Speta Legea 10/2001. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
Ședința publică din 19 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de apelul declarat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - Comisia Tehnică de Aplicare a Legii 10/2001, și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr. 3271/PI/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în contradictoriu cu reclamanții intimați și S, pentru Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanții intimați și consilier juridic pentru pârâții apelanți.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat și nici probe de solicitat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în apel, cu referire și la excepțiile invocate prin cererea de apel.
Doamna consilier juridic solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, susține excepția lipsei calității procesuale pasive și, totodată, excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamanților, în principal ca prematur introdusă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Domnul avocat pentru reclamanții intimați solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, iar referitor la cele două excepții, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive ca rămasă fără obiect și respingerea ca neîntemeiată a excepției prematurității. Pe fond solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. dosar -, reclamanții și, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T, Comisia Tehnică de Aplicare a Legii nr.10/2001 și Primarul Municipiului T, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în T,-, iar, în subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă pentru o parte sau întregul imobil, să dispună acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În motivare se arată că, prin notificarea nr.444 din 19.07.2001, în temeiul Legii nr.10/2001, au solicitat restituirea în natură sau, în subsidiar, despăgubiri bănești în conformitate cu art.24 din Legea nr.10/2001 în ceea ce privește imobilul situat în județul T, T,-, înscris în cartea funciară nr.5450 a localității T, având numărul topografic 11970, constând în casă și curte în-, în suprafață de 400 mp.
Imobilul a fost abuziv preluat de stat și, deși au depus toate actele necesare, Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 a refuzat să soluționeze notificarea formulată, în pofida celor cinci cereri prin care doar în anul 2007 au solicitat acest lucru.
La termenul de judecată din 03.04.2008, reclamanții au renunțat la solicitarea de măsuri reparatorii pentru apartamentul nr.1 din imobil, apartament înstrăinat de reclamantul către numita anterior preluării imobilului de către stat.
Din probele administrate instanța reținut că potrivit CF ind.nr.5450 T, nr.top 11970, imobilul constând în casă și curte în suprafață de 400mp, situat în-, T, a aparținut numiților G și, în cotă de parte fiecare, cu titlu de moștenire.
În baza sentinței penale nr.703/1974 a Tribunalului Militar București, asupra 4/5 parte din cota de parte a lui G de sub II.2, se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de confiscare în favoarea Statului Român, în administrarea directă a; apoi imobilul cu nr.top 11970 se dezlipește din această carte funciară și se transcrie în cartea funciară colectivă cu numărul 32097 localității T ca proprietate pe apartamente, această carte funciară fiind închisă.
În noua carte funciară, respectiv cartea funciară cu numărul 32097 localității T, imobilul cu nr.top 11970 dezlipit din cartea funciară nr.5450, se înscrie în cartea funciară, ca proprietate pe apartamente: apartamentul nr.1 cu 115/400parte din părți comune proprietatea lui cu titlu de ieșire din indiviziune, anterior moștenire; iar apartamentul nr.2 cu 126/400 părți comune, apartamentul nr.3 cu 44/400 părți comune și apartamentul nr.4 cu 115/400 părți comune, în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă directă a Întreprinderii de construcții, reparații și administrare locativă, apartamentele nr.2 și 4 cu titlu de ieșire din indiviziune, anterior confiscare, iar apartamentul nr.3 în baza Legii nr.4/1973 (filele 12-15 dosar fond).
Prin decizia nr.191/30.01.1976, apartamentul nr.3 din imobil, proprietatea lui, este trecut în proprietatea Statului, în baza Legii nr.4/1973, cu aprobarea unei sume de 7290 lei către acesta, reprezentând contravaloarea apartamentului și a terenului trecute în proprietatea Statului.
Apartamentul nr.1 din imobil a fost vândut de către reclamantul numitei, în anul 1976, iar apartamentele nr.2 și 3 au fost vândute în baza Legii nr.112/1995 chiriașilor care le ocupau, contractele astfel încheiate nefiind desființate până în prezent. Apartamentul nr.4 se află în proprietatea Statului Român și este ocupat cu contract de închiriere.
Prin notificarea nr.444/19.07.2001 a BEJ Asociați și, numiții și G au solicitat restituirea în natură a imobilului descris anterior, sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești, în conformitate cu dispozițiile art.24 din Legea 10/2001.
Notificarea a fost înregistrată la Primăria T sub nr.dosar 669/2001, nefiind soluționată până în prezent, așa cum rezultă chiar din întâmpinarea depusă de pârâți, deoarece reclamanta a solicitat completarea dosarului administrativ cu acte pentru dovedirea calității de moștenitor, CF și proces verbal privind starea de fapt a imobilului, conform art.41 al.2 din Legea 10/2001 republicată, respectiv documentația care a stat la baza apartamentării și ieșirii din indiviziune.
În cauză au fost invocate două excepții: a prematurității acțiunii și a lipsei capacității procesuale a Primăriei Municipiului T - Comisia Tehnică de Aplicare a Legii nr.10/2001.
Având în vedere dispozițiile art.41 pr.civ. raportat la art.77 din Legea 215/2001, excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei Primăria Municipiului T - Comisa Tehnică de Aplicare a Legii 10/2001 a fost admisă, această structură neavând personalitate juridică proprie; în consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta susmenționată a fost respinsă.
Cu privire la excepția prematurității, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.25 al.1 din Legea 10/2001 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Reclamanții au depus la dosarul administrativ actele de care înțeleg să se folosească în susținerea cererii lor, iar, până în prezent, pârâții nu au soluționat notificarea formulată.
În ceea ce privește înscrisurile solicitate de către Primăria Municipiului T prin adresele comunicate reprezentantului notificatorilor, instanța a reținut că nu se poate considera că fundamentarea și emiterea deciziei sunt condiționate de aceste acte, astfel încât să opereze prorogarea termenului de emitere a deciziei. În plus, pentru a opera această prorogare, unitatea deținătoare trebuia să comunice reclamanților, în intervalul de 60 de zile prev.de art.25 din Legea 10/2001 republicată, necesitatea depunerii acestor înscrisuri, lucru care nu s-a întâmplat.
Studiind cuprinsul dosarului administrativ constituit în baza notificării, a mai constatat că majoritatea actelor solicitate au fost deja depuse la dosar, sau notificatorii au comunicat unității deținătoare faptul că nu sunt în măsură să le depună din motive obiective.
Astfel, nu sunt necesare acte doveditoare a calității reclamanților de moștenitori întrucât de la ei a fost preluat imobilul în litigiu. S-au depus la dosar mai multe exemplare ale cărții funciare cu privire la imobilul revendicat, precum și o expertiză pentru evaluarea acestuia, iar documentația de apartamentare nu mai poate fi depusă pentru că a fost predată la, fiind distrusă. În plus, se impune a se constata că apartamentarea imobilului s-a făcut la solicitarea Primăriei, astfel că aceasta trebuia să dețină documentația avută în vedere cu ocazia acestei operațiuni, care, de altfel, nici nu este necesară pentru soluționarea notificării.
Reclamanții au solicitat de altfel, în repetate rânduri, soluționarea notificării pe baza actelor depuse, astfel că nu se justifică întârzierea în emiterea dispoziției sau deciziei motivate, după caz.
Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția prematurității prezentei acțiuni, ca neîntemeiată, în baza dispozițiilor art.137 al.1 pr.civ. și a constatat că pârâtul Primarul Municipiului T trebuia să soluționeze notificarea reclamanților, astfel că, față de considerentele Deciziei nr.XX (20) din 19.03.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a procedat la examinarea pe fond a temeiniciei pretențiilor formulate de reclamanți pe calea notificării cu privire la imobilul în litigiu.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 al.1 lit.b) și h) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, precum și orice imobile preluate de Stat cu titlu valabil, așa cum acesta este definit de art.6 al.1 din Legea nr.213/1998, sunt considerate imobile preluate în mod abuziv.
În speță, tribunalul a constatat că imobilul a fost preluat în parte de la reclamantul G, ca urmare a condamnării sale penale pentru infracțiunea de refuz de înapoiere în țară (apartamentele 2 și 4), iar, în parte, de la reclamantul în baza Legii nr.4/1973 (apartamentul 3), astfel că imobilul în litigiu se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv și intră sub incidența Legii nr.10/2001, privind acordarea de măsuri reparatorii.
În ceea ce privește apartamentul 1 din imobil, acesta a fost vândut de către reclamantul unei persoane fizice, iar, prin cererea depusă la dosar, reclamanții au arătat că renunță la cererea de restituire a acestui apartament, astfel că, față de prevederile art.246 pr.civ. tribunalul a luat act de această manifestare de voință.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților, față de faptul că, la momentul preluării imobilului de către Statul Român, aceștia figurau în CF ca și proprietari ai imobilului, în cotă de parte fiecare și de dispozițiile art.3 al.1 lit."a" din Legea nr.10/2001 republicată, tribunalul a constatat că aceasta se justifică, în calitate de proprietari tabulari ai imobilului în momentul preluării abuzive.
În ceea ce privește măsurile reparatorii cuvenite, față de faptul că, în prezent, numai apartamentul 4, preluat de la reclamantul G, se află în proprietatea Statului Român (fiind închiriat), față de dispozițiile art.1 al.1, art.9, art.12, 13 și următoarele din Legea nr.10/2001 republicată, tribunalul a constatat că se impune restituirea acestei unități locative în natură către acest reclamant, urmând a fi ținut să respecte drepturile prevăzute de art.13 și următoarele din Legea nr.10/2001 republicată în favoarea chiriașului.
Cu privire la celelalte două apartamente din imobil, înstrăinate de către Statul Român în baza Legii nr.112/1995 având în vedere faptul că aceste contracte de vânzare-cumpărare nu au fost desființate, față de dispozițiile art.18 lit.c din Legea nr.10/2001 republicată, instanța a constatat că reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, urmând ca, față de prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, să dispună obligarea Primarului Municipiului T să înainteze dosarul administrativ constituit în baza notificării nr.444/19.07.2001 a BEJ și, formulate de reclamanți cu privire la imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.32097, nr.top 11970, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea acordării de măsuri reparatorii.
În consecință, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T - Comisia tehnică de Aplicare a Legii 10/2001 care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare au invocat lipsa calității procesuale pasive (lipsa capacității de folosință) a Primăriei Municipiului T, raportat la dispozițiile art.21 și 77 din Legea 215/2001 și la dispozițiile Legii 10/2001.
Au mai invocat prematuritatea cererii de chemare în judecată, câtă vreme reclamanții nu au completat dosarul administrativ cu actele solicitate, respectiv dovada calității de moștenitor, extras CF, proces-verbal privind starea de fapt a imobilului în conformitate cu dispozițiile art.41 al.2 din Legea 10/2001; reclamanții nu au completat dosarul și nici nu au solicitat soluționarea notificării cu actele aflate la dosar, Legea 10/2001 neinstituind vreun termen până la care notificatorii să fie obligați să depună actele solicitate.
Pe calea concluziilor scrise, intimații au solicitat respingerea apelului.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 al.1 pr.civ. față de probele administrate și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin sentința apelată, prima instanță a dispus restituirea în natură către reclamanți a apartamentului nr.4 din imobilul înscris în CF col.32097 T și a obligat Primarul Municipiului T să facă aplicarea titlului VII din Legea 247/2005 pentru apartamentele 2 și 3 din imobil, apartamente ce nu se restituie în natură; a luat act de renunțarea la judecata privind apartamentul nr.1 din imobil și a respins în rest contestația.
Dispozitivul sentinței (cu referire la respingerea în rest a contestației) se coroborează cu considerentele prin care instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei Primăria Municipiului T - Comisia Tehnică de Aplicare a Legii 10/2001 și a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, care nu are personalitate juridică, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală (fila 6 al.penultim din decizie).
În acest context, invocarea de către apelanți a excepției lipsei calității procesuale pasive apare ca fiind o critică lipsită de obiect, soluția dată de prima instanță asupra acestui aspect nefiind criticată, iar hotărârea rămânând definitivă prin prisma celor astfel dispuse.
Sub aspectul prematurității invocate de pârâți, prima instanță s-a pronunțat cu respectarea dispozițiilor legale, conform celor susținute de pârâții-apelanți.
Astfel, în mod corect a reținut tribunalul că reclamanții nu puteau fi obligați să facă dovada calității de moștenitori, câtă vreme imobilul nu a fost preluat de la antecesorii lor ci de la reclamanții înșiși.
Nici susținerile vizând nedepunerea extraselor de carte funciară nu sunt întemeiate, tribunalul reținând în mod corect că acestea au fost depuse la dosarul administrativ al notificării (fila 71 și următoarele dosar fond).
Potrivit disp.art.41 al.2 din Legea 10/2001 (afirmativ încălcate de prima instanță), deținătorul imobilului în prezența persoanei îndreptățite va încheia un proces verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
Se observă că încheierea actului susmenționat este prevăzută de lege în interesul persoanei îndreptățite care are interesul să constate starea imobilului pentru a putea beneficia de dispozițiile art.9 din Legea 10/2001. Câtă vreme persoana îndreptățită nu înțelege să procedeze în sensul art.41 din Legea 10/2001 și renunță, astfel, la beneficiul recunoscut de lege, persoana notificată nu poate să refuze soluționarea notificării cu care a fost investită.
Anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, reclamanții s-au adresat în repetate rânduri pârâților, solicitând soluționarea notificării adresate persoanei deținătoare, arătând că dosarul administrativ este complet (fila 69, 70, 71, 73 dosar fond). În aceste condiții, este evident că persoanele îndreptățite nu mai au alte acte de depus la acest dosar, astfel că, persoana notificată era obligată să emită o dispoziție sau decizie cu privire la notificare, conform dispozițiilor art.25 din Legea 10/2001.
Persoana notificată nu a înțeles să procedeze, însă, în acest sens, astfel că susținerile apelanților referitoare la lipsa culpei în îndeplinirea obligațiilor legale sunt cu totul neîntemeiate și nu pot fi reținute ca temeiuri de admitere a apelului.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 pr.civ. instanța va respinge apelul declarat de pârâții Primăria Municipiului T - Comisia Tehnică de Aplicare a Legii 10/2001 și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr. 3271/PI/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în contradictoriu cu reclamanții intimați și s, pentru Legea 10/2001.
În baza art.274 pr.civ. va obliga apelanții la plata către reclamantul-intimat a sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T Comisia Tehnică de Aplicare a Legii 10/2001, cu sediul în T, bv., nr. 1 și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, cu sediul în T, bv., nr. 1, împotriva sentinței civile nr. 3271/PI/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în contradictoriu cu reclamanții intimați și S, ambii din T,-,. 15 - la avocat, pentru Legea 10/2001.
Obligă apelanții la plata către reclamantul-intimat a sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. - 23.03.2009
Tehnored., 6 ex./10.04.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:
Se comunică părților:
|
Judecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu
