Speta Legea 10/2001. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2079/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.515
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.990 din 02.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Cauza are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 08.10.2009, emisă de Baroul București, avocat ce reprezintă și interesele intimatului-reclamant, lipsind apelantul-pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Apărătorul intimaților-reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimaților-reclamanți solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut faptul că în cauză s-a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului și că acesta a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.92/1950, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA,
Prin cererea formulată la 11.06.2008 reclamanta și au solicitat în contradictoriu cu MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL să emită dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 și în natură pentru cele nevândute în temeiul Legii nr. 10/2001 din imobilul situat în B,-, sectorul 2, să fie obligat pârâtul la daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere.
În motivare s-a arătat că deși termenul de soluționare a notificării era de 60 de zile de la data înregistrării notificării pârâtul nu a soluționat cererea.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin sentința civilă nr. 990/2.07.2009 a admis în parte cererea, a obligat pârâtul să emită dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să dispună restituirea în natură a apartamentului nr. 3 situat la mansarda din imobilul din B,-, sector 2, compus din cameră 11,90 mp. vestibul - 19,70 mp. wc - 0,85 mp. boxă, cu cota indiviză din părțile de folosință comune ale imobilului; a terenului curte și terenul de sub construcție, fără terenul de sub construcție în cotă indiviză de 45,65 mp. ce s-a vândut prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3609 din 15.09.1997 și de 143,46 mp. ce s-a vândut prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3608 din 7.10.1997.
Va obliga pârâtul să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3609 din 15.09.1997 și prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3608 din 7.10.1997.
A respins cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii ca inadmisibilă.
În considerentele sentinței s-a reținut că, potrivit procesului - verbal de înscriere în cartea funciară nr. 18938/1940 s-a înscris în cartea funciară în favoarea lui Minovici dreptul de proprietate asupra imobilului din B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 362 mp. și casă formată din parter și mansardă.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 271/1972 eliberat de fostul notariat de Stat al Sectorului 2 B, și față de testamentul olograf din 29 mai 1956 calitatea de moștenitor a defunctului Minovici o are legatara universală iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 9 din 11.03.1997 de pe urma defunctei au calitatea de moștenitori și.
Conform adresei nr. 1846 din 10.11.1998 emisă de SC SA imobilul din-, sector 2, trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, poziția 4.723 de la Minovici, iar în temeiul Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3608 din 07.10.1997 și prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3609 din 15.09.1997 s-au vândut spațiile închiriate către și.
Dispozițiile Legii nr. 10/2001 reglementează ca formă a măsurilor reparatorii prin echivalent compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nefiind reglementată acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubiri lor bănești.
Conform Titlului 7 din Legea nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubiri lor și pentru emiterea titlurilor de despăgubire, art. 16 arată că deciziile însoțite de înscrisurile ce atestă imposibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin restituirea în natură și de notificările formulate, deci însoțite de întreaga documentație aferentă se înaintează către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar dosarele vor fi transmise evaluatorilor sau societății de evaluare, pentru stabilirea valorii și pentru acordarea titlurilor de despăgubire, iar stabilirea acestei valori poate fi contestata la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția contencios Administrativ.
Dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 alin. 2 din același act normativ, nu reglementează posibilitatea stabilirii cuantumului despăgubiri lor în această fază procesuală în care instanța poate doar să analizeze în ce măsură contestatorii/notificatori este/sunt îndreptățit/i sau nu la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând în fie, restituirea în natură a imobilului, sau, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, urmând ca ulterior constatării calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent să demareze procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru obținerea titlurilor de despăgubire.
În situata în care s-ar putea acorda despăgubiri bănești, motivată de faptul că despăgubirea prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu este una efectivă, însă o astfel de acțiune poate fi promovată în contradictoriu cu Statul reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, unitatea deținătoare a imobilului, cum este cazul pârâtei în judecată, aceasta neavând potrivit prevederilor legii speciale Legea nr. 10/2001 posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, așa cum a motivat anterior. Tribunalul a mai arătat că Legea nr. 10/2001 reglementează doar procedura depunerii notificării în termenele și în condițiile prevăzute de lege, constatarea de către unitatea deținătoare a calității notificatorilor de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului sau la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu posibilitatea contestării la instanță a respingerii notificării sau a cererii de restituire în natură, procedura stabilirii cuantumului despăgubirilor și plății efective a acestora fiind una reglementată de Legea nr. 247/2005, distinctă de procedura aplicabilă în materia contestației prevăzuta de art. 26 din Legea nr. 10/2001 aplicabilă și în situația în care notificarea nu este soluționată de unitatea destinatoare în termenul defipt de lege.
Tribunalul a constatat că cererea ce are ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii este inadmisibilă. Posibilitatea obligării pârâtului pentru neexecutarea obligației de a face intuituu personae la plata unei amenzi civile în folosul statului a fost reglementată prin dispoziția art. 5803Cod de procedură civilă, norma de drept potrivit căreia, dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației de a face, creditorul poate cere obligarea debitorului la plata de daune interese.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL.
În motivele de apel se susține că în mod greșit s-a admis acțiunea și a fost obligat apelantul să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea deoarece art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 prevede un termen de 60 de zile de soluționare, termen care curge potrivit art. 22 din aceiași lege, de la data când sunt depuse actele doveditoare.
Se mai susține că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu prin Decretul nr. 92/1950, poziția 4723 de la fostul proprietar Minovici, aprecierile instanței că Decretul nr. 92/1950 este neconstituțional sunt greșit, mai mult el și-a produs efectele juridice, astfel încât titlul statului este valabil constituit.
Analizând actele și lucrările cauzei Curtea va respinge apelul ca nefondat având în vedere următoarele:
Curtea constată că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de recomandare, ci este un termen imperativ până la care unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe.
Lipsa unei sancțiuni specifice nerespectării acestui termen nu poate atrage dreptul unității deținătoare de a soluționa notificarea într-un termen stabilit unilateral de ea și fără nici un control legal judiciar.
În ceea ce privește lipsa culpei în soluționarea notificării și a nerespectării dispozițiilor legale de către persoana notificată, Curtea constată că dispozițiile Normelor Metodologice de la pct. 23.1 alin. 4 stipulează expres că termenul pentru îndeplinirea obligației de a răspunde notificării (de 60 de zile) se poate proroga numai cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite dacă unitatea deținătoare în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
În continuare, Normele arată explicit că pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar însă ca unitatea deținătoare să comunice în scris persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de restituire sunt condiționate de depunerea probelor solicitate.
În această ipoteză termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la data comunicării răspunsului, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește validitatea titlului statului Curtea are în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
În art. 2 lit. al aceleiași legi în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare.
Cum însă preluarea abuzivă poate fi fără titlu ori cu titlu valabil Curtea reamintește și dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/1998 care prevede că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
În consecință, față de aceste dispoziții legale tribunalul a apreciat în mod corect că Decretul nr. 92/1950 încalcă atât norma constituțională în vigoare la aceea vreme, cât și dispozițiile interne respectiv art. 480 - 481 cod civil și cele internaționale.
În plus, rațiunea Legii nr. 10/2001 este aceea a restituirii, în procedură specială și prealabilă, a bunurilor preluate de stat abuziv, situație în care se regăsește și imobilul în litigiu.
Astfel fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 990 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și domiciliați în B,-, - 17,. B,. 3,. 26, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
./
5ex./02.12.2009
-4.-
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă
