Speta Legea 10/2001. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 595
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Marcel Gavriș
JUDECĂTOR 2: Cristina Ciobanu Dorea
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea apelurilor civile formulate de reclamanții, domiciliată în B, sector 5,-,. 122-B,.1,.33, domiciliat în B, sector 3,-,. 1-D,.A,.14 și de pârâtul Municipiul B, reprezentat legal de către Primarul General, cu sediul în B, împotriva sentinței civile nr.542 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.11.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 19.11.2009.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă la data de 15.04.2008 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B, prin Primarul General, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții în ce privește restituirea imobilului situat în B,-, sector 2, constând în teren în suprafață de 520 mp și construcții de 245 mp, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că imobilul a fost deținut de către autorul lor, în baza actului de donație autentificat sub nr. 1235 din 16.02.1972, donație făcută de părinții lui, și, care, la rândul lor, au dobândit acest imobil în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 52235 din 21.11.1946 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat și transcris sub nr. 23769.
Din certificatul de moștenitor emis de BNP la data de 9.12.2004 sub nr. 66, rezultă că moștenitorii și sunt reclamanții.
Prin testamentul autentificat de Notariatul de Stat Sector 2 B, sub nr. 3582 din 13.02.1992, l-a instituit legatar universal al său pe, rezultând, astfel, că imobilul a aparținut în întregime acestuia.
În baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, autorul reclamanților, a formulat o notificare pentru restituirea imobilului situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 520 mp și construcții de 245 mp, notificare ce are numărul de înregistrare la Primăria Municipiului B 984 din 13.08.2001 și număr de dosar 35853/2001.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 30.05.2008, tribunalul a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, judecata fiind reluată ca urmare a cererii de repunere pe rol formulată la data de 30.06.2008.
În drept, s-a invocat Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 542 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată de restituire prin echivalent pentru cota de din imobilul situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 500 mp și construcție. Totodată, s-a luat act de că reclamanții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 984/2001 emisă prin BEJ " ", a solicitat în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului teren în suprafață de 500 mp și construcții de 115 mp, situat în B,-, sector 2, iar din adresa nr. 14471/15.05.2008 emisă de Primăria Municipiului B rezultă că notificarea nu a fost soluționată nici până în prezent, cu motivarea că lipsesc o serie de acte cerute de lege.
Prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe potrivit art. 239 alin.3 Cod procedură civilă, s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificarea pe fond în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea.
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: imobilul să facă parte dintre "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite" și persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar al imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2281 din 25.01.1945 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote indivize de din imobilul situat în B,-, stăpânit în această calitate până la momentl vânzării de către soții și.
Ca urmare, din imobilul situat în B,-, soții și și-au menținut în continuare calitatea de proprietari asupra unei cote indivize de .
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 235 din 19.06.1979, fiind menționat în anexa la decret la poziția nr. 15 și ulterior demolat, situație confirmată și prin referatul întocmit la nivelul anului 1979, adresa nr. - din 29.05.2002 emisă de Direcția Venituri Buget Local Sector 2, adresa nr. -/2792 din 27.02.2009 emisă de Primăria Municipiului B - Serviciul Evidența Proprietății.
Astfel, rezultă că imobilul face parte din categoria imobilelor preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, potrivit art. 1, alin.1 din Legea nr. 10/2001, fiind supus restituirii.
Pentru imobil nu s-au încasat despăgubiri, astfel încât preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea legislației în vigoare la data preluării, respectiv a dispozițiilor art. 481 cod civil care prevăd că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, a dispozițiilor art. 8 din Constituția din 1948 care prevede că: "Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege", precum și a art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 1235 din 16.02.1972 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, soții și au donat fiului lor cota indiviză de 50% din imobilul situat în B,-, iar din certificatul de moștenitor nr. 1169 din 17.10.1991 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 5 B, rezultă că de pe urma defunctei, decedată la data de 17.07.1989, a rămas ca unic moștenitor, în calitate de fiu,. De pe urma defunctului, decedat la data de 25.09.2004, au rămas ca moștenitori -, în calitate de soție cu o cotă de din moștenire și -, în calitate de fiu, căruia i-a revenit cota de din masa succesorală, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 66 din 09.12.2004 emis de BNP "-".
Din raportul de expertiză tehnică efecuat de expertul G rezultă, însă, că imobilul teren solicitat este ocupat în întregime de elemente de sistematizare, astfel încât, restituirea în natură nu este posibilă.
Din raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile, efectuat de expert, rezultă că, în prezent, construcția din fostul imobil este demolată, pe vechiul amplasament fiind edificat un bloc, situație în care, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, contestatorul are dreptul la despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții și, cât și pârâtul Municipiul B, reprezentat legal de Primarul General.
În susținerea apelului lor, apelanții-reclamanți au solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții privind restituirea imobilului în litigiu, arătând că acesta i-a aparținut în întregime autorului lor, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
În motivele de apel formulate, apelantul-pârât Municipiul B, prin Primarul General arată că, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și l-a obligat să emită dispoziție în favoarea acestora de restituire prin echivalent pentru cota de din imobilul în litigiu, având în vedere că, potrivit art. 23. alin. 1 și 2: "în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate". Apelantul mai arată că, termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui putând fi sancționată, cel mult, cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, împrejurare ce nu a fost dovedită în cauză.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate de apelantul-pârât Municipiul B, prin Primarul General, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că notificarea adresată primăriei conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, nu a fost soluționată nici până la data pronunțării hotărârii apelate. Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 ( republicată ) unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la depunerea notificării sau a actelor doveditoare.
Chiar dacă legea permite persoanelor îndreptățite să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate, până la data soluționării notificării, aceasta nu înseamnă că întinderea procedurii este lăsată de lege la latitudinea persoanei îndreptățite, unitatea deținătoare rămânând în continuare responsabilă și singura competentă să soluționeze într-un termen rezonabil notificarea ce i-a fost adresată. Admisibilitatea actiunii in justitie nu poate fi conditionata de producerea vreunui prejudiciu persoanelor indreptatite, acestora fiindu-le recunoscut dreptul de a se adresa instantelor de judecata si in mod corelativ competenta instanțelor de a soluționa notificarea pe fond, în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin decizia nr. XX din 19.03.2007.
Apelul declarat de reclamanti este fondat, acestia avand dreptul la masuri reparatorii pentru intreg imobilul situat în B,-, sector 2.
Astfel, trebuie observat ca dispozitiile legale care vor fi redate in continuare, reglementeaza o prezumtie de proprietate in favoarea persoanei mentionate in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
Art. 24 din Legea nr. 10/2001 prevede ca:" (1) In absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
(2) In aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare maseura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar".
Atat documentele depuse pentru dovedirea istoricului de rol fiscal- filele 129 pana la 141 din dosarul de fond- cat si cele referitoare la continutul actului de preluare- filele 39 si 56- (acesta din urma fiind tocmai anexa la decretul de expropriere), mentioneaza in calitate de proprietari ai imobilului pe, autorul reclamantilor, recunoscut de instanta de fond si pe, pentru care nu a fost depusa dovada dreptului de proprietate cu privire la cealalta cota de 50% din imobil, dar pentru care se va retine prezumtia reglementata de lege.
Referitor la succesiunea acesteia din urma, se are in vedere testamentul autentificat sub nr. 3582 din 13.02.1992 prin care tot autorul reclamantilor este instituit legatar universal, care impreuna cu dispozitia legala cuprinsa in art. 4 alin. 2, 3 si 4 din Legea nr. 10/200((2) De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite. (3) care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi.(4) De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire.) si cu faptul ca nu s-a sustinut si dovedit ca pentru acelasi imobil ar fi fost formulate si alte notificari, conduc la concluzia ca si aceasta parte din imobil a fost inclusa in masa succesorala ramasa de pe urma defunctului . De altfel, faptul ca notificarea a fost formulata si depusa la Primaria Municipiului B de insusi autorul reclamantilor, care se declara proprietar al imobilului impreuna cu, vine sa confirme aceeasi concluzie.
Retinand astfel ca dovedit, in conditiile impuse de legea speciala, dreptul de proprietate al reclamantilor asupra intregului imobil si prin urmare calitatea lor de persoane indreptatie la restituirea acestuia, Curtea in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod de procedura civila, va admite apelul declarat de apelanții-reclamanți, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va obliga pârâtul să emită dispoziție motivată de restituire prin echivalent pentru întregul imobil situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 520 mp și construcție de 245 mp, astfel cum este descris in anexa la decretul de expropriere, pozitia 15 si va păstra restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul B, reprezentat legal de Primarul General, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.542 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu apelanții-reclamanți, domiciliată în B,-,.122-B,.1,.33, sector 5 și, domiciliat în B,-,.1-D,.A,.14, sector 3.
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți și împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că obligă pârâtul să emită dispoziție motivată de restituire prin echivalent pentru întregul imobil situat în B,str. A nr. 56, sector 2, compus din teren în suprafață de 520 mp și construcție de 245 mp.
restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Tehnored./PS 5 ex.
8.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Dumitru Marcel GavrișJudecători:Dumitru Marcel Gavriș, Cristina Ciobanu Dorea
