Speta Legea 10/2001. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.52/
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1090 din 03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,. 2.. B,. 37, județ C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, prin avocat, în substituire pentru avocat, potrivit delegației de substituire FN/07.01.2009, și intimatul pârât, personal și asistat de avocat -, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 183/5.01.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care;
Instanța constatând că nu sunt motive de amânare acordă cuvântul părților pentru dezbateri asupra motivelor de apel
Apărătorul apelanților pârâții, având cuvântul, solicită admiterea apelului, pentru motivele expuse pe larg în considerente și susținerile orale de la termenul din 07.01.2009, când s-a acordat cuvântul pe fond, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, în principal, ca neîntemeiată. Totodată, solicită ca instanța să aibă în vedere suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, susține că își menține punctul de vedere expus în concluziile scrise și depuse la dosar. Totodată, în ceea ce privește servituțiile invocate în motivul de apel, precizează că textul de lege se referă la anumite servituții (publice) și prin prisma explicațiilor date de Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 250/2007. Textul din nr.HG 250/2007, nu se referă la servituțiile legale ce pot fi reglementate potrivit dispozițiilor dreptului comun între fondurile vecine, ci la acele servituți care sunt de utilitate publică și care trebuie respectate cu ocazia restituirii terenului fie prin dispoziție de către unitatea deținătoare, fie prin hotărâre judecătorească dacă temeiul acțiunii îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 10/2001. Pornind de la această interpretare, dar și de la destinația terenului care servește accesului, inclusiv pentru reclamant, apreciază că motivul de apel este nelegal.
Totodată, apărătorul intimatului reclamant arată că, în subsidiar, dacă aceste servituții se modifică în parte, solicită excluderea acestei suprafețe de la restituire și obligarea apelanților la emiterea unei propuneri de despăgubiri prin compensare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 17 decembrie 2007 reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C la retrocedarea imobilului situat în C, str. -. - nr.10 și la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în situația în care nu sunt întrunite condițiile pentru retrocedarea în tot sau în parte a imobilului, a solicitat obligarea primarului să înainteze o propunere de despăgubiri, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001.
În motivare, reclamantul a arătat că este moștenitorul legal al părinților săi și. Tatăl său a achiziționat cu act autentic, la data de 25.11.1944, de la societate anonimă, un imobil situat pe bd. -. -, compus din construcție și 913,96 mp teren. Acest imobil a fost naționalizat în anul 1950, iar la apariția Legii nr.10/2001 reclamantul s-a adresat Primăriei Municipiului C cu notificarea nr.313/31.05.2001 întocmită de BEJ.
Deoarece nu a primit răspuns la notificare, reclamantul s-a adresat instanței, iar prin sentința civilă nr.1084/4.06.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea și a obligat primarul să răspundă la notificare. Sentința a fost investită cu formulă executorie prin încheierea pronunțată în dosarul nr-, apoi reclamantul s-a adresat BEJ pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Primarul a fost somat la data de 30.08.2007, iar prin procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 27.09.2007 a fost stabilit un nou termen de 60 de zile pentru soluționarea notificării. Întrucât termenul s-a împlinit fără ca pârâții să dea curs notificării, reclamantul s-a considerat îndreptățit să se adreseze direct instanței de judecată pentru a se pronunța în legătură cu cererea de retrocedare a imobilului proprietatea sa.
Prin sentința civilă nr. 1090 din 3 octombrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamantul și a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în municipiul C, bd. -. - nr.10, compus din teren și construcții, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertizăT. (anexa 1), după cum urmează:
-construcții: corpul "b" în suprafață de 174,82 mp (colorat în galben);
-teren în suprafață totală de 420,28 mp: suprafața de 219,46 mp (colorată în portocaliu), suprafața de 174,82 mp de sub corpul de construcții "b" (colorată în galben) și suprafața de 26 mp (colorată în mov).
A constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru diferența de 493,68 mp teren nerestituit și pentru construcțiile înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 formând corpul "a" (colorat cu ) și a obligat pârâtul Primarul Municipiului C să facă propunere în acest sens, pentru despăgubiri, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A respins acțiunea față de pârâtul Consiliul local C ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul situat în bd. -. -, fost bd. - nr.8, fost nr.6, cu-, compus din teren în suprafață de 913,96 mp și construcții în suprafață de 354,97 mp, a fost dobândit prin cumpărare de către numitul de la societatea anonimă "", prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27370/25.11.1944 și transcris sub nr.769/27.11.1944 la Tribunalul Constanța. Imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, fiind consemnat în anexa cu imobilele naționalizate la poziția 272.
Reclamantul se legitimează în cauză în calitate de persoană îndreptățită potrivit art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, în calitate de fiu al numitului.
În prezent, 2 spații locative parter, compuse fiecare din 2 camere de locuit, din construcția naționalizată, au fost vândute în temeiul Legii nr.112/1995 numiților și - prin contractul de vânzare-cumpărare nr.27126/30.09.1996 și numiților G și prin contractul de vânzare-cumpărare nr.27112/30.09.1996, astfel că acestea nu pot fi restituite în natură. Cu privire la terenul aferent acestei construcții în suprafață de 198 mp și colorat cu în anexa la raportul de expertiză imobiliară, instanța a reținut că nici acesta nu poate fi restituit în natură deoarece cumpărătorii locuințelor au un drept de proprietate "ope legis" asupra terenului aferent locuinței, în temeiul Legii nr.112/1995.
De asemenea, pe suprafața de 295,68 mp teren a fost edificat un bloc de locuințe în baza autorizației pentru executare lucrări nr.3216/30.01.1971, de către fostul Oficiu pentru Construirea de Locuințe Proprietate Personală C, asupra terenului deținând cote indivize proprietarii apartamentelor din acest bloc.
Prin urmare, s-a stabilit că terenul ce poate fi restituit în natură este reprezentat de suprafețele colorate cu portocaliu și mov, inclusiv terenul de sub corpul "b" colorat cu galben, în suprafață totală de 420,28 mp, evidențiate în schița la expertiza efectuată de dl..
Pentru diferența de teren de 493,68 mp și construcțiile înstrăinate (corpul "a"), tribunalul a considerat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar apreciind că hotărârea este nelegală și netemeinică, în esență pentru că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 219,46 mp care permite accesul locatarilor la construcțiile învecinate "a" și "B", pentru că reclamantului i-au fost acordate despăgubiri pentru construcțiile înstrăinate deși acesta nu a făcut dovada că a deținut un drept de proprietate asupra lor și pentru că nu a fost respectată obligația prevăzută de Legea 10/2001 care impunea analizarea notificării numai pe baza înscrisurilor depuse în copie legalizată.
Se arată în dezvoltarea motivelor de apel că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză terenul având destinația de curte servește accesului locatarilor la blocul "B" și corpul "a", construcții care nu au deschidere la stradă. Se apreciază că terenul este afectat astfel de o servitute de trecere a locatarilor celor două construcții și pentru că servitutea de trecere este o servitute legală reclamantului i se pot acorda numai despăgubiri conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În privința calității de proprietar, apelanții susțin că în titlul de proprietate al autorului reclamantului se face referire la o singură clădire aflată pe teren ori, în prezent, pe teren sunt edificate trei corpuri de clădire asupra cărora reclamantul nu are nici un drept.
În fine, se arată în apel că la dosarul de notificare nu au fost atașate în copie legalizată actul de vânzare cumpărare și certificatele de moștenitor ale defuncților și.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului cu motivarea că terenul de 219,46 mp permite deopotrivă accesul nu numai pentru locatarii corpului "a" și parțial corpul "B", dar și accesul reclamantului, curtea interioară a imobilului fiind aferentă locuinței restituite reclamantului.
Se arată că textul art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2201 stabilește că prin căi de acces trebuie înțelese străzi, trotuare, parcări amenajate care sunt de utilitate publică, legiuitorul neincluzând în această categorie de servituți și acelea care pot fi reglementate potrivit dispozițiilor dreptului comun între fondurile vecine.
Se susține, cât privește dovada dreptului de proprietate, că Legea nr. 10/2001, prin art. 23, arată care sunt acte doveditoare, iar reclamantul, pe lângă actul de proprietate a depus și un istoric de rol fiscal întocmit chiar de către Primăria Municipiului C, acte care dovedesc existența în patrimoniul autorului reclamantului a trei corpuri de clădire.
În apel instanța a apreciat necesar ca expertul care a întocmit raportul de expertiză să precizeze locul pe unde se face accesul locatarilor la blocul "B" și dimensiunea aleii de acces.
Răspunzând solicitării instanței, dl. expert a precizat că accesul locatarilor la scara "A" din blocul "B", precum și al locatarilor din corpul "a" și al reclamantului la parterul corpului "b" se face din curtea "S = 219,46 mp", colorată în pe plan, completând schița anexă a raportului de expertiză cu mențiunile privind accesul.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de către pârâții apelanți, instanța constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În fapt, s-a dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 219,46 mp situat în Bd. - nr. 10 care are, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, destinația de curte interioară, folosită pentru accesul locatarilor din corpul de clădire "a" și din scara "A" a corpului de clădire "B", precum și pentru accesul la parterul construcției corp "b" restituit în natură reclamantului.
În drept, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, stabilește că se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care terenul solicitat este afectat "servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale", prin amenajări de utilitate publică înțelegându-se, potrivit legii, amenajările destinate a deservi nevoile comunității.
În speță, curtea interioară a imobilului din Bd. - nr. 10 deși a fost amenajată prin construire pentru a deservi nevoile proprietarului și ale familiei sale având, prin urmare, o utilitate privată, ulterior edificării blocului de locuințe "B" a fost destinat accesului locatarilor la apartamentele din acest bloc și accesului locatarilor din celelalte corpuri de clădire dobândind, prin urmare, o utilitate publică.
Nu se poate considera, așa cum susține intimatul, că acest teren nu aparține unei utilități publice dată fiind destinația sa de spațiu de acces pentru câteva familii de locatari care ocupă locuințele ce afectează terenul pentru că, prin noțiunea de utilitate publică, se au în vedere interesele unei comunități, fără a se distinge după cum este vorba de o comunitate mai mică sau mai mare. Nu este obligatoriu ca spațiul să fie afectat circulației zilnice a populației unui întreg oraș pentru ca să fie considerat de utilitate publică, persoanele care compun familiile dintr-un bloc de locuințe formând, de asemenea, o comunitate. Accesul acestora la locuințele proprietatea lor nu poate fi restricționat, situație posibilă în cazul în care reclamantului i s-ar restitui terenul în natură.
În consecință, constatând că terenul în suprafață de 219,46 mp nu poate fi restituit în natură, fiind afectat unei utilități publice, instanța va dispune acordarea de despăgubiri în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Cu privire la dovedirea dreptului de proprietate instanța reține că, potrivit art. 23.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare se înțelege orice act juridic care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită la data preluării abuzive, textul menționând, cu titlu exemplificativ, "orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective".
În speță, dovada deținerii de către autorul reclamantului, dl., la data naționalizării prin Decretul nr. 92/1950, a trei corpuri de clădire rezultă din Registrul matricol manual din perioada 1942-1950 unde figura imobilul din str. - nr. 6 (actual nr. 10), act întocmit de autoritățile locale din perioada respectivă, atestat prin adresa nr. 23142/13.02.2008 emisă de Primăria Municipiului
Acest înscris îndeplinește condiția de act doveditor al dreptului de proprietate asupra celor trei clădiri ale imobilului solicitat de reclamant, critica din apel fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Neîntemeiată este și critica privind lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită dedusă din nedepunerea unor copii legalizate ale actului de proprietate și ale certificatelor de moștenitor. La dosarul cauzei, copiile înscrisurilor depuse de reclamant în susținere au fost certificate prin semnarea lor de către avocatul reclamantului "pentru conformitate", activitate permisă acestuia în conformitate cu art.3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Prin această certificare se atestă conformitatea conținutului și a datei înscrisurilor prezentate cu înscrisurile originale, fiind astfel îndeplinită cerința prevăzută de art. 23.2 din Normele metodologice.
În consecință, constatând întemeiat apelul numai cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 219,46 mp, în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă instanța va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată solicitate de apelanți, reprezentând onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1090 din 03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,. 2.. B,. 37, județ C.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 219,46. (colorată în portocaliu) în schița anexă la expertiza.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului C să emită dispoziție cu propunere de despăgubiri conform Titlului VII din Legea 247/2005 și pentru suprafața de 219, 46. sus menționată, ce nu poate fi restituită în natură.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimatul la 357 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Red.dec.jud.DP/29.04.2009
Tehnored.disp.gref./7ex./30.04.2009
Emis 3 com./30.04.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
