Speta Legea 10/2001. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/
Ședința publică din 12 martie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 2263, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 decembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în B, strada-,.2, domiciliat în B, sector 6, Drumul, nr. 92, -.F,.228, domiciliat în G,-, -.52 și PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul C, având ca obiectLegea nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimații pârâți - persoane fizice, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 48727 din 07 martie 2008, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța nr. 31 din 07 martie 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 352 lei), lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că apelul este declarat și motivat în termen legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Întrebat fiind, apărătorul intimaților pârâți - persoane fizice, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimaților pârâți - persoane fizice, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimaților pârâți - persoane fizice, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului formulat de apelanta reclamantă C; cu cheltuieli de judecată.
Învederează că reclamanta nu justifică calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 05.01.2007 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta Cas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, județul C, și, ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută parțială a dispoziției nr.343 emisă de Primarul comunei la 22.08.2006, în limita suprafeței de 2000 mp.
În motivarea acțiunii s-a arătat că dispoziția contestată - prin care Primarul comunei și-a anulat o dispoziție anterioară, nr.119/20.03.2006, și a dispus restituirea terenului în suprafață de 4349 mp către pârâții persoane fizice - este lovită de nulitate absolută parțială, ca urmare a faptului că parte din suprafața solicitată, respectiv 2000 mp, a fost restituită de un organ necompetent.
A susținut reclamanta că prin decizia nr.603/27.09.1960 i-a fost atribuită în folosință parte din suprafața restituită prin dispoziția contestată, în vederea construirii unui complex comercial. Pe acest teren și în temeiul autorizației de construcție nr.23286/B din 23.05.1962 a fost edificat un magazin mixt cu bufet și dependințe și au fost amenajate spațiile aferente (alei de acces, spațiu, parcări), iar în baza autorizației de construire nr.26761/A din 10.06.1965, a fost realizată și o grădină de vară. Cum toate construcțiile menționate și spațiile necesare utilizării lor ocupă integral terenul atribuit în 1960, calitatea de unitate deținătoare pentru această parte a imobilului solicitat de pârâții persoane fizice în temeiul Legii nr.10/2001 aparținea reclamantei, nu Comunei, iar Primarul comunei avea obligația înaintării notificării referitoare la această suprafață către persoana juridică în a cărei posesie se afla bunul.
La termenul din 06.03.2007 pârâții persoane fizice au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar la termenul din 03.04.2007 tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.745/03.04.2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamanta nu are calitatea de "persoană îndreptățită" în sensul art.3 din Legea nr.10/2001 astfel că, fiind terț în raport cu procedura reglementată prin acest act normativ, în cadrul căreia a fost emisă dispoziția contestată, care reprezintă un act juridic civil, nu poate cere anularea ei în condițiile reglementării speciale, instanța nefiind ținută de temeiul juridic invocat de reclamant.
S-a constatat că terțele persoane, în măsura în care justifică un drept și un interes propriu, pot ataca dispozițiile emise conform Legii nr. 10/2001 în procedura de drept comun, reglementată de prevederile Codului d e procedură civilă, care atribuie acțiunile în constatarea nulității unui act juridic civil în competența judecătoriei, dacă obiectul litigiului nu are o valoare de natură să atragă competența materială a tribunalului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâții, și și au solicitat casarea ei pentru încălcarea limitelor investirii.
Prin decizia civilă nr.341/C/27.06.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursurile, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în motivare a reținut că rolul activ al judecătorului în procesul civil nu înlătură principiul disponibilității părților și că limitele în care se stabilesc raporturile procesuale, ca și fundamentul pretenției dedusă judecății, sunt cele stabilite de părți, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de acestea.
Cum în cauză prima instanță a pus în discuția părților temeiul acțiunii formulate, iar reclamanta a precizat, atât la fond, cât și în recurs, că și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr.10/2001, nu pe cele ale dreptului comun, se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea litigiului spre rejudecare aceleiași instanțe.
În fond, după casare, Tribunalul Constanțaa soluționat cauza prin sentința civilă nr.2236/11.12.2007, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții persoane fizice, a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și a obligat reclamanta către pârâții persoane fizice la 300 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere dispozițiile cuprinse în capitolul 3 al Legii nr.10/2001, conform cărora dispozițiile sau deciziile date de unitățile deținătoare asupra notificărilor ce le sunt adresate pot fi contestate doar în situațiile prevăzute de lege și numai de către persoanele îndreptățite, astfel cum sunt ele definite în art.3 din acest act normativ, din a căror interpretare rezultă că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între "entitatea investită cu soluționarea notificării" și "persoana îndreptățită".
S-a constatat că în cauză calitatea de "persoană îndreptățită" aparține doar pârâților persoane fizice, care au apelat la procedura reglementată de Legea nr.10/2001 pentru a obține măsuri reparatorii, nu și reclamantei, care este terț în raport cu procedura în cadrul căreia a fost emisă dispoziția pe care o contestă și, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală activă în formularea prezentei acțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând încălcarea prevederilor Legii nr.10/2001.
A susținut apelanta că menținând dispoziția atacată, tribunalul a ignorat dispozițiile art.28 din actul normativ menționat, care obligă primăria să identifice și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale unității deținătoare; astfel, deși calitatea de unitate deținătoare pentru suprafața de 2000 mp aflată în litigiu aparținea apelantei, Primarul comunei și-a încălcat obligația impusă de lege, în sensul că în loc să înainteze notificarea intimaților persoane fizice către C, a emis o decizie fără suport legal, a cărei nelegalitate nu a fost sancționată de prima instanță.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacat în raport cu criticile formulate, instanța reține următoarele:
Prin dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a reglementat o procedură judiciară derogatorie, sub anumite aspecte, de la procedurile judiciare comune.
Potrivit acestor norme legale, raportul juridic izvorât din aplicarea lor ia naștere între persoana deținătoare a imobilului și cea îndreptățită la restituire sau la măsuri reparatorii în echivalent, după caz, iar contestația prin care se atacă actele emise în desfășurarea procedurii declanșate prin notificare, reglementată de art.26 alin.3 din lege, este deschisă numai persoanei îndreptățite la reparații în natură sau prin echivalent.
În speță, contestatoarea apelantă este terț față de procedura administrativă specială urmată de pârâții persoane fizice, în calitate de persoane ce se considerau îndreptățite la restituire, iar în această calitate nu poate ataca - în procedura specială reglementată de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 - dispoziția prin care primarul unității administrativ teritoriale pe teritoriul căreia este situat imobilul a cărui restituire s-a solicitat, a soluționat notificarea pârâților. Prevederile legale menționate anterior definesc și limitează sfera "persoanelor îndreptățite" la acelea prevăzute de art.3 literele "a", "b" și "c" din Legea nr.10/2001, ori dreptul de folosință invocat de apelanta reclamantă asupra unei porțiuni din terenul restituit nu-i asigură acesteia calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 alin.1 din lege și nici nu-i justifică interesul legitim de a fi parte în proces, față de dispozițiile art.9 alin.1, potrivit cărora imobilele preluate abuziv, indiferent de posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se găsesc la data cererii, libere de orice sarcini.
În lipsa calității procesuale active a reclamantei se constată că în mod corect tribunalul nu a analizat pe fond acțiunea dedusă judecății - analiză care nici nu era posibilă câtă vreme nu a fost sesizat conform legii - și că susținerile din apel - legate de necompetența Primarului comunei în emiterea dispoziției de restituire și la calitatea apelantei, de "unitate deținătoare" pentru parte din terenul a cărui restituire se solicită - nu pot fi examinate în prezentul stadiu procesual pentru că depășesc limitele investirii instanței, înfrângând principiul instituit de art.129 alin.6 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.296 din același cod, apelul va fi respins ca nefondat.
Conform art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, apelanta va fi obligată la 352 lei cheltuieli de judecată către intimații, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta reclamantă C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 2263, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 decembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în B, strada-,.2, domiciliat în B, sector 6, Drumul, nr. 92, -.F,.228, domiciliat în G,-, -.52 și PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul C, având ca obiectLegea nr. 10/2001.
Obligă apelanta la 352 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți, și.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec./tehnored.jud./10.04.2008
Gref.AB/7 ex./11.04.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici
