viitorul, ambele determinate prin prisma acestui moment și materializate fie în situații juridice care urmează să existe, să se modifice ori să se, fie în fapte juridice pendinte (facta pendentia), ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).
În speță, dreptul subiectiv reclamat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, în condițiile în care au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi (titluri de valoare și acțiuni), prin titlul VII al Legii nr.247/2005, lege nouă, de imediată aplicare".
Renunțarea contestatoarei la restituirea în natură nu s-a produs, ea optând pentru despăgubiri întrucât era unica posibilitate oferită de lege la acea dată.
Referirea la Secretariatul Comisiei Centrale face trimitere la o altă situație juridică, respectiv a procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Motivul patru al apelului dreptul contestatoarei la schimbarea opțiunii, drept prevăzut de un act normativ nou apărut, față de cel anterior care nu permite restituirea în natură. De altfel, tranzacția încheiată conform susținerii apelantei nu s-a finalizat, despăgubirile nefiind achitate.
Prin urmare și acest motiv va fi respins.
Critica privind inexistența imobilului în CF este de respins, sistarea CF-ului vechi neechivalând cu o inexistență, executarea putând fi dispusă prin reînființarea CF-ului vechi. De aceea, pretenția primarului de a clarifica situația juridică a imobilului este o invocare a propriei culpe în neprezentarea extraselor de CF expertului, în nedezlegarea greșelilor efectuate cu construcțiile proprii în lipsa documentației tehnice.
De altfel, prin probele aflate la dosar, inclusiv expertizele tehnice, contestatoarea a făcut dovada neîntrunirii dispozițiilor art.19 din Legea nr.10/2001, investițiile neautorizate nedepășind proporția prevăzută în actul normativ, respectiv 100% față de cele existente anterior preluării.
Nici revenirea la numele anterior al străzii nu constituie un impediment la restituire, iar termenul de 3 ani invocat în cererea de intervenție, curge de la momentul stipulat în actul normativ și normele metodologice de aplicare a acestuia.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 7 din Legea nr. 10/2001, primarul și comunitatea nu au drept de opțiune între măsurile reparatorii, ci obligația legală de restituire în natură a imobilului.
Așadar, în temeiul art.296 Cod pr. civ. și de art. 51-55 din același cod, calea de atac și petiția de intervenție vor fi respinse, cu păstrarea întocmai a hotărârii Tribunalului Covasna.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții Orașul C prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1451/2008 a Tribunalului Covasna, pe care o păstrează.
Respinge cererea de intervenție în interesul Orașului C formulată de primar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
Grefier,
- -
Red. - 3.02.09
Dact. - 10.02.08
4 ex.
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi
