Speta Legea 10/2001. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 57
Ședința publică din data de: 12.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1542/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații contestatori,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că numai intimata contestatoare a fost citată cu un exemplar al motivelor de apel. Totodată se arată că la data de 06.03.2009 intimații contestatori au depus întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea, reținând, că din partea intimaților contestatori, prin întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București secția a IV-a civilă sub numărul 13313/3/07.04.2008, reclamanții, și, împotriva pârâtei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitându-se ca, pe calea contestației prevăzută de Legea nr. 10/2001, să se dispună anularea deciziei 31/2008 emisă de pârâtă în soluționarea notificării nr. 374/2001; să se constate că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent și să fie obligată pârâta la pronunțarea unei decizii cu propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent și înaintarea acestei decizii entității competente în a stabili valoarea despăgubirilor.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat în esență că Decizia nr. 31/2008, de respingere a notificării adresate, este nelegală întrucât în realitate reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat în orașul de,-, județul M, compus din moară, construcții și teren aferent, deținut de către autorul său și trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.119/1948.
Susținerea pârâtei în sensul că nu s-a depus extrasul de carte funciară nr.1830 nu poate fi primită întrucât nedepunerea acestui extras s-a datorat unui fapt obiectiv și anume faptului că o mare parte din cărțile funciare, printre care și cea cu nr. 1830, s-au pierdut în timpul războiului și nu au mai fost reconstituite.
Cu toate acestea, dreptul de proprietate asupra imobilului rezultă din extrasul legalizat eliberat de Arhivele Naționale, unde la poziția nr.28 se regăsește moara din de, naționalizată de la fostul proprietar, din copia procesului verbal din 20.08.1948 din care rezultă predarea-preluarea efectivă a morii, precum și din copia adresei nr.3496/1948 prin care s-a respins contestația formulată de autor împotriva naționalizării.
Cu toate actele depuse la dosar reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului naționalizat, însă pârâta în mod nefondat a respins cererea, cu atât mai mult cu cât normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 prevăd că dovada dreptului de proprietate se poate face cu orice act juridic ce atestă deținerea proprietății, inclusiv actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Prin sentința civilă nr. 1542/16.10.2008, a fost admisă cererea formulată de reclamanți, dispunându-se anularea deciziei nr. 31/22.02.2008 emisă de AVAS în soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 374/2001 formulată de către reclamanți.
A fost obligată pârâta să emită decizie motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în localitatea de,-, jud. M, format din teren în suprafață de 2300. și construcția moară cu o capacitate de 1 vagon constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin Decizia nr. 31/2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a respins notificarea formulată de către reclamanți privind acordarea de despăgubiri pentru moara naționalizată din comuna de,-, înscrisă în cartea funciară nr.1830, ca nedovedită, cu motivarea că reclamanții nu au depus actele de proprietate, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul ce a format obiectul notificării, compus din teren în suprafață de 2300 mp și construcția moara cu o capacitate de 1 vagon a aparținut autorului reclamanților (), așa cum rezultă din extrasul din Tabelul întreprinderilor care au trecut în administrarea comunelor din cuprinsul județului M în baza Legii nr.119/1948 (fila 15).
Din adresa nr.3496/1948 emisă de Direcțiunea Generală a Controlului Economic M (fila 14), a reținut instanța că autorul reclamanților, a formulat contestație împotriva măsurii naționalizării privind moara din de, fostă proprietatea lui, contestație care a fost respinsă.
De asemenea, din conținutul procesului verbal din 20.08.1948 (fila 13), rezultă preluarea imobilului situat în de, compus din moară cu instalații de la fostul proprietar.
Potrivit adresei nr.3923/27.11.2007 emisă de Primăria orașului de, moara țărănească din de,-, a fost naționalizată de la fostul proprietar, suprafața totală a terenul intravilan fiind de 2300 mp, din care 891 mp ocupat de clădiri, iar 1409 este ocupată de curte.
Conform aceleiași adrese, clădirea morii există și în prezent fiind momentan În proprietatea SC SRL.
In urma decesului numitului, au rămas ca moștenitori reclamanții, conform certificatelor de moștenitor nr.189/1963, nr.54/1966, emise de notariatul de Stat al Raionului T M și a certificatului de moștenitor nr.254/1992 emis de Notariatul de Stat Județean M (filele 79-81), astfel încât reclamanții își justifică în cauză calitatea procesuală activă și calitatea de moștenitori de pe urma autorului (cunoscut și sub numele de ).
În raport de situația de fapt expusă în cele ce preced, instanța de fond a apreciat că respingerea notificării formulate de către reclamanți pe unicul considerent că nu au depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate este nelegală și netemeinică, întrucât prin actele depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada că autorul reclamanților a deținut în proprietate imobilul respectiv, care a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948.
La aprecierea acestei situații, au fost avute în vedere și prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, potrivit cărora, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
n aplicarea prevederilor alin. 1, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
De asemenea s-au avut în vedere prevederile art. 23 din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care indică ce se înțelege, în accepțiunea legii, prin acte doveditoare.
Astfel, s-a constatat că HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, dă posibilitatea probării dreptului de proprietate asupra imobilului nu numai prin titlul original, dar și prin alte înscrisuri care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective, înscrisuri care sunt depuse la dosarul cauzei.
De altfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege, printre altele, imobilele naționalizate prin Legea nr.119/1948 astfel încât imobilul face parte din categoria imobilelor pentru care foștii proprietari pot obține restituirea în natură sau prin echivalent în baza Legii 10/2001.
La aprecierea temeiniciei cererii reclamanților, instanța a mai avut în vedere și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, conform cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Astfel, s-a constatat că, în speța dedusă judecății, legea conferă reclamanților doar posibilitatea acordării de despăgubiri, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta AVAS.
În motivarea apelului se susține în esență că:
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în mod temeinic și legal a dispus, în urma analizării notificării nr.374/2001 depusă de către reclamanți, respingerea acesteia pentru că nu au fost atașate acesteia actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 10/2001.
Emiterea unor Decizii în lipsa actelor doveditoare prevăzute de art.22 constituie infracțiune, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea 10/2001, și atrage după sine răspunderea penală a persoanelor implicate în procedura de soluționare a notificărilor.
Mai arată apelanta, în privința susținerilor reclamanților în sensul că ar fi depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate, că sunt neîntemeiate. Singurele documente ce au fost anexate notificării sunt, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul administrativ, unele înscrisuri care nu pot fi considerate acte de proprietate.
Pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite în sensul Legii 10/2001, era necesară depunerea unui act juridic translativ de proprietate sau care să ateste deținerea proprietății (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară), probe care să dovedească existența dreptului de proprietate și deținerea legală a imobilului la momentul naționalizării.
Deși reclamanții au recunoscut prin cererea introductivă faptul că nu dețin acte din care sa rezulte dreptul de proprietate al autorului lor asupra imobilului revendicat, au criticat Decizia emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pe motiv că la emiterea acesteia nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 24 alin 1 din Legea 10/2001. Singurul document depus de către reclamanți, document considerat ca suficient și hotărâtor de către aceștia, a fost Procesul - Verbal din 20 august 1948. Din analiza înscrisului menționat nu se poate stabili nici calitatea de proprietar a antecesorului reclamanților la momentul naționalizării, nici întinderea dreptului de proprietate și nici elemente care să conducă la identificarea imobilului revendicat. Față de aceste aspecte, consideră apelanta că în mod cu totul neîntemeiat instanța de fond a dat eficiență în prezenta cauză dispozițiilor art.24 din Legea 10/2001, republicată, deoarece din conținutul Procesului Verbal amintit, considerat actul de preluare al imobilului, nu poate fi stabilită nici calitatea de proprietar a autorului și nici întinderea dreptului de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001 republicată, G nr.250/2007 și art.282 alin.1, art. 284 alin.1, art. 287 alin. 1 și 2 și art. 296 Cod Procedura Civila.
Apel scutit de taxa de timbru.
Intimații au formulat întâmpinare, arătând în esență că apelanta, în dezvoltarea motivelor de apel, reia aceleași argumente expuse în fața instanței de fond, argumente care nu sunt justificate. Există dovezi incontestabile asupra situației juridice actuale a imobilului, în sensul că acesta se află în patrimoniul SC SRL, cât și în privința calității reclamanților de moștenitori ai fostului proprietar.
Se mai arată că, față de motivele obiective ale lipsei extrasului de Carte Funciară, s-a făcut dovada faptului că imobilul în litigiu a fost preluat de la autorul lor.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Motivele de apel dezvoltate de către apelanta-pârâtă AVAS fac referire exclusiv la un probatoriu pretins insuficient - referitor la aspectul calității autorului reclamanților intimați de proprietar al imobilului pentru care s-a formulat notificarea nr. 374/2001 - care s-a administrat în faza administrativă a soluționării respectivei notificări, ignorând cu desăvârșire probatoriul (analizat în mod judicios de instanța fondului) care a fost administrat de reclamanți în etapa judiciară a procedurii pendinte.
În condițiile în care, potrivit art. 23 din Legea 10/2001 "actele doveditoare ale dreptului de proprietateori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării", iar procedura de soluționare a notificării formulate de către reclamanți nu era epuizată la momentul completării probatoriului de vreme ce s-au exercitat căile de atac prevăzute de legea specială (nr. 10/2001) împotriva soluției date de către apelantă prin decizia contestată, actele noi depuse în fața primei instanțe sunt unele care nu pot fi ignorate în analiza solicitării reclamanților-notificatori.
Într-un atare context, și printr-o corectă aplicare a prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001 cât și a art. 23 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, prima instanță a conchis în sensul că s-a făcut dovada calității numitului () de proprietar al imobilului pentru care reclamanții, în calitate de moștenitori, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestui act normative special.
Legiuitorul permițând ca, în sfera de aplicare a Legii 10/2001, dovada dreptului de proprietate avut asupra imobilului în perioada anterioară momentului preluării lui abuzive să fie făcută și prin alte acte decât cele care produc un efect translativ de proprietate, respectiv prin "orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascedentul/testatorul acesteia la data preluării abusive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, process verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect că bunul aparținea persoanei respective) susținerea apelantei în sensul că numai un act translativ de proprietate ar fi fost să probeze existența dreptului de proprietate este una contrară reglementării din conținutul acestei legi speciale și al normelor metodologice edictate în vederea aplicării legii.
Față de considerentele expuse, Curtea constatăcaracterul nefondat al criticiloraduse de către apelantă sentinței atacate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ.respingereaapelului astfel susținut.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1542/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații contestatori, toți cu domiciliul ales la av.,-/1, județ T
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Tehred-
7ex/06.04.2009
Jud.fond TB 4 -
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu
