Speta Legea 10/2001. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR.50
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTOR 2: Gherghina Niculae
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarea, domiciliată în B,- A,.2,.3, sector 2 și de intimații în contestație Municipiul P-prin primar, cu sediul în P, str.-.-, nr.2-4, jud. și C, domiciliată în P, str. -, nr.11, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 1546 pronunțată la data de 4 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-în contestație C, C, G, domiciliați în P, str. -, nr.11, jud.P și -, domiciliată în P,-,.6,.A,.15,jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut în ședința publică din data de 8 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, amânat pronunțarea la data de 15 februarie 2008,când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin contestația înregistrată la nr.9862/2006 pe rolul Tribunalului Prahova petenta a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună în contradictoriu cu intimata Municipiul P, anularea dispoziției nr.2816/16.05.2006, restituirea în natură sau echivalent a imobilului situat în P, str. -, nr.11, jud.
In motivarea contestației petenta a susținut că în calitate de moștenitor testamentar al defuncților și în termenul prev. de art. 21 din legea nr.10/2001 a notificat intimatului restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului proprietatea autorilor săi situat în P, str. -, imobil preluat fără titlu de către stat, iar prin dispoziția nr.2816/2006 intimatul a respins cererea reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 2 din legea 10/2001.
S-a mai susținut în motivarea contestației de către petentă că, prin Hotărârea nr.46/1946 a de pe lângă Prefectura P, imobilul fost preluat spre a fi dat în folosință armatelor aliate, ulterior imobilul rămânând în patrimoniul statului și a fost repartizat unor chiriași.
In dovedirea contestației petentul a solicitat proba cu acte, expertiză construcții și expertiză topometrică.
- / / -
- 2 -
Intimatul Municipiul P deși legal citat nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în combaterea acțiunii.
La termenul din 24.10.2007 Tribunalul Prahovaa dispus față de precizarea la acțiune introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților C, C A, C și
După administrarea probelor, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1546 din 4.12.2007 prin care a fost admisă contestația și s-a constatat dreptul la despăgubiri al contestatoarei pentru etajul imobilului din P, str.-, nr.11, jud.P, dispunându-se totodată retrocedarea în natură către aceasta, a parterului imobilului identificat prin raportul de expertiză.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahovaa reținut că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, contestatoarea este moștenitoarea testamentară a defuncților și, foștii proprietari ai imobilului în cauză,care le-a fost preluat de către stat prin hotărârea nr.46 din 20.03.1946 a Comisiei de pe lângă Prefectura Județului
A mai reținut instanța de fond că, în conformitate cu disp. art. 22 din Legea 10/2001 și prevederile cap.I lit. c din Normele Metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin HG498/2003 sarcina probei proprietății revine persoanei care se pretinde îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat; în cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării imobilului, însă acesta se află în patrimoniul statului, faptul constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă a imobilului astfel încât contestatoarea nu mai era obligată să facă dovada caracterului acestei preluări.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel contestatoarea, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
In motivarea acestuia, s-a arătat că hotărârea este nelegală numai sub aspectul nepronunțării de către instanța de fond asupra cererii de restituire în natură și a terenului aferent locuinței, suprafață de 178., așa cum rezultă din probele administrate la fond.
La rândul său a formulat apel intimata apelantă C, în termen legal, motivat de faptul că nu s-ar fi făcut de către contestatoare dovada proprietății autorilor defuncți asupra imobilului în cauză, acesta fiind identificat în mod eronat întrucât actele privitoare la proprietatea defunctului s-ar referi la un imobil din-, care nu este una și aceeași cu actuala stradă -.
A mai arătat apelanta că restituirea imobilului către contestatoarea s-ar fi făcut în baza unei prezumții, deși la dosar nu au fost depuse acte care să dovedească preluarea abuzivă în proprietatea statului a imobilului revendicat, încălcându-se astfel disp. art. 2 din Legea 10/2001 republicată.
De asemenea, împotriva aceleiași hotărâri a formulat apel și intimata-apelantă Municipiul P - prin primar, solicitându-se schimbarea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Prahova și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A mai arătat această apelantă că prima instanță a considerat în mod
- / / -
- 3 -
greșit că imobilul a fost preluat spre a fi dat în folosință armatelor aliate prin hotărârea nr.46 din 20.03.1946 a de pe lângă Prefectura jud.P, întrucât această hotărâre face referire la imobilul situat în P, str.-, nr.8 la care în evidența serviciului cadastru la vechea adresă poștală din -, nr.8, actual -,nr.11, figurează înscris ca proprietar o altă persoană decât autorii contestatoarei, respectiv numita -.
A mai arătat această apelantă și faptul că în anexa Decretului 92/1950 la poziția 11, apartamentul 1 de la parter și apartamentul 2 de la etajul 1, ambele situate în P, str. -,nr.11, este trecută ca persoană de la care a fost preluat imobilul numita și nu autorii contestatorilor.
Ca atare, atâta timp cât nu a fost făcută dovada proprietății asupra imobilului, fiind depusă doar declarația moștenitorilor pentru impunerea acestuia, nu sunt îndeplinite condițiile disp. art. 2 din Legea 10/2001.
Un alt motiv de apel, al acestei din urmă apelante, vizează aprecierea pretins greșită a instanței de fond în sensul că s-a făcut dovada preluării abuzive, bazându-se exclusiv pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, atâta vreme cât nici în faza administrativă și nici în fața instanței de judecată nu au fost depuse istorice de rol fiscal din perioada 1947-1950, referitoare la imobilul situat în P, str.-, nr.8, referitoare la imobilul în cauză, acte ce se puteau obține de la Serviciul Public -Finanțe locale.
Deși legal citată, nici una dintre apelante nu au formulat întâmpinare la apelul formulat de către părțile adverse.
Examinând apelurile de față prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului ca și în raport cu textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
La data de 10.08.2001, contestatoarea a notificat Primăria P cu o cerere înregistrată sub nr.41579 din 10.08.2001 în evidențele acestei instituții, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în P,str.-,nr.11, jud.
Această cerere a fost motivată prin aceea că susnumita ar fi legatar universal al defunctei, care la rândul său era singura moștenitoare a defunctului, proprietar al imobilului situat în P, str.-, nr. 11, imobil compus dintr-o clădire parter și etaj, situate pe un teren de 178., preluat de către Primăria P spre a fi dat în folosință armatelor siovietice.
Prin dispoziția nr.2816 din 16 mai 2006, intimata apelantă Primăria P, prin primar, a respins cererea notificată mai sus menționată pe motiv că la dosar nu au fost depuse acte care să ateste preluarea abuzivă în proprietatea statului a imobilului revendicat.
In consecință, la data de 22.11.2006, contestatoarea a formulat contestația ce face obiectul prezentului dosar solicitând anularea acestei dispoziții, și pe cale de consecință, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului în cauză, respectiv a construcției formată din parter și etaj precum și a terenului aferent în suprafață de 178.
- / /-
- 4 -
Având în vedere cele expuse, Curtea reține mai întâi caracterul fondat al apelului formulat de contestatoare împotriva hotărârii prim ei instanțe pentru considerentele ce urmează:
Așa cum rezultă nu numai din petitul acțiunii principale, dar și din conținutul notificării adresată Primăriei P în baza Legii 10/2001, contestatoarea a solicitat reparația prevăzută de dispozițiile acestei legi speciale ( fie prin retrocedarea în natură, fie prin despăgubiri), nu numai pentru construcția formată din parter și etaj ci și pentru terenul aferent acesteia în suprafață de 178.
Acest teren a fost identificat de către expertul specialitatea topo desemnat în faza judecății de fond ca fiind situată în municipiul P, str. -, nr.11, în aceeași lucrare de specialitate menționându-se și faptul că, suprafața în cauză nu este afectată de utilități publice și nici de servituți legale, Totodată în lucrarea de expertiză specialitatea construcții civile se identifică și suprafața acestui teren ca fiind de 178.(fila 80 dosar fond).
Cu toate acestea, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii apelate, prima instanță a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind retrocedarea terenului aferent construcției, dispunând doar restituirea în natură a parterului construcției, respectiv acordarea de despăgubiri în favoarea contestatoarei pentru etajul acesteia din urmă.
Pe de altă parte, deși în contestația sa, apelanta a solicitat anularea dispoziției nr.2816 din 16.05.2006 și pe cale de consecință acordarea reparației pentru imobil, prima instanță în mod greșit a admis contestația și s-a pronunțat asupra fondului cererii de retrocedare fără a dispune în vreun fel cu privire la valabilitatea dispoziției nr.2816 din 16.05.2006. al admiterii contestației, legal ar fi fost ca prima instanță să se pronunțe și asupra acestui din urmă capăt de cerere întrucât în prezent deși contestatoarei i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii în sensul legii 10/2001 asupra imobilului în litigiu, nepronunțându-se și asupra legalității dispoziției prin care s-a respins notificarea, practic prima instanță a menținut ca valabilă dispoziția nr.2816/16 mai 2006 Primăriei P, prin care contestatoarei i se respinsese cererea de acordare a acestor măsuri reparatorii.
In consecință, pe ambele aspecte, dispoziția instanței echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, în sensul art. 297 Cod pr.civilă.
In ceea ce privește apelurile formulate de apelanta C și respectiv de către Primăria P, Curtea apreciază de asemenea caracterul fondat al acestora și urmează a le analiza împreună întrucât se bazează pe invocarea acelorași motive.
Potrivit art. 4 al.2 din Legea 10/2001 și art. 6 lit. E din HG614/2001, de prevederile acestei legi speciale beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, text de lege aplicabil situațiilor în care titularul dreptului de proprietate la data preluării, persoană fizică este mort la momentul formulării cererii de retrocedare. Așadar, titularul unei astfel de cereri de restituire trebuie sa faca pe de o parte dovada îndreptățirii sale, fie ca moștenitor legal, fie ca moștenitor testamentar dar si dovada dreptului de proprietate al autorului sau asupra imobilului a cărei retrocedare se cere, dovada care sa fie indubitabila.
- / / -
- 5 -
In cauza de față, contestatoarea, prin actele de stare civilă atașate la dosar a făcut dovada indubitabilă a calității sale de legatar universal al defunctei, la rândul său unică moștenitoare a fostului pretins proprietar al imobilului, ca soție supravietuitoare a defunctului.
Pe de altă parte, însă, numeroasele inadvertențe și lipsa unor date exacte cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză la data preluării, fac ca proba acestui aspect să nu fi fost indubitabilă.
Astfel, prima instanță s-a limitat doar la a aprecia asupra faptului că simpla deținere de către stat a imobilului fără a fi în posesia unui titlu valabil creează prezumția relativă a preluării abuzive a acestuia, considerând în mod greșit faptul că reținerea acestui aspect dovedește caracterul vădit nelegal al dispoziției atacate atâta vreme cât soluția de respingere ce face conținutul acestei dispoziții s-a fundamentat exclusiv pe aprecierea intimatei Primăria P în sensul că nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului în litigiu.
Pe de altă parte, însă singurul act pretins a face dovada proprietății autorului defunct, prezentat de către contestatoare în susținerea cererii sale este o autorizație de ridicare a unui imobil acordată de autoritățile vremii numitului și soției sale de la acel moment, autorizație care se referă la un imobil situat în-, fără a exista vreo dovadă în sensul că respectiva stradă ar fi în prezent actuala stradă -. Dimpotrivă, așa cum rezultă din adresa nr. - din 28 iunie 2007 aflată la fila 86 dosar fond și emisă de către intimata Primăria P,imobilul din strada - ( fostă strada - I) nr.23 este distinct de cel situat în str.-,nr.11,.
Din același înscris rezultă și faptul că la vechea adresă poștală -, nr.8, actual nr.11, unde se află imobilul a cărui retrocedare se solicită în evidențele acestei instituții, valabile din anul 1950) figurează înscrise ca fiind cap de gospodărie și respectiv proprietari alte persoane decât numitul.
Un alt act de care se prevalează contestatoarea în susținerea cererii sale ar fi hotărârea nr. 46/1946 emisă de Comisiunea de pe lângă Prefectura Județului P în care se consemnează ca proprietari ai imobilului din -,nr.8, și, care, la nivelul respectivului an datorau statului român suma de 132.300 lei reprezentând lucrările efectuate de către Primăria P la imobilul în cauză.In decizia nr.932/1947 emisă de către Prefectura Județului P se consemnează existența respectivului debit în sarcina acelorași proprietari, moment după care nu mai există nici o dovadă din care să reiasă indubitabil faptul că imobilul în litigiu s-a mai aflat în patrimoniul sus-numiților la data preluării sale și nici motivul acestei preluări.
Atâta vreme cât, așa cum am menționat la nivelul anului 1950, în evidențele oficiale figura ca proprietar al imobilului respectiv, o altă persoană era imperios necesară solicitarea și depunerea la dosar a unui istoric de rol și respectiv administrarea oricărei alte probe din care să reiasă cu claritate, pe de o parte, dacă imobilul din str. -,nr. 11, ce face obiectul cererii de retrocedare este tot una cu imobilul din -,nr.8, care la nivelul anului 1946 aparținut soților, dar mai ales ce s-a întâmplat cu imobilul în cauză în perioada 1947-1950 și de ce la data preluării sale se afla în patrimoniul unei alte persoane decât aceștia din urmă. - / / -
- 6 -
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 297 al. 1 Cod pr.civilă va admite toate apelurile, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit considerentelor expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de contestatoarea, domiciliată în B,- A,.2,.3, sector 2 și de intimații în contestație Municipiul P-prin primar, cu sediul în P, str.-.-,
nr.2-4, jud. și C, domiciliată în P, str. -, nr.11, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 1546 pronunțată la data de 4 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-în contestație C, C, G, domiciliați în P, str. -, nr.11, jud.P și -, domiciliată în P,-,.6,.A,.15,jud.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.ART/CO
10 ex./20.02.2008
f- Trib.
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae
