Speta Legea 10/2001. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2197/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.594 A
Ședința publică de la 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererii de apel formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.930 din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata - reclamantă, reprezentată de avocat, (fila 2 fond), lipsind apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 03.11.2009, intimata - reclamantă a depus întâmpinare.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat, și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează faptul că, instanța de fond a apreciat în mod corect și just față de ambele părți în proces, analizând cauza sub toate aspectele în urma administrării înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, pronunțând în acest sens o hotărâre temeinică și legală, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Apărătorul intimatei - reclamante, mai arată că, în ceea ce privește acest aspect criticat de apelant în motivarea cereri de apel cu privire la termenul de 60 de zile înăuntru cărora pârâta este obligată a răspunde notificării formulate, menționează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând în cauză că potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001 republicată, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 din Legea nr.10/2001.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează faptul că în ceea ce privește al doilea motiv de apel, solicită să se observa că apelantul încearcă să se folosească de orice supterficii pentru a înlătura caracterul imperativ al sentinței mai sus menționate, invocând motive de complexitate în raport de munca depusă cu privire la formularea apărărilor în prezenta cauza, fapt pentru care în mod nefundat solicită diminuarea cheltuielilor de judecata pe care pârâtul a fost obligată să le plătească reclamantei.
Solicită respingerea apelului, ca netemeinic și nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr.39413/3/21.10.2008 a solicitat în contradictoriu cu MUNICIPIUL B prin Primarul General obligarea la emiterea unei dispoziții pe numele său privind imobilul situat in B, str.-, sector 4, precum și daune în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în cursul anului 2001 formulat notificarea nr. 18.- în temeiul Legii nr.10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în B, str. -, sector 4. menționat că a depus toate documentele necesare în vederea restituirii în natură sau acordarea de despăgubiri, însă nu a primit nici până în prezent nici un răspuns. Deoarece se consideră prejudiciată prin atitudinea pârâtului, a formulat prezenta acțiune, solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin sentința civilă nr.930/26.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, a admis în parte cererea și a obligat pârâtul să emită dispoziție pe numele reclamantei, privind imobilul situat în B,-, sector 5.
Totodată, s-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată.
A reținut Tribunalul că:
Prin notificarea înregistrată la Primăria Municipiului B la data de 14 noiembrie 2001, a solicitat pârâtului sa îi restituie în natură imobilul situat în str.-, sector 4 B, în suprafață de 1384,25 mp. Conform certificatului de moștenitor nr.59/16.12.2005 emis de BNP de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori:, și. Prin contractul de cesiune autentificat sub nr.3469/07.11.2006 BNP Asociati și, succesorii lui, au transmis către reclamantă drepturile pe care aceștia le dețin asupra imobilului situat în B, str.-, sector 4, în suprafață de 1384,25 mp, în legătură cu procedura inițiată în temeiul Legii nr.10/2001. In temeiul acestui act, reclamanta a introdus prezenta cerere.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dar și din atitudinea procesuală a pârâtului, acesta nu a soluționat notificarea până în prezent.
Potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001 republicată, unitatea deținătoare notificată este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 din lege.
Acest termen s-a împlinit în cauză raportat la data depunerii notificărilor de către reclamantă, iar pârâtul nu și-a îndeplinit obligația amintită.
Pârâtul avea obligația legală de a emite răspunsul prevăzut de lege, obligație ajunsă la termen și în temeiul dispozițiilor legale citate. De asemenea, Tribunalul, având în vedere dispozițiile art.1073 Cod civil, a apreciat întemeiată cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul să emită decizie sau dispoziție motivată pe numele reclamantei privind imobilul situat în str. -, sector 4, B, în suprafață de 1384,25 mp.
In ceea ce privește capătul al doilea al cererii reclamantei privitor la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, Tribunalul a reținut că natura termenului prevăzut de art.23 din Legea nr.10/2001 este de recomandare, însa depășirea acestuia nu exonerează unitatea deținătoare de a răspunde în modalitatea prevăzută de lege la notificarea privind pretențiile formulate de persoana îndreptățită.
În cazul nerespectării acestui termen, se pot aplica sancțiuni civile, așa cum a pretins reclamanta, prin acordarea de daune cominatorii în măsura în care o astfel de depășire se datorează culpei deținătorului ce trebuie s-o dovedească. În speță, ceea ce s-a probat este corespondența cu privire la soluționarea notificării.
Astfel fiind, Tribunalul a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a formulat apel MUNICIPIUL B prin Primarul General.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În opinia apelantului, termenul de 60 de zile în care trebuie să răspundă la notificare este un termen de recomandare, norma legală având un caracter dispozitiv și nu imperativ.
Potrivit art.25, în înțelesul dat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art.23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
În cazul în care persoana îndreptățită a depus o dată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să uzeze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care o dată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.
Mai mult decât atât, Normele Metodologice fac vorbire de necesitatea existentei, alături de notificare și celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptățite la restituire în sensul că nu mai deține alte probe, precizare ce condiționează pârâtul în a i se pronunța asupra notificării. (pct.25.1 din nr.HG 250/2007).
În speța, reclamanții nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nici nu au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, context în care, obligația de a emite dispoziție de restituire este cel puțin prematură.
Totodată, se critică sentința și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Susține apelantul că acestea sunt foarte mari raportat la activitatea depusă de apărătorul părții și de complexitatea cauzei, având în vedere faptul că acțiunea are ca obiect Legea nr.10/2001.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 pct.3 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Apelul este nefondat.
Art.23 din Legea nr.10/2001 prevede ca ultimă dată de la care curge termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin dispoziție, data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22.
Or, potrivit art.22 din Legea în vigoare la data formulării notificării, actele doveditoare puteau fi depuse într-un termen de 21 de luni de la intrarea în vigoare a legii, termen care s-a împlinit cu mult înainte de data formulării prezentei acțiuni.
Prin art.23 din Legea nr.10/2001 se reglementează o obligație de a face în sarcina pârâtei, reclamanta având dreptul să solicite îndeplinirea acesteia conform art.1073 cod civil și următoarele. Art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede obligația unității deținătoare de a răspunde la notificare, obligație care a devenit exigibilă la împlinirea termenului prevăzut de lege, moment din care creditorul poate cere îndeplinirea ei.
Chiar dacă reclamanta - intimată nu ar fi depus toate actele doveditoare, apelanta-pârâtă era obligată să răspundă la notificare. Sancțiunea pentru nedepunerea actelor doveditoare, constă în respingerea notificării.
Faptul că în art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005 se prevede că "actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării" nu conduc la concluzia că termenul în care unitatea deținătoare trebuia să răspundă s-a prelungit.
Dimpotrivă, aceste dispoziții legale au fost edictate în sprijinul persoanelor îndreptățite la restituire, ele modificând dispozițiile anterioare care dispuneau că actele doveditoare vor fi depuse în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a legii.
Neîntemeiat este și motivul de apel privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, instanța poate diminua cheltuielile de judecată dar numai dacă acestea sunt mult prea mari raportat la activitatea depusă, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL B prin Primarul General, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.930/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-, -.4.A,.1,.1,.2, sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored./
4 ex/17.12.2009
---------------------------------------------
- Secția a V-a -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
