Speta Legea 10/2001. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.55/
Ședința publică din 03 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâții PRIMARIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, județul A, împotriva sentinței civile nr.288 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în B,-, -ila 2,.2,.11, sector 1, și, cu domiciliul ales la -, în B,-, -ila 2,.2,.11, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns secretar -, în calitate de reprezentant, pentru apelanții-pârâți Primăria Orașului și Primarul Orașului, în baza delegației de la dosar, lipsind intimații-reclamanți, -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimaților-reclamanți.
Reprezentantul apelanților-pârâți, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul apelanților-pârâți, având cuvântul, susține oral apelul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia și pe fond respingerea acțiunii.
Arată că cele două notificări, aflate la filele 4 și 8, formulate de intimații-reclamanți sunt identice, au același obiect, și că există deja emisă o dispoziție, respectiv dispoziția nr.124/2001, intrată în circuitul civil și care produce efecte juridice, situație față de care apreciază că nu mai poate fi emisă o nouă dispoziție.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că, la data de 31 iulie 2007, reclamanții -, și au solicitat în contradictoriu cu Primăria Orașului și Primarul acestei localități, obligarea la soluționarea notificării nr.1387/09.08.2001, formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și înregistrată la Prefectura sub nr.12407/14.08.2001, respectiv să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție, demolat în prezent, ce a aparținut autoarei reclamanților, defunctei, imobilul fiind situat în localitatea, județul
În subsidiar, reclamanții au precizat că dacă instanța va interpreta adresa nr.13846/22.06.2007 ca fiind o dispoziție de respingere a notificării, solicită calificarea de către instanță a cererii introductive, ca o contestație împotriva acesteia, în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, anularea acestei dispoziții și obligarea primarului să soluționeze notificarea nr.1387 potrivit celor precizate mai sus.
La 19 septembrie 2007, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că Primăria a analizat notificarea depusă de reclamanți, a emis o dispoziție prin care s-a respins cererea de măsuri reparatorii pentru casa demolată, deoarece imobilul nu se află în administrarea sau proprietatea acestei primării.
S-a mai precizat că adresa nr.13846 din 22 iunie 2007 nu poate fi considerată ca o dispoziție de respingere a notificării reclamanților, întrucât o asemenea dispoziție a fost emisă la data de 28 august 2001, nefiind contestată până în prezent.
În raport de acea dispoziție se susține că trebuia formulată de către reclamanți contestație la tribunal în termen de 30 zile, însă cum reclamanții nu au procedat în acest mod, la momentul de față cererea acestora este tardiv formulată.
Prin sentința civilă nr.288 pronunțată la data de 22 octombrie 2007 de către Tribunalul Argeș - Secția civilă s-a respins excepția tardivității invocată de către pârâtă. S-a admis cererea formulată de reclamanții -, și în contradictoriu cu Primăria Orașului și Primarul acestei localități. A fost obligat primarul să emită reclamanților dispoziție cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul casă - demolată, situată în localitatea, județul A, ce a aparținut autoarei reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în legătură cu excepția tardivității formulării cererii de față de către reclamanți, că aceasta nu se verifică pentru următoarele considerente:
La 28 august 2001 Primarul comunei a emis dispoziția nr.124 prin care a respins cererea de măsuri reparatorii pentru casa demolată, motivat de faptul că aceasta nu se află în administrarea sau proprietatea Primăriei, ci în administrarea Stațiunii de Cercetare și Producție, județul
În aceeași dispoziție se face mențiune că terenul de 2,5 ha.ce a aparținut autoarei reclamanților nu face obiectul Legii nr.10/2001, ci al Legii nr.18/1991.
Potrivit înscrisurilor de la dosar nu există nicio dovadă că această dispoziție a fost comunicată reclamanților.
Instanța a reținut însă că din modul de formulare a cererii rezultă că reclamanții au avut cunoștință de această dispoziție, situație ce rezultă de la fila 2 din cererea introductivă, unde se precizează de către aceștia că din dispoziția nr.124/2001 rezultă că primăria s-a declarat necompetentă pentru a soluționa notificarea, astfel că au formulat o nouă notificare către Prefectura Județului
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, sau după caz, al entității învestită cu soluționarea notificării în termen de 30 zile de la comunicare.
