Speta Legea 10/2001. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Completul 6
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 561
Ședința publică de la 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelantul contestator, împotriva sentinței civile nr. 1541 din 17.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata
are ca obiect - contestație la Legea nr. 10/2001
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 29.10.2009 și apoi la 5.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 11.01.2005 și precizată ulterior în ședința publică din 25.02.2005, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SNP, anularea deciziei nr. 459/07.12.2004 emisă de pârâtă, decizie prin care a fost respinsă notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr.10/2001, apreciindu-se de către acesta că decizie este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus copie de pe decizia contestată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică topografică, în cadrul acestui probatoriu pârâta a depus la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.1541/17.11.2006, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatorul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu a probat întinderea dreptului de proprietate invocat asupra bunurilor mobile și asupra imobilelor constând în terenuri petrolifere ce ar fi fost preluate abuziv în perioada regimului comunist - actele de vânzare cumpărare autentificate și inventarele depuse la dosar, nefiind suficiente pentru identificarea și, după caz, evaluarea bunurilor a căror restituire s-a solicitat prin notificare.
De altfel, prin cererile formulate de experții desemnați în cauză s-a învederat că terenul de aproximativ de 9 ha solicitat de reclamant este compus din mai multe parcele, mai precis solicitarea privind nouă terenuri care potrivit susținerilor reclamantului se află în posesia pârâtei. În acest sens, expertul tehnic judiciar a învederat tribunalului că expertiza nu se poate finaliza numai pe baza vecinătăților și toponimelor arătate în actele vechi de proprietate.
Întrucât, potrivit dispoz. art. 1169 Cod Civil, reclamantului îi revenea sarcina de a proba pretențiile deduse judecății, dovadă pe care acesta nu a făcut-o în prezenta cauză, tribunalul, față de actele depuse la dosar și cele reținute anterior, a constatat că decizia contestată este legală și temeinică și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1541/17.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a declarat apel contestatorul.
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI / Secția a III a Civilă, sub nr-.
În motivarea apelului, contestatorul a arătat că, în fapt, în baza Legii nr.10/2001, cu modificările ulterioare, a formulat Notificarea nr.929/08.14.2001 prin care a solicitat pârâtei restituirea printre altele și a unei suprafețe totale de teren de 9 ha situată în comuna, suprafață dovedită cu mai multe contracte de vânzare-cumpărare.
În dovedirea și susținerea cererii a depus Ia dosar un număr de 11 contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada anilor 1921-1936 de autorul său,. Totodată, a solicitat și o expertiză topo de identificare a suprafețelor de teren ce însumează cele 9 ha.
Susține apelantul că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât instanța avea obligația să pună în vedere expertului să convoace părțile și să se deplaseze împreună cu acestea în localitatea unde se află terenul supus expertizării, cu atât mai mult cu cât apelantul-contestator locuiește în localitatea unde se află terenurile. În condițiile în care expertiza este proba esențiala în soluționarea cererii sale și, fiind vorba de o expertiză unde se impunea citarea părților, procedural, expertul era dator să citeze părțile din dosar și să stabilească o dată pentru începerea efectuării expertizei.
Instanța s-a rezumat numai Ia a amenda experții, fără însă a Ii se pune în vedere să ia legătura efectivă cu părțile.
Deși a precizat că o parte din acte se află în posesia pârâtei, care de altfel are și posesia terenurilor și a solicitat instanței să oblige pârâta să le depună, această cerere i-a fost refuzată.
Având în vedere actele existente Ia dosar și pe care le va completa cu acte noi în această fază procesuală, apreciază că se poate efectua expertiza cu condiția ca expertul să se deplaseze efectiv pe teren împreuna cu părțile și
să identifice terenurile în litigiu.
La data de 03.05.2007, intimata a depus întâmpinare la apelului apelantului-contestator, arătând că notificarea nr.929/14.08.2001 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.21 pct.2 din Legea nr.10/2001, întrucât coroborând actele depuse la dosar nu se pot identifica instalațiile și imobilele notificate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 și pct.3.1 din Normele Metodologice.
Mai arată, totodată, că nu se face dovada calității de proprietar la data preluării abuzive, actele prin care își confirmă proprietatea în anul 1936, nu sunt însoțite de schițe și expertize judiciare sau extrajudiciare pentru a fi individualizate imobilele, conform prevederilor art.22 din Legea nr.10/2001 și pct.22.1 lit.f din Normele Metodologice, că nu au fost depuse documente din care să rezulte că bunurile mobile notificate au făcut obiectul preluării abuzive, precum nici dovada existenței acestora la momentul notificării, motiv pentru care sunt aplicabile prevederile art.6 pct.2 din Legea nr.10/2001 și pct.6.2 din Normele Metodologice, că nu se face dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, că nu s-a depus declarație pe propria răspundere în sensul prevăzut de art.22.1 lit.n din Normele Metodologice și că actele depuse nu îndeplinesc condițiile prevăzute de pct.22.2 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG498/2003.
De asemenea, intimata consideră că apelantul-contestator avea obligația de a depuse înscrisurile necesare dovedirii calității sale de persoană îndreptățită, obligație nerespectată de acesta, astfel încât nu-și poate invoca propria turpitudine pentru lipsa înscrisurilor doveditoare.
În mod just instanța de fond a reținut că înscrisurile pe care reclamantul le-a administrat nu creează prezumția de proprietate în favoarea acestuia și chiar dacă Legea nr. 247/2005 permitea depunerea de noi documente în vederea stabilirii dreptului de proprietate, aceste înscrisuri coroborate nu au putut dovedi dreptul de proprietate al reclamantului.
Totodată, intimata precizează că nici în faza procedurii administrative prealabile, nici în fața instanței, apelantul-reclamant nu a depus înscrisuri care să clarifice această situație, deși conform art.1169 Cod civil, sarcina probei revenea acestuia.
De asemenea, actele depuse de apelantul-reclamant nu sunt în forma expres prevăzută la pct.22.2 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG498/2003.
Pe de altă parte,în legătură cu restituirea obiectelor de inventar, respectiv conducte, pompe, rezervoare, intimata arată că acestea au fost casate, distruse, înlocuite, iar ca atare restituirea acestora este imposibilă, astfel că pentru aceste obiecte sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare și pct.6.2 din Normele Metodologice, care se referă la imposibilitatea de acordare a măsurilor reparatorii.
În apel a fost încuviințata proba cu expertiza tehnică, dispunându-se în acest sens efectuarea unei comisii rogatorii și proba cu inscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, in limitele impuse de art. 295 alin. 1 Cod de Procedura Civila, curtea retine următoarele:
Prin notificarea înregistrată de BEJ și sub nr. 929/14.08.2001, adresata intimatei, apelantul contestator, în calitate de moștenitor al defunctului și, alături de numiții, și, a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a utilajelor petroliere și magaziilor aferente sondelor și motoarelor din sectorul - și sectorul, a unor utilaje și materiale petroliere ridicate de la domiciliul din B- și a terenului petrolifer în schela și în suprafața de circa 9 ha.
În notificare, s-a arătat că aceste bunuri au fost naționalizate în anul 1948.
Prin Decizia nr. 459/07.12.2004 intimata SA, a respins notificarea apreciind că în cauză, prin actele anexate la dosar nu se poate proceda la identificarea instalațiilor și imobilelor notificate, că nu s-a făcut dovada calității de proprietar al acestor bunuri la data naționalizării, actele prin care se confirma proprietatea din anul 1936 nefiind însoțite de schițe și expertize extrajudiciare pentru a fi individualizate imobilele, nu au fost depuse documente din care sa rezulte că bunurile mobile au făcut obiectul preluării abuzive și nici dovada existentei acestora la momentul notificării și că nu s-a făcut dovada calității de persoana îndreptățită conform art. 3 și 4 din lege.
Prima instanță, soluționând contestația formulată împotriva acestei dispoziții, a apreciat-o ca nefondată, reținând că reclamantul nu a probat întinderea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile constând în terenuri petroliere ce i-au fost preluate abuziv în perioada regimului comunist, actele de vânzare aflate la dosar nefiind suficiente pentru identificarea și evaluarea bunurilor a căror restituire s-a solicitat prin notificare.
Așa cum se poate verifica din cuprinsul dosarului de fond, la dosarul de notificare au fost depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul, mai multe contracte de vânzare cumpărare, prin care s-a făcut dovada dobândirii de către autorul apelantului, prin cumpărare a mai multor terenuri iar prin expertiză completată efectuată în faza procesuală a apelului, acestea au fost în parte identificate.
