Speta Legea 10/2001. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/A/2009
Ședința publică din 13 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C-N, precum și apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 523 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- privind și pe intimații, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtului apelant Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic, care depune delegație la dosar-fila 44, reclamantele intimate și, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 12 februarie 2009, s-a depus la dosar, răspuns la adresa efectuată către Primarul municipiului C-N, la care s-a anexat tabelul afișat în luna ianuarie 2009, din care rezultă că Primăria C-N nu deține bunuri sau servicii disponibile, care pot fi acordate în compensare.
Curtea, pune în discuția părților prezente, prealabil abordării fondului, două probleme: competența instanței de a cuantifica despăgubirile bănești în cadrul unei plângeri formulate împotriva dispoziției de respingere a notificării emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, care prin dispozițiile Titlului VII conferă o astfel de competență specială Comisiei Centrale, urmând ca hotărârea acesteia, referitoare la despăgubiri să poată fi supusă controlului judiciar în fața instanței de contencios administrative.
acestei probleme, instanța solicită părților să-și exprime punctual de vedere și în raport cu jurisprudența recentă a Curții Europene în materia proprietății.
Al doilea aspect vizează posibilitatea legală a valorificării concluziilor unei expertize extrajudiciare de evaluare a imobilului, în condițiile în care, inclusiv prin apelul declarat, concluziile expertului au fost contestate de partea adversă.
Referitor la problemele puse în discuție, reclamanta arată că se poate pronunța asupra acestora de îndată, precizând că prin sentința Tribunalului s-a constatat că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite, hotărârea judecătorească nefiind una executorie, instanța stabilind valoarea despăgubirilor. Totodată, mai arată că nu se opune plății despăgubirilor bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, solicitând instanței să observe că prin sentința atacată nu au fost obligați pârâții să plătească despăgubiri, ci doar s-a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri bănești conform expertizei extrajudiciare depuse. De asemenea, arată că este dreptul instanței de a face o asemenea evaluare, fiind multe deciziii ale ICCJ, prin care instanțele au fost obligate a stabili pe fond care sunt despăgubirile bănești.
În considerarea acestei jurisprudențe a chemat în judecată Statul Român întrucât cel care trebuie să plătească despăgubiri este Statul Român întrucât bunurile au fost preluate de stat.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, arată că s-a comunicat pârâților câte un exemplar din raportul de expertiză extrajudiciară și setul de acte prin care au dovedit calitatea de moștenitor și nu s-a formulat întâmpinare și nici obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat.
Totodată, arată că nu se opune efectuării unui nou raport de expertiză, însă costul acestuia să fie suportat de către partea care îl contestă.
Reprezentanta pârâtului apelant Statul Român, prin arată că în prezenta cauză Statul Român nu este reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Apreciază că soluția corectă era să fie obligat Primarul să soluționeze notificarea și numai dacă se refuza soluționarea notificării se putea apela la instanță.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, după deliberare, închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului, iar în temeiul art.296 pr.civ. schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii. Susține pe scurt motivele de apel.
Reclamanta intimată solicită respingerea ca nefondate a ambelor apeluri și menținerea ca legală și temeinică a sentinței, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată în această fază a procesului.
Reclamanta intimată solicită, de asemenea, respingerea apelurilor și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată în această fază a procesului.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.523 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și în consecință:
S-a constatat nulitatea Dispoziției nr.4764/2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N și s-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilele înscrise în CF C 19587, nr.top 10320 " loc de casă " în str. - în suprafață de 279 stjp." și nr.top 10357 " casă și teren în str.-. -. nr.1 în suprafață de 278 stjp." în valoare de 3.380.000 lei, ținând cont și de despăgubirile acordate la expropriere.
Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL C-
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Conform copiei CF 19587 C, asupra imobilelor cu nr.top.10320 " loc de casă" în str. - - în suprafață de 279 stjp. și nr.top. 10357 constând din " casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 1 cameră, 1 bucătărie, dependințe, C și grădină în suprafață de 278 stjp a constituit proprietatea numiților și.
În baza Decretului nr.196/1963, imobilul cu nr.top 10320, loc de casă în suprafață de 279 stjp, a fost dezmembrat în două parcele și imobilul cu nr.top.10357 casă și teren în suprafață de 278 stjp au trecut în proprietatea Statului Român.
Conform declarației de impunere globală, construcția preluată de la și soția a fost edificată în anul 1937 și avea o suprafață de 49 mp, însă aceasta nu este suprafața reală a imobilului, suprafață care reiese și din schița imobilului depusă la dosar de reclamanți, care evidențiază o suprafață mai mare, imobilul fiind compus din demisol și parter. La apariția Legii nr.10/2001, și au notificat Consiliul local al municipiului C-N solicitând acordarea măsurilor reparatorii pentru cele două suprafețe de teren de câte 1000 mp și pentru construcția demolată.
Prin Dispoziția nr.4764/2008 emisă de Primarul municipiului C-N s-a respins notificarea formulată de și cu privire la imobilele situate în C-N, str.-. - nr.1, jud. C și-, apreciindu-se că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
Tribunalul a reținut că Dispoziția nr.4764/ 2008 fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.10/200, care prevăd obligativitatea motivării dispoziției, însă în cauză, pârâtul nu a îndeplinit această cerință legală întrucât dispoziția nu cuprinde motivele care au stat la baza emiterii sale.
Cu privire la fondul dispoziției, s-a reținut că din actele de stare civilă a rezultat că foștii proprietari, și au avut o fiică numită. a decedat în anul 1980, având ca moștenitori pe soția și fiica, succesiunea după aceasta nefiind dezbătută.
La 17 mai 1995 decedat, care potrivit certificatului de moștenitor nr.25/1996 eliberat de BNP a avut ca unic moștenitor pe. Apoi, a decedat la 18.07.2000, iar potrivit certificatului de legatar nr.4/2000 emis de BNP, și au calitatea de legatari cu titlu universal, fiecare asupra cotei de din averea defunctei. Cei doi legatari au formulat notificare revendicând imobilele ce au aparținut soților și. a decedat la 12.12.2001, având ca moștenitori pe, în calitate de soție supraviețuitoare și, în calitate de fiu.
Cu privire la imobilele preluate, ambele părți, reclamanții și Primarul municipiului C-N, au arătat că terenul este ocupat de blocuri, iar casa a fost demolată. Conform declarației reclamanților, la data demolării foștii proprietari au fost despăgubiți pentru construcție.
Din expertiza extrajudiciară depusă la dosarul cauzei, întocmită de expert, membru, a rezultat că valoarea imobilelor preluate este de 3.380.000 lei. Cu privire la raportul de evaluare reprezentantul pârâtului Primarul municipiului C-N, prin poziția scrisă depusă la dosar a fost de acord cu valoarea terenului, însă cu privire la construcție a menționat că are îndoieli și a solicitat refacerea raportului cu luarea în considerare a actelor de expropriere. Aceste acte de expropriere nu au fost însă prezentate de acesta, obiecțiunile nefiind susținute de probe, astfel că instanța a apreciat că nu se impune refacerea expertizei cu privire la evaluarea construcției.
Prima instanță a apreciat că întrucât Fondul Proprietatea nu a devenit funcțional, singura cale de a acorda măsuri reparatorii efective și concrete reclamanților sunt despăgubirile bănești, chiar dacă cuantumul acestora depășește 500.000 lei prevăzut de OUG nr.81/2007. Conform actului normativ menționat aceste sume sunt puse la dispoziția autorității care are atribuții de plată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește pârâtul Municipiul C-N, tribunalul a respins acțiunea față de acesta, întrucât reclamanții nu au formulat pretenții față de acest pârât. Mai mult, imobilele neputând fi restituite în natură, nu se poate aprecia că se impunea și introducerea în cauză a proprietarului terenurilor sau deținătorul acestora.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că reclamanții se încadrează în prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 având calitatea de persoane îndreptățite astfel că a constatat calitatea acestora de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în despăgubiri, concomitent cu constatarea nulității dispoziției nr.4764/2008 emise de pârâtul Primarul municipiului C- Cu privire la nulitatea dispoziției, s-a apreciat că acesta este nulă absolut pentru lipsa oricărei motivări, iar pe fond este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat schimbarea în totul a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția instanței de fond este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente la starea de fapt.
Astfel, cu toate că a invocat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat atât de faptul că dispoziția atacată n-a fost emisă de acesta, cât și de acela că, notificarea nr. 1124 din 13.08. 2001 formulată de dl. și d-na pentru imobilul înscris în CF nr. 19589 C n-a fost soluționată pe fond, ci pentru lipsa dovezii calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, prima instanță, a respins excepția, fără însă să motiveze soluția prin raportare la susținerile pârâtului.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal s-a investit cu soluționarea pe fond a contestației reclamanților, deși aceștia au solicitat stabilirea pe cale judecătorească a calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în despăgubiri, calitate pe care n-au reușit s-o dovedească în fața entității investite cu soluționarea notificării.
Consideră că, prin raportare la prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, la Decizia nr. XX din 19 martie 2007, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Parchetul de pe Lângă Inalta C de Casație și Justiție în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar și la Dispoziția Primarului cu nr. 4764/21.07. 2008 atacată, din care rezultă că reclamanții în faza administrativă n-au administrat dovezi din care să rezulte calitatea de persoane îndreptățite, soluția instanței de fond nu putea fi alta decât aceea de obligare a primarului la emiterea unei dispoziții cu propuneri de acordare de despăgubiri. Aceasta, pentru simplul fapt că nu s-a reținut refuzul nejustificat al unității investite cu soluționarea notificării.
In ceea ce privește fondul cauzei, consideră că prima instanța a greșit sub un dublu aspect: pe de o parte a acordat despăgubiri solicitate de către reclamanți, fără ca acest titlu să fie opozabil și pârâtului, iar pe de altă parte a acordat reclamanților despăgubiri în sumă de 3.380.000 lei, cu ignorarea totală a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 așa cum aceasta a fost modificată prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, valorificarea titlurilor de despăgubire prin prisma dispozițiilor art. 18/1 din OUG nr.81/2007, se poate face prin una din următoarele modalități:
- dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar;
- dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa: a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" sau b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la lit. h) din lege și până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".
Pe de altă parte, susține că dispozițiile art. 13/1 prevăd că, "Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar", iar prin art. 14/1 (1) se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului-ministru, " având ca principală atribuție acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia, în limita unei sume de maximum 500.000 lei.
Susține că instanța de fond, fără să motiveze pe ce considerente se întemeiază, conchide pur și simplu: "întrucât Fondul Proprietatea nu a devenit funcțional, tribunalul apreciază că singura cale de a acorda măsuri reparatorii efective și concrete reclamanților sunt despăgubirile bănești, chiar dacă cuantumul acestora depășește 500.000 lei prevăzut de OUG nr. 81/2007", precizând că soluția instanței de fond este cu atât mai criticabilă cu cât, la dosarul instanței de fond nu există nici o dovadă din care să rezulte că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent.
PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, prin apelul său a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți, ca fiind nefondată.
În motivarea apelului arată că, astfel cum rezultă din copia CF 19587 C, imobilele cu nr. top 10320 și nr. top 10357 au fost în proprietatea numiților și. In baza Decretului nr. 196/1963, imobilul cu nr. top 10320 fost dezmembrat în două parcele și imobilul cu nr. top 10357, casă și teren în suprafață de 278 stjp au trecut în proprietatea Statului Român. Prin Dispoziția nr. 4764/2008 a fost respinsă notificarea revendicatorilor, motivat de faptul că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Menționează că la dosarul intern, aferent notificărilor în cauza, trebuiau depuse o serie de acte, în conformitate cu prevederile Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001. Aceste acte puteau fi depuse până la momentul soluționării acestor notificări, astfel că, în lipsa acestora, Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 a soluționat dosarele în cauză pe baza actelor existente. Deși prin mai multe adrese li s-au solicitat reclamanților actele necesare, până la momentul soluționării notificărilor nu au fost depuse toate acestea.
In ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii în favoarea reclamanților, prin acordarea de despăgubiri bănești, consideră că instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la acest cuantum, întrucât, în temeiul Legii 247/2005, singura în măsură să facă evaluările și să dispună asupra unei sume efective este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Chiar dacă reclamanții au făcut în fata instanței dovada că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, Primarul nu va putea fi obligat decât la emiterea unei noi dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri în condițiile Legii 247/2005, Titlul VII.
Consideră că în mod nelegal a dispus instanța de fond anularea dispoziției ca fiind nulă absolut, întrucât, fiind o lege specială, nulitățile absolute sunt cuprinse în texte de natură imperativă, ori, în speță, nemotivarea unei dispoziții nu este cuprinsă într-un asemenea text, astfel că, în opinia pârâtului instanța a adăugat la lege. Mai mult decât atât, consideră că soluția dată prin dispoziție este motivată, întrucât se specifică, fără echivoc, faptul că "notificarea se respinge întrucât revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Reclamanții, prin întâmpinarea depusă la dosar ( 16-18 ), au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea apelată în limitele cererilor de apel, potrivit cu dispozițiile art.295 proc.civ. Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.4764/2008 emisă de Primarul municipiului C-N s-a respins notificarea formulată de și, cu privire la imobilele situate în C-N- și respectiv C-N-, cu motivarea că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
Conform prevederilor art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Prin art.4 alin.2 din actul normativ evocat se stipulează că beneficiază de prevederile legii și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Art.23 din Legea nr.10/2001 stabilește în sarcina persoanelor îndreptățite obligația de a face dovada dreptului de proprietate pretins, precum și a calității de moștenitor, prin acte doveditoare a proprietății, după caz, prin înscrisuri care descriu construcția demolată și permit evaluarea pretențiilor.
În conformitate cu dispozițiile art.24 alin.1 și alin.2 din legea specială reparatorie, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare această măsură.
Aplicând aceste texte normative la situația de fapt stabilită în cauză, așa cum ea a fost relevată din analiza probelor administrate, Curtea constată că reclamanții au făcut dovada deplină a calității lor de persoane îndreptățite, cu certificatele de moștenitor, precum și cu certificatul de legatar depuse la dosar, făcând și dovada existenței și întinderii dreptului de proprietate pretins, respectiv asupra imobilului teren în suprafață de 279 stj.p situat în C-N str.- -, identificat cu nr.top.10320 și nr.top.10535 constând în casă, ce a fost demolată, precum și teren în suprafață de 287 stj.p în C-N, str.-.- nr.1 din CF nr.19587 C-
Sub acest aspect, criticile aduse hotărârii sunt nefondate. Termenul de depunere a actelor doveditoare nu este unul de decădere, care să atragă pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, astfel că în mod corect a procedat prima instanță în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.4 din Legea nr.10/2001, statuând în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.
În ce privește natura și limitele măsurilor reparatorii ce se cuvin reclamanților, trebuie precizat că prin Legea nr.247/2005 de modificare a Legii nr.10/2001 s-au prevăzut numai două tipuri de măsuri reparatorii care pot fi acordate și anume: compensarea cu alte bunuri sau servicii, respectiv despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr.147/2005 și a Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1095/2005.
Terenul în litigiu, care a constituit obiect al exproprierii este ocupat de construcții autorizate, respectiv de blocuri de locuințe casa fiind demolată, iar entitatea investită cu soluționarea notificării nu deține bunuri sau servicii disponibile, care pot fi acordate în compensare, conform adresei emisă de Municipiul C-N, la care s-a anexat tabelul afișat în luna ianuarie 2009, depusă în apel (40-41), deși art.26 alin.1 din legea reparatorie instituie această măsură ca fiind prima în ierarhia acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
Prin urmare, rămâne a se analiza dacă prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale cu privire la acordarea de despăgubiri.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține următoarele:
Plângerea persoanei îndreptățite se va îndrepta împotriva entității emitente a dispoziției sau deciziei atacate, în acest sens, art.26 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată statuând că în cazul în care dispoziția de soluționare a cererii este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la aceasta. Prin urmare, legitimare procesuală pasivă are primarul, când dispoziția este emisă de primar, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 calitate procesuală pasivă are și unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul C-N reprezentat prin Primar în baza prevederilor art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată.
În speță, tribunalul a constatat că nu există posibilitatea restituirii în natură,astfel că persoanele îndreptățite pot beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv de despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale reparatorii.
Potrivit art.16 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, decizia sau dispoziția prin care se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii despăgubirilor, situație în care va desemna evaluatorul pentru stabilirea despăgubirilor ce urmează a fi acordate.
Prin nr.OUG81/2007 s-a recunoscut posibilitatea titularului unui titlu de despăgubire emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei de a solicita fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni și parte în numerar, iar în cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 lei, cum este cazul în speță, titularului i se recunosc două posibilități de valorificare a titlului, în funcție de propria opțiune și anume, fie să solicite primirea de acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie să solicite primirea de titluri de plată în limita sumei maxime de 500.000 lei, respectiv acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" pentru diferența până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul de despăgubire.
Decizia Comisiei centrale poate fi atacată cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 judecată în contradictoriu cu statul.
Raportat la procedura de stabilire a despăgubirilor reglementată prin dispozițiile legale menționate, soluția primei instanțe, de cuantificare a despăgubirilor în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor este nelegală, Statul Român prin acest minister având atribuții de plată abia după stabilirea despăgubirilor, conform prevederilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr.247/2005.
De altfel, în ședința publică din 13 febr. 2009, reclamanta a precizat că sentința tribunalului nu este una executorie, instanța stabilind doar cuantumul despăgubirilor, arătând că nu se opune plății despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, solicitând instanței să observe că prin sentința atacată pârâții nu au fost obligați să plătească despăgubiri, ci doar s-a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri bănești.
În sfârșit, neîntemeiată este critica, exprimată în ambele apeluri, referitoare la faptul că în mod nelegal instanța de fond în mod nelegal s-a investit cu soluționarea pe fond a contestației reclamanților, deși aceștia au solicitat stabilirea pe cale judecătorească a calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, susținând că soluția instanței de fond nu putea fi alta decât aceea de obligare a primarului la emiterea unei dispoziții cu propuneri de acordare de despăgubiri.
Sub acest aspect, instanța are posibilitatea de a stabili direct prin hotărâre dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, fără a se relua soluționarea pe fond a notificării, ca o consecință a justificării calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, întrucât din cuprinsul prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată se desprinde, cu valoare de principiu general, că instanțele de judecată posedă, în ipotezele prevăzute de acest act normativ, un drept complet de control asupra deciziilor ori dispozițiilor emise în baza Legii nr.10/2001.
În acest sens s-a pronunțat, de altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secțiile Unite, prin Decizia nr.XX din 19 martie 2007, dezlegarea dată problemelor de drept din deciziile pronunțate în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329 alin.3 proc.civ.
Față de cele expuse, în temeiul art.282, 296.proc. civ. și a tuturor considerentelor arătate, se va admite apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și se va admite în parte apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 523 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că va obliga pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N să emită dispoziție motivată de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilele identificate cu nr. top 10320 constând în teren în suprafață de 279 stjp în C-N, str. -.- și nr. top 10535 constând în casă și teren în suprafață de 287 stjp, în C-N, str. -. - nr. 1 din nr. 19587 C-
Totodată, se va respinge acțiunea reclamanților, ȘI împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și admite în parte apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 523 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N să emită dispoziție motivată de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilele identificate cu nr. top 10320 constând în teren în suprafață de 279 stjp în C-N, str. -.- și nr. top 10535 constând în casă și teren în suprafață de 287 stjp, în C-N, str. -. - nr. 1 din nr. 19587 C-
Respinge acțiunea reclamanților, ȘI împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.AR
Dact./8ex.
10.03.2009
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