Instanța de fond a constatat însă că reclamanții nu mai pot formula contestație la dispoziția nr.124/2001 emisă de Primarul comunei, dar aceștia au formulat o nouă notificare adresată în termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001 Prefecturii Județului A, cu același obiect ca și cea adresată Primăriei și soluționată de către primărie prin dispoziția nr.124/28 august 2001.
Cea de-a doua notificare a avut în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv, care stabileau în competența prefecturilor soluționarea notificărilor în ipoteza în care se solicitau măsuri reparatorii, în speță despăgubiri bănești pentru imobilele demolate (fostul art.36 alin.2 din Legea nr.10/2001).
După republicarea și modificarea Legii nr.20/2001 prin Legea nr.247/2005, art.32 prevede că în situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art.10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a Primarului General al Municipiului
Instanța de fond a mai observat că fostul art.33 din lege nu avea în vedere în mod expres ipoteza imobilelor demolate, prevăzând numai că "în situația imobilelor pentru care la art.10 și 11 fost stabilită restituirea în echivalent, persoana îndreptățită adresează notificarea prevăzută la art.21 alin.(1) primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv Primăriei Municipiului B".
Pe de altă parte, pentru a se stabili restituirea în echivalent era necesară soluționarea notificării pe fond, ceea ce nu s-a realizat prin dispoziția nr.124/2001 emisă de Primăria Comunei.
În această situație, cum Prefectura Aaî naintat notificarea formulată de reclamanți spre competentă soluționare Primăriei, aceasta din urmă fiind învestită cu soluționarea unei notificări având același obiect ca și notificarea nr.4618/18.04.2001, trebuia să o soluționeze pe fond.
Cum până la acest moment nu a fost emisă o soluție pentru cea de-a doua notificare, nu poate curge termenul de 30 zile în care aceasta putea fi atacată la tribunal în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001, motiv pentru care instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția de tardivitate ridicată de către pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că mama, respectiv bunica reclamanților, a fost proprietara unei suprafețe de 2,5 ha. situată în comuna Golești, cătun Boierească, județul A, potrivit actului de donație din 7 martie 1934, pe care a fost edificată o construcție - casă de locuit, compusă din parter și etaj cu cramă la subsol și o suprafață pe nivel de aproximativ 80-100. Imobilul a fost în întregime preluat abuziv de către stat după 6 martie 1945, aflându-se în administrarea Primăriei în perioada 1960-1975, construcția fiind demolată în perioada comunistă.
Dreptul de proprietate asupra terenului a fost reconstituit reclamanților conform Legii nr.18/1991, iar pentru imobilul construcție demolată reclamanții justifică dreptul pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale, respectiv ale art.10 alin.8 din Legea nr.10/2001.
Conchizând, instanța de fond a reținut că pentru imobilul construcție demolată, în temeiul art.32 din Legea nr.10/2001, primăria din raza teritorială unde s-a aflat imobilul este obligată să emită dispoziție motivată și a admis acțiunea în modalitatea expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel apelanții-pârâți Primăria Orașului și Primarul Orașului, criticând-o pentru motivele ce urmează:
În mod eronat instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat o nouă notificare înregistrată sub nr.1387 din 9 august 2001, întrucât aceștia nu puteau să anticipeze ce va fi trecut în dispoziția de rezolvare a notificării, întrucât aceasta a fost emisă ulterior la data de 28.08.2001. Mai arată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții nu au solicitat anularea celor cuprinse în dispoziția nr.124 din 28 august 2001 și nici nu s-a dispus acest lucru prin sentința apelată, așa cum se impunea legal.
Întrucât, atât prima notificare formulată de reclamanți, cât și cea de-a doua, aveau același obiect, era necesară conexarea celor două notificări, nefiind legală statuarea a două soluții distincte în această situație.
În legătură cu adresa nr.13846 din 22 iunie 2007 se precizează că aceasta nu poate fi considerată o dispoziție de respingere a notificării reclamanților, deoarece așa cum s-a mai precizat, dispoziția a fost emisă deja la data de 28 august 2001, nefiind contestată până în prezent, nefiind permis prin prevederile legale emiterea a două soluții diferite în aceeași cauză.
Împotriva dispoziției nr.124/28 august 2001 emisă de Primăria Orașului și comunicată reclamanților, trebuia făcută contestație la ribunalul Argeș în termenul legal de 30 zile.
Apelanții-pârâți consideră ca fiind neîntemeiată acțiunea principală și tardiv formulată, motive față de care solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea pornește în analizarea apelului prin a observa că reclamanții prin acțiunea lor au solicitat în principal obligarea Primarului Orașului să soluționeze notificarea acestora cu nr.1387/09.08.2001 formulată în baza Legii nr.10/2001 și înregistrată la Prefectura sub nr.12407 din 14 august 2001, mai precis să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru construcția casă de locuit în prezent demolată ce a aparținut autoarei reclamanților, defunctei, situată în localitatea, județul
În subsidiar, reclamanții au solicitat instanței ca în cazul în care adresa nr.13846/22 iunie 2007 va fi interpretată ca o dispoziție de respingere a notificării mai sus menționată, să fie calificată petiția acestora ca o contestație împotriva acestei dispoziții, iar în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 să fie anulată această dispoziție și obligarea primarului pârât să soluționeze notificarea nr.1387 din 9 august 2001, cu care a fost sesizat de către Prefectura A, în sensul precizat în petitul principal.
Pornind de la obiectul acțiunii de față, critica în sensul că prin sentința apelată instanța nu a dispus anularea prevederilor dispoziției nr.124 din 28 august 2001 emisă de Primăria comunei, nu se verifică.
Aceasta întrucât, instanța a statuat prin soluția adoptată în limitele învestirii sale, procedând astfel corect potrivit art.129(6) Cod pr.civilă, care prevede că "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". Prin urmare, cum prin cererea dedusă judecății nu se regăsește un capăt de cerere formulat de reclamanți în sensul anulării dispoziției nr.124/2001 emisă de către Primăria comunei, această critică este neîntemeiată.
În mod corect instanța de apel a apreciat că acțiunea reclamanților nu este tardiv formulată, respingând excepția ridicată de către pârâți prin întâmpinarea depusă la data de 19 septembrie 2007. Aceasta, întrucât, reclamanții au formulat pentru casa demolată situată în localitatea, județul A două notificări: inițial cea cu nr.4618 din 18.04.2001 adresată Primăriei comunei, pentru care s-a emis dispoziția nr.124/2001 de către primăria acestei localități, iar ulterior, notificarea nr.1387 din 9 august 2001 adresată Prefecturii județului A unde s-a înregistrat sub nr.12407/14 august 2001.
Prin dispoziția nr.124/2001 emisă de Primăria comunei, s-a respins cererea de măsuri reparatorii solicitată de reclamanți pentru imobilul casă, motivat de faptul că acesta nu se află în administrarea sau proprietatea Primăriei, ci în administrarea Stațiunii de Cercetare și Producție, județul
Prin art.3 din această dispoziție s-a decis ca aceasta să fie comunicată petiționarilor, Prefecturii județului A, precum și Stațiunii de Cercetare și Producție, județul
Este adevărat că pentru dispoziția nr.124/2001, reclamanții nu mai pot formula contestație, termenul de 30 zile de la comunicare prevăzut de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 fiind depășit.
Numai că, așa cum s-a constatat mai sus, prin nici unul din cele două capete de cerere reclamanții nu au solicitat anularea dispoziției nr.124/2001, ci au cerut instituirea în sarcina pârâților Primăria orașului și Primarul orașului a obligației de "a face" în sensul celor precizate în acțiunea introductivă.
Reclamanții au formulat însă o nouă notificare în termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001, adresată Prefecturii județului A, cu același obiect ca și cea adresată Primăriei, care emisese dispoziția nr.124 din 28 august 2001.
Reclamanții au avut în vedere la notificarea adresată Prefecturii județului A dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv, care stabileau în competența prefecturilor soluționarea notificărilor în ipoteza în care se solicitau măsuri reparatorii pentru imobilele demolate (art.36 alin.2 din Legea nr.10/2001).
Potrivit art.32(1) din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost republicată și modificată prin Legea nr.247/2005 "În situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art.10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a Primarului General al Municipiului B".
Fostul art.33(1) din Legea nr.10/2001 nu avea în vedere expres ipoteza imobilelor demolate, ci prevedea generic că "În situația imobilelor pentru care la art.10 și 11 fost stabilită restituirea în echivalent persoana îndreptățită adresează notificarea prevăzută la art.21 alin.(1) primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv Primăriei Municipiului B".
În mod corect, având în vedere aceste dispoziții legale, Prefectura Aaî naintat notificarea formulată de reclamanți cu nr.1387/09.08.2001 spre competentă soluționare Primăriei (10 dosar fond).
Primăria primind această notificare a procedat la "conexarea" acesteia la vechiul dosar, respectiv la notificarea nr.4618/18.04.2001, unde emisese dispoziția nr.124 din 28.08.2001, situație ce rezultă din adresa nr.13846/22.06.2007 existentă la fila 12 dosar fond.
Acest mod de lucru este deficitar întrucât prin dispoziția nr.124/2001 Primăria nu a analizat în fond cererea de acordarea de despăgubiri bănești, pe de o parte motivat de prevederile art.36 din Legea nr.10/2001 în forma în vigoare la momentul respectiv, care atrăgea competența prefecturii, iar pe de altă parte de lipsa construcției în administrarea sau proprietatea sa.
De aceea, în mod corect instanța de fond a constatat că la emiterea dispoziției de mai sus Primăria comunei nu a avut în vedere ipoteza demolării construcției, situație dedusă prin modul de formulare al art.1 din dispoziție, care degajă concluzia că imobilul construcție ar exista la acel moment, dar s-ar afla în administrarea SCPVV, județul A căreia i s-a comunicat o copie a dispoziției.
Rezultă fără putință de tăgadă că pârâta nu a analizat pe fond dreptul reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii astfel cum impuneau dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001, prevalându-se în schimb de necompetența sa.
Cum nici notificarea nr.1387/2001 transmisă de Prefectura județului A Primăriei nu a fost soluționată în fond, cu toate că potrivit art.32(1) din Legea nr.10/2001, republicată și modificată prin Legea nr.247/2005 primăria trebuia să o soluționeze, în mod corect instanța de fond a obligat primarul să emită reclamanților dispoziție cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru imobilul casă - demolată - situată în localitatea, județul A, ce a aparținut autoarei acestora.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin referatul întocmit la data de 29 mai 2003 de către Primăria Comunei, județul A înregistrat la nr.10579/29.05.2003 (58 dosar fond), rezultă că locuința compusă din parter și etaj, care a fost situată în comuna Golești, cătunul Boierească, a trecut abuziv în proprietatea statului, s-a aflat în administrarea Primăriei comunei până în anul 1975, în prezent fiind demolată, stare de fapt căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art.32(1) din Legea nr.10/2001.
Apelanții-pârâți nu pot ignora notificarea formulată de reclamanți sub nr.1387 din 09.08.2001 adresată Prefecturii județului A, pe considerentul că aceștia nu puteau să anticipeze soluția din decizia emisă în data de 28 august 2001 (nr.124/2001), pe de o parte pe considerentul că o asemenea notificare reprezintă o certitudine, aceasta fiind înaintată de Prefectura județului A spre competentă soluționare Primăriei comunei (adresa nr.12407/17.12.2003 - 10 dosar fond), iar pe de altă parte formularea unei astfel de notificări exprimă diligențele reclamanților în exercitarea drepturilor lor.
Față de aceste considerente urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă, să fie respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-pârâți Primăria Orașului și Primarul Orașului, împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-pârâți PRIMARIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, județul A, împotriva sentinței civile nr.288 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în B,-, -ila 2,.2,.11, sector 1, și, cu domiciliul ales la -, în B,-, -ila 2,.2,.11, sector 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
25.03.2008
Red.ȘB
EM/12 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca
