Speta Legea 10/2001. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(206/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 521
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanții, G, ). ) împotriva sentinței civile nr. 1620 din 30.10.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, - decedată pe parcursul procesului și a cărei calitate procesuală s-a transmis către moștenitorul său, și cu intimata intervenientă FARM
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 19.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.10.2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, reclamanții, G și ). ) au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primar General, și, solicitând să se constate nulitatea absolută a dispoziției primarului nr. 6201/20.07.2007 și a protocolului adițional nr. 15657/04.10.2006 pentru fraudă la lege, cauză ilicită, lipsa dreptului la restituire, precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 346/16.02.2007 de către pentru fraudă la lege, cauză ilicită, lipsa obiectului.
La data de 12.09.2008 Farm SRL. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat, la rândul său, să se constate nulitatea absolută a dispoziției primarului nr. 6201/20.07.2007 și a protocolului adițional nr. 15657/04.10.2006 pentru fraudă la lege, cauză ilicită, lipsa dreptului la restituire prevăzut de Legea nr. 10/2001, precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 346/16.02.2007 de către pentru fraudă la lege, cauză ilicită și lipsa obiectului.
Prin sentința civilă nr.1620/30.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei de interes; a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes, formulată de reclamanții, G și ). ); a disjuns cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Farm și a acordat termen de judecată în vederea soluționării acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând excepția lipsei de interes invocată de către pârâta, a constatat că excepția este întemeiată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin acțiunea ce face obiectul dosarului cu nr-, reclamanții, G și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar General, nulitatea absolută a dispoziției Primarului General emisă pârâtelor în temeiul Legii nr. 10/2001, cu nr. 6201/20.07.2006 și a Protocolului nr. 15657/4.10.2006 și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 346/16.02.2007, de.
Referitor la reclamanți, tribunalul a considerat că aceștia nu justifică un interes legitim propriu și direct în formularea acțiunii de față. Cu privire la reclamanta, aceasta este titulara dreptului de proprietate asupra unui apartament dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentul nr. 1 situat în imobilul din B, str. -. - nr. 43, sector 5, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 41218/1996. Acesta nu a făcut obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 6201/2006, făcându-se mențiune expresă că nu fac obiectul restituirii apartamentele vândute în temeiul legii nr. 112/1995, iar contractul său de vânzare-cumpărare nu a fost constat nul printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, împrejurare față de care aceasta nu poate justifica un interes născut și actual în formulare acțiunii de față, față de faptul că dreptul de coproprietate perpetuă și forțată există în virtutea naturii bunului și acesta nu trebuie reglementat în mod expres prin dispoziția de restituire.
Ceilalți reclamanți au avut calitatea de chiriași ai unor apartamente ce au fost supuse restituirii, în temeiul Legii nr. -, iar aceștia nu pot invoca decât drepturi proprii cu privire la imobilul restituit în natură foștilor proprietari.
Nulitatea absolută a dispoziției emisă în temeiul Legii nr. - și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 346/16.02.2007,trebuie analizată doar în raport de considerentele de fapt invocate de către reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată.
Un motiv de nulitate absolută invocat este acela că pârâtele, și nu ar avea calitatea de persoane îndreptățite la restituire, această calitate aparținând doar pârâtei. Tribunalul a reținut că doar aceasta din urmă are interes să solicite anularea dispoziției de restituire, în măsura în care celelalte succesoare nu ar fi îndreptățite la restituire, însă față de împrejurarea că drepturile succesorale sunt drepturi dispozitive, cu privire la care părțile pot tranzacționa, aceasta din urmă a recunoscut drepturile succesorale și în favoarea celorlalte pârâte.
Referitor la motivul de nulitate constând în faptul că dispoziția de restituire nu reglementează dreptul de trecere sau folosința comună a curții ori starea de indiviziune forțată, tribunalul a arătat că dreptul de coproprietate perpetuă și forțată există în virtutea naturii bunului și acesta nu trebuie reglementat în mod expres.
Dispozițiile nr.OUG 40/1991 reglementează instituția dreptului de preempțiune al chiriașilor în caz de înstrăinare a locuințelor restituite în natură, prin dispozițiile art. 19 și 20 din acest act normativ și creează posibilitatea pentru chiriași de a se subroga în drepturile cumpărătorului, plătind acestuia prețul vânzării, în termen de 60 de zile de la notificarea contractului de vânzare-cumpărare, iar sancțiunea prevăzută de lege nu este aceea a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, legea prevăzând doar dreptul chiriașului de a se subroga în drepturile cumpărătorului.
În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului emisă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001 face dovada dreptului de proprietate a persoanelor îndreptățite, are forță probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie a imobilului, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
De altfel, drepturile chiriașilor sunt apărate prin mai multe dispoziții legale din Legea nr. 10/2001 și nr.OUG 40/1999,aceștia având dreptul la continuarea raporturilor de locațiune, la despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilului, etc. Chiar în articolul 2 din dispoziția emisă de primar se prevede că predarea-primirea bunului supus restituirii se face pe baza de proces-verbal, pe baza consimțământului dat în formă autentică că vor respecta în raporturile cu chiriașii dispozițiile Legii nr. 241/2001 de aprobare a.OUGnr. 40/1999. Pe de altă parte, Legea nr.10/2001 cuprinde reglementări - art.15 - în ceea ce privește incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 asupra contractelor de închiriere în cazul restituirii în natură a imobilelor.
Având în vedere că excepția lipsei de interes a fost pusă în discuția părților doar în ceea ce privește cererea principală, în temeiul dispozițiilor art. 55 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu și formarea unui nou dosar, cu citarea intervenientei și pârâților chemați în judecată prin cererea de intervenție principală.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 24.12.2008 au declarat apel reclamanții, G și ). ), care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și Cauze cu Minori și de Familie, la 26.01.2009.
Primul motiv de apel:
Instanța în mod cu totul eronat a admis excepția lipsei de interes și le-a respins acțiunea ca lipsită de interes.
Instanța de fond nu a observat că apelanții-reclamanți au invocat încălcarea unor norme legale imperative la emiterea dispoziției și fraudarea Legii nr. 10/2001 chiar în procedura de emitere a unui act dat în aplicarea ei.
Instanța confundă nulitatea absolută cu cea relativă atunci când stabilește fără motivare că apelanții-reclamanți nu au interes în promovarea unei astfel de acțiuni.
Instanța a constatat că drepturile succesorale sunt dispozitive, fără a observa că dreptul succesoral a fost exercitat irevocabil de la emiterea certificatului de moștenitor nr. 521/1993 - moștenirea este testamentară, iar defunctul, instituind legatar universal pe soția sa, a exheredat orice colateral privilegiat.
Tranzacția încheiată între pârâtele, și nu poate produce efecte juridice în ceea ce privește calitatea de moștenitoare a pârâtelor, întrucât calitatea de moștenitor este instituită de lege, nu se conferă de la un moștenitor la un succesibil fără vocație succesorală concretă (cum este cazul pârâtelor).
Astfel, instanța de fond se află într-o gravă eroare considerând că dreptul succesoral este dispozitiv. În cazul de față între părți nu era posibilă decât o vânzare de drept litigios sau vânzarea unei moșteniri, acte ce nu au fost încheiate.
Dreptul la restituire aparține lui, aceasta fiind unic moștenitor al lui.
Instanța a motivat soluția profund nelegală prin faptul că nu li s-a lezat niciun drept prin dispoziția emisă de primar. Nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată de oricine, de instanță din oficiu, parchet sau alte persoane.
În cazul de față, prin retrocedarea imobilului unor persoane fără calitate s-a încălcat dreptul apelanților-reclamanți la locuință, întrucât fiind chiriași ai Municipiului B se bucură de stabilitate, nefiind amenințați cu evacuarea din locuință. În prezent, dreptul apelanților la locuință este limitat la o perioadă de timp stabilită de proprietar.
În cazul reclamantei, au arătat că pârâtele, și au introdus acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 Cod civil, făcând uz de dispoziția de primar nr. 6201 în dovedirea calității de proprietar al întregului imobil. În dosarul de revendicare, instanța le-a pus în vedere să depună dovada calității de moștenitori ai lui, moment în care au lăsat dosarul în nelucrare și cauza s-a perimat.
Deși instanța face o enumerare a dispozițiilor legale ce îi protejează pe chiriași, această enumerare nu are legătura cu cauza, apelanții invocând încălcarea flagrantă a legii în procesul de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, interesul apelanților fiind dat de restabilirea legalității și revenirea imobilului în proprietatea statului.
Restituirea imobilelor din proprietatea statului către particulari (foști proprietari sau moștenitori ai acestora) este o operațiune de interes public. Ea nu trebuie făcută decât în condițiile legii către persoane care dovedesc cu acte calitatea lor.
Al doilea motiv de apel:
Despre capătul de cerere formulat în subsidiar de reclamanții chiriași și, și G, pentru nerespectarea dreptului de preemțiune la cumpărare, soluția lipsei de interes este total greșită, întrucât:
Reclamanții și ocupă o garsonieră în cadrul imobilului restituit. Nu li s-a notificat vânzarea și nici prețul garsonierei, astfel că dreptul de subrogare prevăzut de lege rămâne fără conținut, deși s-au încălcat dispoziții imperative ale legii, pentru care sancțiunea este tot nulitatea absolută a actului.
Reclamanții G și, împreună cu familia, ocupă un apartament cu 3 camere în cadrul imobilului restituit. Nu li s-a notificat vânzarea, nici prețul apartamentului, astfel că dreptul apelanților de a se subroga în dreptul cumpărătorului rămâne fără obiect, fără cunoașterea prețului la care s-a făcut vânzarea.
Al treilea motiv de apel:
Instanța a încălcat principiul contradictorialității, întrucât nu a acordat cuvântul pe excepție intervenientei, parte în cauză.
De asemenea, nu s-a pus în discuția părților disjungerea cererii de intervenție de cererea principală, soluția fiind pronunțată direct în condică. S-au încălcat principii fundamentale ale procesului civil: al contradictorialității și dreptul la apărare.
Pentru aceste considerente, apelanții-reclamanți solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept, și-au ntemeiat apelul pe dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă.
La data de 9.05.2009 a decedat intimata pârâtă, fiind introdus în cauză la termenul din 22.06.2009, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, moștenitorul acesteia,.
La termenul din 19.10.2009, Curtea a invocat din oficiuexcepția privind necompetența de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul București, asupra căreia reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 6201/20.07.2007 și a protocolului adițional nr. 15657/04.10.2006, precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 346/16.02.2007 de către notar public.
Prin actul de dispoziție emis în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul General al Municipiului B, s-a restituit în natură în proprietatea pârâtelor -, și imobilul situat în B, strada -. - nr. 43, sector 5, compus din construcții tip B (; +1), cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 și a cotelor de teren aferente, inclusiv a apartamentului nr. 1, situat la parter, vândut reclamantei conform contractului de vânzare cumpărare nr. 41218/1998, cu cota de teren aferentă în suprafață de 24,45. spațiile cu altă destinație ocupate conform contractelor de închiriere nr. 70/08.10.1990 și nr. 38/01.11.1973, precum și terenul în suprafață de 886,04. din totalul de 1063,00. care se identifică conform planului topografic anexat. Totodată, s-a atribuit în folosință specială pârâtei - cota de teren care i se cuvine din suprafața totală de 886,04.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sus menționat, pârâtele, - și au vândut pârâtei imobilul situat în mun. B, strada -. - nr. 43, sector 5, cu nr. cadastral 14495/4, intabulat în CF nr. 45056 localității B, sectorul 1, imobil compus din teren în suprafață de 834,34. (deși din actele de proprietate a rezultat o suprafață totală de 886,04. conform documentației cadastrale, suprafața de 51,66. se suprapune cu imobilul din-), precum și corpurile de clădire dobândite prin restituire, în baza Dispoziției nr. 6201/20.07.2006 emisă de Primăria Municipiului Prețul total al vânzării a fost de 215.000 euro.
Prin decizia în interesul legii nr. XXXII din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 830/10.12.2008, s-a stabilit că: "Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial,constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".
Se reține astfel caracterul evaluabil al litigiului, situație în care delimitarea competenței tribunalului - conform art. 2 Cod procedură civilă - de cea a judecătoriei - stabilite potrivit art. 1 Cod procedură civilă - se face după criteriul valorii obiectului litigiului.
Valoarea imobilului care a făcut obiectul dispoziției de restituire, indicată de către reclamanți la termenul din 19.10.2009, este de 200.000 euro și atrage competența tribunalului d e soluționare a cauzei în primă instanță, conform celor expuse anterior. În ce privește anularea actului juridic subsecvent, sunt incidente prevederile art. 17 Cod procedură civilă, conform cărora cererile accesorii sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă excepția privind necompetența de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul București, ca nefondată.
Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Cu titlu preliminar, trebuie stabilit tipul de nulitate care sancționează emiterea de către unitatea deținătoare a unei dispoziții de restituire a unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită să obțină măsuri reparatorii potrivit acestui act normativ, respectiv dacă este vorba despre o nulitate absolută sau de una relativă.
În raport de motivele invocate în cauză în susținerea cererii de chemare în judecată, care se referă la restituirea imobilului în litigiu de către unitatea deținătoare unor persoane ce nu au calitatea de moștenitori ai persoanei de la care a fost preluat în mod abuziv,în cunoștință de cauză, pârâta fiind un profesionist în sens larg, chemat să aplice legea la situația de fapt din speță, cazul de nulitate incident estecauza ilicităși decinulitateacare intervine este unaabsolută.
Una dintre regulile care concretizează regimul juridic al nulității absolute, astfel cum a fost consacrat de literatura de specialitate și de practica judiciară, este aceea că poate fi invocată de oricine are interes, de instanță, de procuror sau de alte organe prevăzute de lege.
Având în vedere condițiile exercitării acțiunii civile (mai exact, condiția interesului, prin care se înțelege folosul practic urmărit de cel care recurge la acțiunea civilă, cu mențiunea că, în principiu, interesul procesual trebuie să fie personal), rezultă că nulitatea absolută nu poate să fie invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv. Așadar, deși nulitatea absolută ocrotește un interes obștesc (general), un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridictrebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.
În ceea ce o privește pe apelanta, aceasta nu ar obține niciun folos practic nici din constatarea nulității dispoziției de restituire emise de Primăria Municipiului B și nici din constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare subsecvent, prin care persoanele cărora li s-a restituit o parte din imobilul din B, str. -. - nr. 43, sector 5, deoarece obiectul dreptului de proprietate dobândit de reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractului de vânzare cumpărare nr. 41218/1998, este distinct, fiind constituit dintr-un apartament și dintr-o cotă indiviză de teren cuprinse în partea din imobil nerestituită pârâtelor, - și și, ca atare, neînstrăinată de acestea din urmă pârâtei.
Eventuala repunere în situația anterioară, efect al constatării nulității celor două acte juridice puse în discuție prin acțiunea introductivă, nu este în aceste condiții de natură să conducă la obținerea de către apelanta reclamantă a vreunui beneficiu, deci nici sub aspectul recunoașterii judiciare a stării de coproprietate asupra terenului aflat sub construcție.
De asemenea, problema dreptului de trecere și cea a folosinței comune a curții se pun în egală măsură și în raporturile cu unitatea administrativ teritorială și nu se află într-o relație de cauzalitate cu emiterea dispoziției de restituire, care nu are de altfel menirea de a rezolva alte chestiuni în afara celei de a dispune repunerea în posesie a proprietarului deposedat abuziv.
Referitor la situația apelanților, G și - ). ), care au încheiat anterior contracte de închiriere cu Primăria Municipiului B pentru apartamente ce au format obiectul restituirii în baza deciziei contestate, Curtea constată că interesul invocat de aceștia constă în aceea că prin reintrarea imobilului în patrimoniul unității administrativ teritoriale s-ar bucura de stabilitate, nemaifiind amenințați cu evacuarea din locuință.
Teza susținută de aceștia este principial corectă, însă în cauza de față ea nu își găsește aplicare, deoarece anularea Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 6201/20.07.2007, pe considerentul că pârâtele, - și nu au calitatea de moștenitoare ale lui, dată fiind existența certificatului de moștenitor care atestă existența unei legatarei universale, nu ar conduce numai la reintrarea imobilului în patrimoniul unității administrativ teritoriale, ci și la finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei alte dispoziții de restituire în natură, cu singura deosebire că va fi dată în favoarea moștenitoarei testamentare. Aceasta întrucât Primăria Municipiului Bae mis deja o dispoziție de restituire, apreciind deci că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de Legea nr. 10/2001, iar a formulat la rândul său o notificare în temeiul acestei legi, comunicată sub nr. 3/10.04.2001 prin intermediul executorului judecătoresc.
2. Apelanții din cea de-a doua categorie nu justifică unfolos legitim, adică în conformitate cu modalitatea de reglementare a raportului juridic în conținutul căruia intră dreptul subiectiv civil afirmat, în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtele, - și, pe de o parte, și pârâta, pe de altă parte, nici din perspectiva nesocotirii dreptului lorde preemțiunela cumpărarea celor două apartamente, reglementat de art. 18-21 din nr.OUG 40/1999. Sancțiunea nerespectării prevederilor legale menționate, prevăzută de art. 19 alin. 1, este una specială, derogatorie de la regula generală a anulării actului în condițiile art. 948 Cod civ. și constă în posibilitatea chiriașului de a se subroga în drepturile cumpărătorului, plătind acestuia prețul vânzării. Legiuitorul a urmărit ca în acest mod să asigure un just echilibru între interesele proprietarului, căruia dreptul de preemțiune îi aduce atingere în exercitarea prerogativelor sale, și pe cele ale cumpărătorului, permițând desființarea actului numai în măsura în care s-a produs chiriașului o vătămare, respectiv atunci când dispunea de posibilitățile materiale necesare pentru a dobândi proprietatea asupra imobilului.
3. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel invocat de către apelanții reclamanți, Curtea are în vedere că încălcarea principiului contradictorialității prindisjungerea cererii de intervențieformulate de către fără punerea în discuție a acestei măsuri constituie o neregularitate procedurală de ordine privată, care potrivit art. 108 alin. 2 Cod procedură civilă ar fi putut fi declarată numai la cererea părții ce are interes să o invoce, însă intervenienta nu a formulat apel în cauză.
Față de aceste considerente, reținând că hotărârea apelată este temeinică și legală și completând motivarea acesteia, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
De asemenea, reținând că, deși o asemenea obligație le revenea în temeiul art. 1169 civ. intimații, și nu au probat efectuarea unor cheltuieli de judecată în apel, Curtea va respinge cererea lor cu acest obiect ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția privind necompetența de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul București, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți, domiciliată în B, str. -. - - nr. 43, parter,. 1, sector 5, și, ambii domiciliați în B, str. -. - - nr. 43, sector 5, și (), ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat " ", în B,-, - 14,. 1,. 57, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1620/30.10.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, toate cu domiciliul ales la sediul profesional al avocatului, în B, Națiunilor Unite nr. 3-5, -. A,. 5,. 22, sector 4, moștenitorul intimatei-pârâte (decedată), domiciliat în B,-,. 19, sector 1, și cu intimata-intervenientă FARM, cu sediul social în B, str. -. - nr. 43, sector 5.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimații, și, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnodact., / 13 ex./03.12. 2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica
