Speta Legea 10/2001. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 59/
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelurilor civile formulate de:
1.pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în-, județul C;
2.apelantele reclamante - și, ambele domiciliate în C,-,. 1,. 2, județul C,
împotriva sentinței civile nr. 804/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru apelantele reclamante, avocat, în baza delegației de substituire nr. 11 din 14.10.2008, depusă la dosar, lipsind apelanții pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că apelanții pârâți au depus la dosar, în două exemplare, la data de 19.02.2009, prin Serviciul registratură al instanței, relațiile solicitate.
Apărătorul apelantelor reclamante învederează că, astăzi, a intrat în posesia unui exemplar de pe relațiile depuse la dosar de apelanții pârâți.
Totodată, depune la dosar chitanța seria - nr. 048 din 14.10.2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.000 lei.
Întrebat fiind, apărătorul apelantelor reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului apelantelor reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul apelantelor reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de apelanții pârâți. Face precizarea că și intimatele reclamante - și au formulat cerere de aderare la apel, aflată la fila 14 dosar.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul apelantelor reclamante arată - referitor la cererea de aderare la apel - că lasă la aprecierea instanței, în raport de ultimele modificări ale Legii nr. 10/2001.
Solicită cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar au solicitat instanței obligarea pârâților la restituirea in natura a imobilului situat in Constanta,-, compus din teren in suprafața de 327 mp. și construcție, iar in subsidiar, in ipoteza înstrăinării unei părți de construcție, acordarea de despăgubiri.
In expunerea situației de fapt au arătat reclamantele ca autorul lor, decedat la data de 23.12.2007, a depus o notificare in temeiul legii nr.10/2001, în vederea restituirii imobilului mai sus menționat. Acest imobil a fost dobândit de autorul defunctului St., cu actul de vânzare transcris la grefa Tribunalului constanta sub nr. 330/29.04.1904.
nici un răspuns la notificarea formulata a promovat o acțiune în obligarea paratului primarul Municipiului Constanta sa răspundă notificării. Nici acestei obligații paratul nu i-a dat curs, astfel încât, apreciază reclamantele, prezenta acțiune este admisibila.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001.
In susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri și anume: actul de vânzare cumpărare nr. 1318/1904, certificatul de deces al autorului reclamantelor, notificarea nr. 2563/13.03.2001, acte de stare civila, sentința civilă de obligare a paratului Primarul Municipiului Constanta sa răspundă notificării adresate in temeiul legii nr.10/2001.
Deși nu au depus întâmpinare pârâții au depus la dosarul cauzei situația juridică a imobilului in litigiu.
In suplimentarea probatoriilor s-a efectuat expertiza tehnica imobiliara având ca obiectiv identificarea imobilului prin suprafața și vecinătăți, identificarea suprafeței de teren liberă de construcții, precum și a suprafeței de teren ce a fost înstrăinată în temeiul Legii nr.112/1995.
Prin sentința civilă nr. 804 din 20 iunie 2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea promovată de reclamante, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul
Au fost obligați pârâții să restituie reclamanților, în natură, imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 305,50 și
3 corpuri de casă (A, B și C), fără imobilul format din două camere și J din coridor și teren în suprafață de 16,50, deținut de numita, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 28663/8.05.1997, având următoarele vecinătăți:
- la: str. -;
- la: Imobil (str. - - nr. 50);
- la: Imobil (str. - nr. 4);
- la: la: Imobil (str. - - nr. 52 și 54),
identificat prin raportul de expertiză efectuat de expertul inginer, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
De asemenea, au fost obligați pârâții să acorde reclamantelor, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 alin. 1 Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul înstrăinat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 28663/8.05.1997 către numita.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantelor a unei sume de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales și expertului desemnat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C,- (actual strada -) format din teren în suprafață de 327 și o construcție formată din două corpuri de clădire, bun dobândit de autorul lor, în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 544 din 26 aprilie 1904 și preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
S-a mai reținut că, din întregul imobil, statul a înstrăinat chiriașei apartamentul compus din două camere și dreptul de folosință asupra terenului de 16,55, această parte din imobil neputând fi restituită în natură.
Dând eficiență principiului prevalenței restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prima instanță a apreciat că restul imobilului ce a făcut obiectul notificării - teren în suprafață de 305,50 și trei corpuri de clădire A, B, C - cu excepția apartamentului vândut chiriașei poate fi restituit în natură succesorilor foștilor proprietari.
1.Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții Municipiul C și Consiliul Local C care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
-Instanța de fond, în mod eronat a obligat pârâții să restituie în natură reclamantelor și corpul C al imobilului din-, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că în situația în care imobilelor - construcții preluate abuziv, le-au fost adăugate pe verticală sau pe orizontală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, foștilor proprietari li se acordă sau propun măsuri reparatorii prin echivalent.
-Corpul C, reprezentat dintr-o cameră care a avut destinația de bucătărie și closet a fost supraînălțat, rezultând un nou spațiu de locuit ocupat de chiriași, iar această adăugare pe verticală cuprinde întreaga arie a corpului C (fosta bucătărie și closet - menționate drept magazii în actul de proprietate exhibat de reclamante).
2. La rândul lor, reclamantele și au formulat la data de 15.10.2008 în condițiile art. 293 Cod procedură civilă a cerere de aderare la apelul declarat de pârâți.
Acestea au criticat legalitatea hotărârii apelate sub aspectul modalității de soluționare a cererii de restituire a terenului aferent imobilului notificat de reclamante.
Apelantele reclamante arată că, deși au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra unui teren în suprafață de 322, instanța de fond a dispus să li se restituie numai o suprafață de 305,50, apreciind în mod greșit că diferența de 16,50 afectată de construcția înstrăinată chiriașei cumpărătoare nu poate fi restituită în natură reclamantelor.
În apel, în condițiile art. 295 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat completarea materialului probator administrat la instanța de fond cu înscrisuri ce vizează condițiile în care a fost închiriat corpul "C "de clădire chiriașului și în care acesta a procedat la supraînălțarea acestui corp de clădire cu o cameră.
1. Analizând legalitatea hotărârii apelate, în raport cu criticile pârâților Municipiul C și Primarul Municipiului C, se reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari, prin abuzurile săvârșite de stat.
modalitatea de exercitare a dreptului la măsuri reparatorii, pentru imobilele preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă.
În ipoteza în care unitatea deținătoare nu răspunde notificării persoanei îndreptățite într-un interval de 60 de zile - cazul în speță - notificatorul este îndreptățit să se adreseze instanței judecătorești, competentă să soluționeze pe fond această notificare, conform art. 26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001.
În baza probatoriului administrat în cauză, și dând eficiență principiului prevalenței restituirii în natură a imobilului preluat abuziv de stat - principiu ce guvernează procedura Legii nr. 10/2001, în mod judicios prima instanță a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform acestei legi speciale și a dispus restituirea în natură a bunului preluat abuziv, cu excepția locuinței vândute chiriașului cumpărător în temeiul Legii nr. 112/1995.
Referitor la componența imobilului notificat, se reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 544/1904 și transcris la Registrul de al Tribunalului Constanța sub nr. 330 din 29 aprilie 1904, autorul reclamantelor, a dobândit în C,- un imobil compus din trei corpuri de clădire descrise astfel: 1)construcție de cărămidă formată din două apartamente, cu două etaje, având fiecare apartament câte patru camere și două antreuri; 2)în curtea caselor, patru camere separate; 3)două magazii.
Prin expertiza efectuată la instanța de fond de expert au fost identificate la adresa din- cele trei corpuri vechi de construcție, și anume:
-Corpul "A" situat în partea de la stradă, format dintr-o construcție parter și etaj;
-Corpul "B" situat în partea din spate a imobilului cum privești din stradă și este format dintr-o construcție tip parter formată din patru camere;
-Corpul "C", situat între cele două corpuri de construcție cu destinație de locuință și este format dintr-o construcție de tip parter, formată dintr-o cameră ce a avut destinația de bucătărie și un closet. Această construcție a fost supraînălțată de către chiriașul, pentru a crea un spațiu de folosință la care accesul se face de la etaj și peste magazia dintre corpul A și corpul
Din adresa nr. 1119 din 18 februarie 2009, emisă de C rezultă că numitul a ocupat o parte din imobilul din-, în baza contractului de închiriere nr. 1026 din 17 noiembrie 2004, având în folosință o cameră și dependințe în suprafață de 47,70, iar lucrările de supraînălțare a spațiului închiriat s-au realizat după anul 2004 și fără a avea acordul de principiu al sau o autorizație de construcție (filele 48 - 57 dosar apel). Se reține că la data închirierii Corpului "C" chiriașului, imobilul era indisponibilizat în baza notificării formulate de autorul, iar lucrările au fost realizate fără autorizație de construcție.
Conform dispozițiilor art. 10 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 01 ianuarie 1990, precum și construcțiile ușoare sau demontabile.
Norma citată instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea s-au edificat ilegal, după data de 01 ianuarie 1990 construcții, indiferent de destinația lor. Legiuitorul a dorit să sancționeze în acest fel, persoana juridică deținătoare pentru încălcarea regimului legal al autorizării construcțiilor.
Se reține că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin.1 din legea nr. 10/2001, cum greșit susțin apelanții pârâți.
Ipoteza prevăzută de art. 19 alin.(2) din lege vizează acele construcții cărora, prin transformările survenite, în raport cu forma inițială, le-au fost adăugate corpuri din zidărie sau volume de alte materiale ce reprezintă peste 100% din aria desfășurată existentă la data preluării.
În cauză, se reține că supraînălțarea corpului C care avut inițial destinația de magazie și closet nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 19 alin.(1), chiriașul imobilului cu destinația de locuință a realizat un spațiu neautorizat peste anexele existente în curtea imobilului, în care intrarea nu se realizează prin corpul "C"cum ar fi normal în cazul supraetajării acestui corp, ci se face pe la etajul corpului A și peste magazia dintre corpul "A" și "C".
Cum acest spațiu nu este autorizat, a fost executat după indisponibilizarea imobilului în procedura Legii nr. 10/2001, fără acordul administratorului C și, mai mult, nu s-a dovedit că acesta reprezintă peste 100% din aria desfășurată existentă la data preluării imobilului din patrimoniul autorilor reclamantelor, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin.(2) din legea nr. 10/2001, Corpul "C" putând fi restituit în natură moștenitorilor fostului proprietar în starea în care se află în prezent.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul pârâților ca nefondat.
2.Analizând legalitatea hotărârii apelate și în raport cu criticile reclamantelor, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că o locuință din întregul imobil a fost înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995 chiriașei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 28.663 din08 mai 1997. Această locuință ocupă o suprafață utilă totală de 36,74, cu atribuirea, pe toată durata existenței construcției, în folosință a terenului aferent în suprafață de 16,50
Susținerea apelantelor reclamante în sensul că prima instanță în mod greșit a reținut că suprafața de teren de 16,50 aferentă locuinței înstrăinate, nu poate fi restituită în natură se reține fi vădit nefondată, în raport cu dispozițiile art. 7 alin.(5) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată.
Conform acestor dispoziții legale "Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Soluția este preconizată și de dispozițiile art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, republicată în baza art. II din nr.HG 11/1997.
Astfel, textul din norme stabilește că "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege."
Art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Din interpretarea logică a acestor norme rezultă că dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcției, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art. 36 din legea nr. 18/1991.
În aceste condiții, chiar dacă prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea chiriașului nu s-a transmis chiriașului cumpărător și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței, el are vocație legală la dobândirea dreptului de proprietate și asupra terenului necesar exploatării normale a locuinței vândute, situație în care acesta nu poate fi restituit în natură reclamantelor.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge și apelul reclamantelor.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, se vor compensa cheltuielile de judecată efectuate de părțile din proces, fiecare din ele triumfând în apelul declarat de partea adversă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile civile formulate de:
1.pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în-, județul C;
2.apelantele reclamante - și, ambele domiciliate în C,-,. 1,. 2, județul C,
împotriva sentinței civile nr. 804/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel: /27.02.2009
gref.AB/6 ex./05.03.2009
Emis 4 com. azi,
10.03.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
