Speta Legea 10/2001. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA NR.50/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat decontestatorulîmpotriva sentinței civile nr.358/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 2 decembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 31 martie 2009, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 7 aprilie 2009 și apoi la 14 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.358/S/2008 a Tribunalului Brașova fost respinsă contestația formulată de împotriva dispoziției nr.8660/16.03.2007 emisă de Municipiul B prin primar prin care s-a propus acordarea de titluri de despăgubire pentru imobilele înscrise în 24961 la numerele top menționate la foaia de avere de la -86 în suprafață de 35.090 mp corespunzător cotei părți din și certificatul de moștenitor nr.100/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 385/8.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc, notificatorul s-a adresat Prefecturii Județului B, invocând calitatea sa de moștenitor după defuncta, în calitate de fiu și solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru cota de 20% din imobilul înscris în 24961 B, în suprafață totală de 32489 mp, care a fost înstrăinată ulterior preluării abuzive în baza Decretului nr. 111/1951.
În cuprinsul notificării acesta a mai arătat că, pentru suprafața de 2601 mp, a solicitat restituirea în natură prin notificare adresată Primăriei
Prin notificarea înregistrată sub nr. 386/8.08.2001 la același executor judecătoresc, invocând aceleași aspecte referitor la calitatea sa de persoană îndreptățită și la modalitatea de preluare a imobilului de către Stat, notificatorul s-a adresat Primăriei B, solicitând restituirea în natură a cotei de 20% din imobilul înscris în 24961 B, în suprafață de 2601 mp, compus din parcelele cu nr. cadastrale menționate în această notificare.
În probațiune au fost depuse acte de stare civilă, certificat de moștenitor pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită, copia cărții funciare, alte acte și înscrisuri.
Inițial notificarea a fost soluționată prin Dispoziția nr. 692/17.03.2003 emisă de Primarul Municipiului B în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale (filele 53-54 din dosar), prin care cererea de restituire în natură a fost respinsă cu privire la imobilele înscrise în 24961 B, nr. top. 8782/1/a/11/2, 8782/1/b/1/53, 8782/1/b/1/54, 8782/1/b/1/55, 8782/1/b/1(43, 8782/1/b/1/52, -, 8782/1/b/1/168, 8782/1/b/1/171, 8782/1/b/1/204, 8782/1/d/54, 8782/1/d/60 și 8783/5, în cotă de 7/32 părți din suprafața solicitată de 2601 mp, fiind formulată ofertă de despăgubiri prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, urmând ca în termen de 60 zile de la primirea dispoziției persoana îndreptățită să opteze pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
În motivarea soluției adoptate, persoana juridică notificată a reținut că, după cum rezultă din certificatele de moștenitor depuse la dosarul administrativ, notificatorului i se cuvine cota de 7/32 părți din masa succesorală rămasă după mama sa, iar restituirea în natură nu este posibilă, deoarece pe teren s-au construit blocuri și amenajări exterioare acestora, conform expertizei tehnice întocmite de ing..
Ca urmare a emiterii acestei dispoziții, notificatorul a formulat adresa înregistrată la Primăria B sub nr. 38059/6.08.2003 (fila 52 din dosar), prin care, referindu-se la notificarea sa și la Dispoziția nr. 692/17.03.2003, a arătat că acceptă oferta de despăgubiri prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului și optează pentru acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, cu mențiunea că valoarea cotei-părți ce i se cuvine din valoarea imobilului este, potrivit expertizei întocmite de ing., de 16.323 USD.
Ulterior, respectiv la data de 16.03.2007, a fost emisă Dispoziția nr. 8660, prin care s-a propus acordarea de titluri de despăgubire către notificator, pentru imobilele înscrise în 24961 B, la nr. top. menționate de la 1 la 86, în suprafață totală de 35090 mp, corespunzător cotei-părți din cartea funciară și certificatului de moștenitor nr. 100/2001, urmând ca valoarea reală a imobilului pentru care se vor acorda măsurile reparatorii prin echivalent să fie stabilită de Comisia Centrală de Evaluare.
În motivarea acestei dispoziții s-a reținut că imobilul a fost preluat de Stat prin Decretul nr. 111/1951, că notificatorul are calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitor după defuncta sa mamă, că, potrivit raportului de expertiză întocmit în faza administrativă, toate terenurile identificate prin numerele topografice la care se referă notificarea sunt ocupate de locuințe individuale construite între anii 1960-1970 sau de blocuri de locuințe, cu zone verzi și aleile pietonale de acces, precum și că notificatorul a optat, prin adresa nr. 38059/6.08.2003, pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale.
S-a retinut, de către instanța de fond, că motivul invocat de contestator în susținerea cererii de chemare în judecată se referă la modalitatea de restituire în echivalent, acesta solicitând acordarea măsurii reparatorii constând în bunuri imobile în compensare, sau, în subsidiar, în despăgubiri bănești.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 în forma inițială prevedea că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, iar acestea consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești, ori, în speță, notificatorul nu exprimase o asemenea opțiune.
Astfel cum rezultă din cuprinsul notificărilor menționate mai sus, adresate, potrivit dispozițiilor legale aflate în vigoare la data formulării acestora, Prefecturii Județului B, respectiv Primăriei B, contestatorul nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin compensare, deși această măsură era prevăzută și de Legea nr. 10/2001 în forma sa inițială, la art. 1 alin. 2, art. 9 alin. 2, art. 24 alin. 2 etc.
Mai mult, prin adresa înregistrată la Primăria B sub nr. 38059/6.08.2003, notificatorul a adus la cunoștința persoanei juridice deținătoare că acceptă oferta de despăgubiri prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului și optează pentru acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Astfel fiind, intimatul a emis dispoziția atacată în conformitate cu opțiunea notificatorului, ținând de asemenea seama și de modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, astfel că, pe calea contestației, notificatorul nu poate aduce critici de nelegalitate acestei dispoziții, care respectă atât opțiunea sa, cât și prevederile legii, instanța apreciind că, în faza judiciară a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită nu poate reveni asupra propriei opțiuni și nici nu poate manifesta o altă opțiune decât cea exprimată prin notificare și respectiv prin acceptarea de ofertă făcută prin adresa menționată mai sus, cu atât mai mult cu cât nu a contestat în justiție prima dispoziție emisă, respectiv cea cu nr. 692/17.03.2003, ci, dimpotrivă, a acceptat personal și în mod expres propunerea formulată de persoana juridică notificată cu privire la natura măsurilor reparatorii, această primă dispoziție rămânând astfel definitivă.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară a contestatorului, respectiv aceea de a i se acorda măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, Tribunalul Brașova reținut că aceasta este lipsită de temei legal, prin art. 33 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 fiind abrogate, între altele, prevederile art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 în forma inițială, care prevedeau această formă de restituire în echivalent, iar în prezent asemenea măsură reparatorie poate fi obținută numai în condițiile, cu procedura și în limitele prevăzute de art. 18 ind. 1 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 81/2001.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat apel contestatorul iar prin motivele de apel se solicită obligarea intimatei la acordarea, ca măsură compensatorie, de imobile terenuri sau construcții sau, în subsidiar, despăgubiri bănești la valoarea stabilită prin expertiza expertului evaluator.
Apelantul arată că este greșit punctul de vedere al instanței de fond, potrivit căruia prin dispoziția atacată s-a respectat opțiunea exprimată prin notificare și că nu se mai poate reveni asupra acestei opțiuni trecându-se peste dispozițiile Legii 10/2001, modificată, care prevăd ca primă măsură acordarea de măsuri compensatorii prin atribuirea altor bunuri și apoi acordarea de despăgubiri bănești. Prin urmare, instanța de fond a ignorat că numai ulterior apariției Legii 247/2005 Consiliul Local Bap us la dispoziția Comisiei pentru Aplicarea Legii 10/2001 terenuri pentru a fi atribuite prin compensare.
Deși contestatorul a depus două hotărâri ale Consiliului Local prin care au fost puse la dispoziția Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001 terenuri pentru compensare, în mod greșit instanța de fond a respins cererea contestatorului.
Apelul este fondat.
Potrivit art.1 al.1 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 în cadrul procesului de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, instituțiile și persoanele implicate în executarea legii au obligația de a respecta principiile stabilite de Legea 10/2001 necesare aplicării corecte și unitare a legii.
Prin art.1 al.1, art.7 și art.9 din Legea 10/2001 este consacrat principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări și, totodată, se stabilește o ierarhie a măsurilor reparatorii prin echivalent ce se acordă în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
Astfel, numai în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă sau este înlăturată expres de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător cu acordul persoanei îndreptățite sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul nu mai poate opta pentru alte măsuri reparatorii decât cele menționate în notificare întrucât abia după anul 2005 s-au pus la dispoziție alte terenuri în schimbul celor preluate abuziv. Astfel, prin dispozițiile art.1 al.2 și art.26 al.2 din Legea 247/2005 s-a stabilit ca măsură reparatorie compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite. Această posibilitate nu este lăsată nicidecum la alegerea discreționară a unității deținătoare iar variantele alternative de măsuri reparatorii care sunt prevăzute în subsidiar pot fi omise numai în cazul refuzului persoanei îndreptățite ori al unei imposibilități obiective.
În cauză nu s-a făcut dovada imposibilității obiective de acordare a măsurii compensatorii cu alte bunuri imobile, dimpotrivă au fost depuse hotărâri alem Consiliului Local prin care sunt individualizate imobile ce pot fi acordate în compensare.
În ceea ce privește cererea apelantului de a se acorda în compensare cinci terenuri expres identificate din anexa nr.964/29.11.2008 în valoare totală de 2.009.300 Euro curtea reține că această cerere a fost formulată după închiderea dezbaterilor - prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 09.04.2009 astfel încât autoritatea pârâtă nu a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere iar la data pronunțării există posibilitatea ca unele dintre respectivele terenuri să fi fost oferite în compensare altor persoane îndreptățite.
Față de aceste considerente, în baza art.274 Cod procedură civilă, va admite apelul contestatorului și va schimba în tot sentința atacată în sensul admiterii contestației potrivit dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile 358/S/2008 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției nr. 8660/16.03.2007 emisă de Primarul Municipiului B pe care o anulează și în consecință:
Obligă autoritatea pârâtă să emită o nouă decizie în sensul acordării de măsuri reparatorii sub formă de compensare cu alte terenuri deținute în proprietate privată de Municipiul B și aflate la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii 10/2001- pentru imobilele înscrise în CF 24961 la nr. top menționate în foaia de avere de la -86 în suprafață totală de 35090 mp corespunzător cotei părți din Cartea Funciară și certificatul de moștenitor nr.100/2001.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /14.04.2009
Dact. C,/04.05.2009
- 5 exemplare -
Jud. fond -
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea, Cristina Năpar
