Speta Legea 10/2001. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 5.

Ședința publică din data de: 07.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Vasile

JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 595/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul - reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/28.10.2009 la dosar, lipsind intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Reprezentantul apelantului - reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.

Reprezentantul apelantului - reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține apelul în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 21.01.2009, pe rolul Tribunalului București -secția a Va Civilă, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B prin Primar General să se constate dreptul său de a primi despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 17,15 mp, aferent apartamentului situat la demisolul imobilului din B, Str. - - 9, sector 1; să se dispună obligarea pârâtului să îi acorde despăgubiri reclamantei și pentru această suprafață de teren, ce nu se poate restitui în natură, deoarece s-a vândut chiriașilor cumpărători odată cu apartamentul menționat, în baza Legii nr. 112/1995; să se dispună completarea dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 10999/19.12.2008. în sensul acordării de despăgubiri și pentru terenul menționat.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat în baza Legii nr. 10/2001 notificare, solicitând restituirea în natură a întregului imobil situat în B, Str. - - nr. 9, sector 1, compus din teren în suprafață totală de 451 mp și construcție cu demisol, parter, etaj 1 și mansardă, dovedindu-și calitatea de persoană îndreptățită cu acte de proprietate, acte de stare civilă și moștenire, acte de preluare a imobilului și acte privind situația juridică actuală a imobilului.

A mai arătat că, prin dispoziția nr. 10999/ 19.12.2008, emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei doar pentru apartamentul situat la demisolul imobilului din B, Str. - - nr. 9, sector 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099/ 26.08.1999, fără a se menționa în dispoziția amintită acordarea de despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 17,15 mp aferent apartamentului menționat, vândut chiriașului cumpărător, astfel cum rezultă din punctul IV al contractului.

Reclamanta a mai arătat că, deși a depus toate actele necesare, pârâtul a invocat prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, fiind incidentă deci, decizia nr. 20 din 19.03.2007 a ICCJ.

În drept, au fost invocate prev. art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Prinsentința civilă nr. 595 / 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea.

În motivarea sentinței, se arată că natura juridică a cererii este aceea a unei contestații împotriva dispoziției, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, ci nu a unei contestații împotriva refuzului tacit de restituire asimilat unui răspuns negativ în sensul deciziei XX din 19.03.2007 a ICCJ, întrucât există o decizie a unității notificate, iar aceasta este supusă contestației, în măsura în care persoana nedreptățită este nemulțumită de modul de soluționare a notificării sale.

Pe aspectul temeiniciei, se arată că prin dispoziția nr. 10999/ 19.12.2008 emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul de la demisolul imobilului din B, Str. - - nr. 9, sector 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099 /26.08.1999.

Făcând trimitere la acest contract de vânzare-cumpărare, în mod evident dispoziția descrie suficient imobilul, acesta fiind compus din trei camere, vestibul, debara, baie, wc, bucătărie, culoar 26,22 %, cota indiviză de 29,27 % din părțile de folosință comună ale imobilului și 17,15 mp din terenul situat sub construcție.

Tribunalul a apreciat că, dată fiind suprafața terenului și situarea acestuia sub construcție, nu se impune acordarea de despăgubiri distincte pentru teren, valoarea acestuia fiind inclusă în valoarea construcției, deoarece nu ne aflăm în prezența a două bunuri distincte: construcție și teren, cum este cazul terenului liber, evaluarea construcției incluzând și valoarea terenului, astfel că dispoziția contestată este legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 19.06.2009 reclamanta, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației.

În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond în mod greșit reține situația de fapt din dispoziția nr. 10999/19.12.2008 emisă de Primarul General al Municipiului

În realitate, în dispoziția menționată se prevede că acordarea de despăgubiri doar pentru apartamentul situat la demisolul imobilului din B, Str. - - nr. 9, sector 1,vândut în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099/26.08.1999, fără a se menționa în dispoziția amintită acordarea de despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 17,15 mp aferent apartamentului menționat și care a fost vândut chiriașilor cumpărători odată cu apartamentul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099/ 26.08.1999 menționat.

Instanța de fond a greșit când a apreciat că nu mai era nevoie să se menționeze în dispoziție distinct și terenul pentru acordarea de despăgubiri. Din moment ce terenul de 17,15 mp aferent apartamentului a fost menționat expres și separat de imobilul construcție în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3099/ 26.08.1999 este obligatoriu ca aceeași descriere să se facă și în dispoziția contestată, în caz contrar neputându-se aprecia ca despăgubirile se referă și la terenul de sub construcție din moment ce dispoziția menționează strict doar apartamentul, nu și terenul de sub acesta.

În al doilea rând, se arată că instanța de fond în mod greșit reține faptul că "nu se impune acordarea de despăgubiri distincte pentru teren, valoarea acestuia fiind inclusă în valoarea construcției, deoarece nu ne aflăm în prezența a două bunuri distincte: construcție și teren, cum este cazul terenului liber, evaluarea construcției incluzând și valoarea terenului".

În realitate, ne aflăm în prezența a două bunuri distincte, apartamentul și terenul de sub acesta, menționate ca atare distinct în contractul de vânzare-cumpărare, iar la momentul evaluării se va evalua strict ceea ce s-a dispus prin dispoziția contestată, anume doar apartamentul, nu și terenul de sub acesta, care nu este menționat nicăieri în dispoziție. Este contrar logicii juridice și legii să se considere că ceea ce nu a fost cuprins într-o dispoziție de fapt se înțelege în mod tacit, așa cum pretinde instanța de fond în hotărârea apelată.

În drept, au fost invocate prev. art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:

În fapt, prin prin dispoziția nr. 10999/ 19.12.2008 emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul de la demisolul imobilului din B, Str. - - nr. 9, sector 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099 /26.08.1999.

Tribunalul a constatat că natura juridică a cererii este aceea a unei contestații împotriva dispoziției, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, întrucât există o decizie a unității notificate, iar aceasta este supusă contestației, în măsura în care persoana nedreptățită este nemulțumită de modul de soluționare a notificării sale.

Într-un prim motiv de apel, se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut situația de fapt din dispoziția nr. 10999/19.12.2008 emisă de Primarul General al Municipiului În realitate, în dispoziția menționată se prevede că acordarea de despăgubiri doar pentru apartamentul situat la demisolul imobilului din B, Str. - - nr. 9, sector 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099 /26.08.1999, fără a se menționa în dispoziția amintită acordarea de despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 17,15 mp aferent apartamentului menționat și care a fost vândut chiriașilor cumpărători odată cu apartamentul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099/ 26.08.1999 menționat.

În al doilea rând, se arată că instanța de fond în mod greșit reține faptul că "nu se impune acordarea de despăgubiri distincte pentru teren, valoarea acestuia fiind inclusă în valoarea construcției, deoarece nu ne aflăm în prezența a două bunuri distincte: construcție și teren, cum este cazul terenului liber, evaluarea construcției incluzând și valoarea terenului". În realitate, ne aflăm în prezența a două bunuri distincte, apartamentul și terenul de sub acesta, menționate ca atare distinct în contractul de vânzare-cumpărare, iar la momentul evaluării se va evalua strict ceea ce s-a dispus prin dispoziția contestată, anume doar apartamentul, nu și terenul de sub acesta, care nu este menționat nicăieri în dispoziție. Este contrar logicii juridice și legii să se considere că ceea ce nu a fost cuprins într-o dispoziție de fapt se înțelege în mod tacit, așa cum pretinde instanța de fond în hotărârea apelată.

Curtea va analiza împreună cele două motive de apel, neputându-le separa, tocmai pentru a asigura o motivare unitară a prezentei decizii.

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099/26.08.1999, imobilul este compus din trei camere, vestibul, debara, baie, wc, bucătărie, culoar 26,22 %, cota indiviză de 29,27 % din părțile de folosință comună ale imobilului și 17,15 mp din terenul situat sub construcție.

Dispoziția atacată se referă la apartamentul situat la demisolul imobilului din B, Str. - - nr. 9, sector 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3099 /26.08.1999, fără a se menționa în dispoziția amintită în mod expres acordarea de despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 17,15 mp aferent apartamentului menționat.

C reține faptul că în mod corect a apreciat tribunalul că, dată fiind suprafața terenului și situarea acestuia sub construcție, nu se impune acordarea de despăgubiri distincte pentru teren în mod expres.

Curtea constată însă că există o exprimare puțin defectuoasă, de natură să ducă la inducerea în eroare a apelantului. Astfel, este adevărat că nu este necesară prevederea în mod expres a suprafeței de teren de 17,15 mp în dispoziție, deoarece valoarea acestuia ar trebui să fie inclusă în mod automat în valoarea imobilului, terenul de sub construcție fiind atât de strâns legat de construcție încât nu poate fi despărțit.

Dar tocmai pentru a nu exista dubii cu privire la acest aspect, pentru rigurozitate juridică, Curtea nu constată nici un impediment în a completa dispoziția atacată cu această mențiune, deși nu există nicio omisiune logică sau de respectare a legii, așa cum invocă apelantul.

Dar tocmai pentru a preîntâmpina nașterea altor litigii între părți, Curtea, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite contestația, va dispune completarea Dispoziției nr. 10999/ 19.12.2008 emisă de Primăria Municipiului B, în sensul ca propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent privește și suprafața de 17,15 mp teren situat sub construcții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelantul - reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat în B,-,. 1, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 595/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:

Admite contestația.

Dispune completarea Dispoziției nr. 10999/ 19.12.2008 emisă de Primăria Municipiului B, în sensul ca propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent privește și suprafața de 17,15 mp teren situat sub construcții.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

Red./2. ex

sentința civilă nr. 595/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-

judecător fond--

Președinte:Andreea Vasile
Judecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

    Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Bucuresti