În acest sens, curtea reține că prin expertiză tehnică întocmită de expert, s-a identificat terenul în suprafață de 4189. dobândit de autorul contestatorului - Banică în baza actului de vânzare-cumpărare nr.231/1947 existent în copie la filele 105-106 dosar apel, terenul în suprafață de 4995. dobândit de autorul contestatorului- Banică în baza actului de vânzare-cumpărare nr.1016/1936 existent în copie la filele 107-108 dosar apel și terenul în suprafață de 4000. dobândit de autorul contestatorului- în baza actului de vânzare-cumpărare nr.1747/1940 - existent în copie la filele 109-111 dosar apel.
Este de precizat că, pentru identificare,expertul a menționat că a avut în vedere pe lângă actele de proprietate anexate la filele anterior menționate, planuri ale schelei, verificările întreprinse pe baza acestora la fața locului ca și recunoașterile părților referitoare la vecinătățile acestor loturi și că intimata nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză astfel cum a fost acesta completat.
Pe de altă parte, intimata a contestat deținerea la data naționalizării a terenurilor identificate prin expertiza de către autorul apelantului, însă, câtă vreme la dosar au fost depuse contractele de vânzare cumpărare sus menționate, care atestă dobândirea de către autorul reclamantului a dreptului de proprietate asupra celor trei loturi, titlurile astfel exhibate induc o prezumție că dreptul de proprietate astfel dobândit a continuat să existe în patrimoniul autorului apelantului, sarcina probei negative în sensul răsturnării acestei prezumții, respectiv a faptului că la data preluării lor, dreptul nu s-ar mai fi aflat în patrimoniul autorului apelantului îi revenea intimatei.
Sub acest aspect curtea retine că deși în cauza nu înscrisuri din care să rezulte modul în care terenurile identificate, au fost preluate de către stat, ele se afla în prezent în zona de exploatare petrolieră a intimatei iar potrivit art. 2 lit. i din legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 248 pentru completarea listei anexa nr. 4 legii nr. 119/1948 existenta în copie la fila 30 dosar fond, anexa 4 legii nr. 119/1948, de naționalizare a întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări miniere și transport, exploatarea petrolieră - a făcut obiect al naționalizării, înscrisurile aflate la filele 11, 18, 19, 20, 24, 33 și 42 dosar fond, deținute de intimata, făcând dovada preluării efective de la acesta a sondelor petroliere și a utilajelor deținute de autorul apelantului, în temeiul acestui act normativ.
Este adevărat că în cauză nu s-a probat prin administrarea unor înscrisuri că exploatarea petroliera includea terenurile identificate prin expertiza efectuată în aceasta fază procesuală, însă, date fiind constatările anterioare, destinația acestor terenuri și lipsa unor dovezi administrate de intimata în sensul că aceste terenuri ar fi fost preluate de la terțe persoane și nici un alt titlu în temeiul căruia ele au ajuns în posesia sa, curtea apreciază că în favoarea contestatorului se poate retine o prezumție că aceste imobile, astfel identificate au fost preluate de stat fără titlu, prezumție instituită și prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în lipsa dovezii formale de preluare a imobilului de către stat.
În ceea ce privește criticile formulate în apel vizând modul de soluționare prin sentința apelată a pretenției formulate de contestator în sensul stabilirii calității sale de persoana îndreptățită pentru terenurile în suprafața de cca. 7,68 ha, curtea retine că acestea nu pot fi apreciate ca fiind fondate, câta vreme în cauză, nu s-a făcut dovada că aceste terenuri au fost preluate abuziv de către stat. În acest sens curtea are în vedere faptul că toate expertizele efectuate în cauză au concluzionat în sensul imposibilității obiective de identificare a acestora, în lipsa unor planuri cadastrale sau a unor schițe anexe contractelor de vânzare cumpărare invocate de contestator, în susținerea acestor pretenții și a inserării unor date topografice în cuprinsul acestora, singurele în măsura să permită o evaluare completă și obiectivă a situației acestor terenuri, respectiv dacă ele se afla sau nu în prezent în posesia autorităților statului sau a intimatei, dacă au fost preluate de stat, data de la care au încetat sa se mai afle în posesia autorului contestatorului, destinația acestora și deci imposibilitatea stabilirii dacă ele făceau sa nu parte din exploatarea petroliera a acestuia, etc, planurile și schițele depuse în apel la filele 22-34, 77-80 și respectiv 112, făcând obiectul verificărilor de specialitate și fiind valorificate în cadrul raportului de expertiză întocmit de expertul.
Curtea nu poate aprecia ca fiind relevant, înscrisul anexat la data de 22.10.2009 la dosar, constând în fișa personală întocmită de Sfatul Popular regional la data de 17.05.1956, pentru defunctul, pe de o parte, prin raportare la faptul că acest înscris atestă că la data întocmirii lui, o suprafața de 8,31ha se află încă în detenția acestuia, din care 7,50 ha,neproductiv", diferența între terenul deținut în perioada 1947-1952 și cel menționat în acest înscris ca fiind deținut în 1955 (chiar daca s-ar aprecia că ar fi fost preluată de stat ), fiind reprezentată însă de teren agricol, livadă, pădure, fâneață și parte din curte, pe de o parte, prin raportare la cele reținute anterior, referitoare la faptul că acest înscris nu conține date suplimentare în ceea ce privește localizarea și coordonatele terenurilor deținute de autorul contestatorului iar pe de alta parte, prin raportare la prevederile art. 8 din legea nr. 10/2001, potrivit cu care nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, în ceea ce privește bunurile mobile ce au făcut obiectul notificării, curtea reține faptul că apelantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile înscrise în legea nr. 10/2001 astfel că pretențiile formulate de acesta, în raport de principiul disponibilității procesului civil, trebuie analizate în acest cadru procesual, or, potrivit art. 6 alin. 2 din aceasta lege, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Condiția impusă de textul art. 6 alin. (2) din legea nr. 10/2001, pentru restituire este ca acele instalații sau utilaje să fi fost preluate odată cu imobilul, de stat sau alte persoane juridice, și să nu fi fost casate, înlocuite sau distruse; în alți termeni, era necesara dovada în sensul că acestea existau în materialitatea lor, la momentul discutării măsurilor reparatorii.
Or, în cauză, nu s-au produs probe în sensul că bunurile mobile pretinse îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 din lege mai sus citat în sensul existenței în materialitatea lor, în prezent a acestor bunuri, în patrimoniul intimatei.
Curtea are în vedere de altfel, chiar manifestarea de voința exprimata de apelant în cadrul notelor depuse la dosarul de apel la termenul de judecata din data de 22.10.2009, potrivit cu care acesta a solicitat doar restituirea terenurilor identificate prin expertiza efectuată în faza procesuală a apelului.
Totodată, curtea reține că la dosar apelantul a anexat certificatele de moștenitor nr. 799/1969 și nr. 297/1956, ambele eliberate de notariatul de Stat P, astfel încât, în raport de disp. art. 4 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, calitatea sa de moștenitor al adevăratului proprietar a fost dovedită.
Având în vedere toate aceste considerente, precum și prevederile înscrise în art. 18 din legea nr. 10/2001, reținând totodată că în prezent terenurile identificate de către expert sunt ocupate de sonde petroliere aflate în funcțiune sau de instalații petroliere, pentru care însa apelantul nu a produs dovezi în sensul că sunt cele preluate efectiv de la autorul său, curtea, apreciază contestația formulata de apelant ca fiind întemeiată în parte.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 296 din Codul d e procedură civilă, curtea va admite apelul, va dispune schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul că va obliga intimata să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor pentru următoarele bunuri:
- teren în suprafață de 4189. dobândit de contestator în baza actului de vânzare-cumpărare nr.231/1947;
- teren în suprafață de 4995. dobândit de contestator în baza actului de vânzare-cumpărare nr.1016/1936;
- teren în suprafață de 4000. dobândit de contestator în baza actului de vânzare-cumpărare nr.1747/1940, terenuri identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Văzând și prevederile înscrise în art. 299 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-contestator, domiciliat în,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1541/17.11.2006, în contradictoriu cu intimata, cu sediul social în B,-, sector 1.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul.
Obligă pârâta să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor pentru următoarele bunuri:
- teren în suprafață de 4189. dobândit de contestator în baza actului de vânzare-cumpărare nr.231/1947;
- teren în suprafață de 4995. dobândit de contestator în baza actului de vânzare-cumpărare nr.1016/1936;
- teren în suprafață de 4000. dobândit de contestator în baza actului de vânzare-cumpărare nr.1747/1940, terenuri identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
MARI - - - I -
Red.
Tehnodact. / 4 ex./02.12.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan
