Speta Legea 10/2001. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/A/2010
Ședința publică din:20.01.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Comunei, împotriva sentinței civile nr. 290/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind pe intimata-reclamantă, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței de către reprezentantul intimatei avocat, o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 13,30, întrucât la aceea dată fiind angajat și într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Vișeu d S u
Instanța încuviințează cererea, astfel că s-a făcut apelul în prezenta cauză la ora 13,30.
Reprezentantul reclamantei intimate, învederează instanței că situația intimatei din punct de vedere medical este mai dificilă și depune în acest sens copia a două certificate medicale privind starea de sănătate a acesteia, motiv pentru care nu se poate prezenta la interogator.
Raportat la încheierea precedentă din data de 2.12.2009, reprezentantul intimatei, susține că la /fila 43/ din dosarul administrativ există un proces verbal de dare în custodie încheiat la data de 20.06.2003, împrejurare față de care solicită considera instanța acest înscris ca o dovadă a faptului că utilajele au existat în totalitate și că pârâtului îi revine sarcina de a proba casarea lor.
Instanța față de actul depus pune în discuția reprezentantului intimatei, cine este numitul.
Reprezentantul intimatei la întrebarea instanței arată că numitul este fiul reclamantei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul intimatei reclamantă avocat solicită respingerea apelului și nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 290/13.03.2009 a Tribunalului Maramureș a fost admisă plângerea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei și în consecință, s-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 585/27.06.2008 emisă de Primarul comunei, respectiv a articolului nr.3 din dispoziție și dispune acordarea în favoarea petentei de despăgubiri pentru utilajele și instalațiile aferente complexului "Fabrica de cherestea".
Prin aceeași sentință intimatul a fost obligat la plata către petentă a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că raportat la disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr.10/2001, recunoașterea intimatului că utilajele și instalațiile au fost preluate abuziv o dată cu fabrica de cherestea, că nu au fost înlocuite, casate sau distruse, cererea petentei este întemeiată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum prevăd HG 498/2003 și Normele metodologice, dovada casării este în sarcina entității notificate, iar această dovadă se poate face cu existența unui proces verbal de casare încheiat anterior datei de 14.02.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001).
Intimatul nu a dovedit în nici un fel că utilajele și instalațiile revendicate de reclamantă ar fi fost casate, înlocuite sau distruse și astfel ar trebui exceptate de la despăgubiri. Ipoteza preluării odată cu imobilul a utilajelor și instalațiilor care apoi au fost abandonate sau înstrăinate nu poate fi asimilată ipotezei înlocuirii, casării sau distrugerii.
Sub nici o formă jurisprudența pe Legea nr. 10/2001 nu a statuat că situațiile de excepție să fie extinse, prin extrapolare, și asupra altor situații de facto.
De altfel, întreaga probațiune administrată în dosarul acvirat nr. 3592/2003 dovedește contrariul celor susținute de intimată.
Astfel numiții, G, și au declarat fără echivoc că utilajele și instalațiile au fost preluate o dată cu construcția și că acestea au continuat să fie folosite, deci reclamantei i se cuvin despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâtul primarul comunei, solicitând în principal modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației împotriva dispoziției nr. 585/27 iunie 2008 și în subsidiar, modificarea în parte sentinței atacate în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii. Aceasta pentru că, raportat la disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr.10/2001 și Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, pentru a beneficia de măsurile reparatorii utilajele și instalațiile trebuie să existe fizic la data intrării în vigoare a legii. Acesta a și fost motivul pentru care a arătat că nu se opune, în principiu admiterii contestației în măsura în care contestatoarea va face dovada că aceste utilaje și instalații pentru care solicită acordarea unor măsuri reparatorii existau fizic la data de 14.02.2001.
Reținerea instanței de fond referitoare la faptul că pârâtul nu a dovedit că instalațiile au fost casate, înlocuite sau distruse, este greșită. Aceasta pentru că sarcina probei în acest caz revine reclamantei.
Instanța de fond greșește și atunci când invocă Normele metodologice invocate prin HG nr. 428/2003, întrucât acestea au fost abrogate prin HG nr. 250/2007, act normativ în vigoare la data emiterii dispoziției atacate.
Pe de altă parte, instanța de fond nu numai că nu precizează modul de calcul a despăgubirilor pentru instalațiile și utilajele aferente complexului imobiliar, dar nu observă că la dosarul cauzei nu se află nicio evidență contabilă sau alt act din care să rezulte valoarea acestora.
Prin întâmpinarea depusă intimata s-a opus admiterii apelului, arătând că instanța de fond a reținut și apreciat legal că disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr.10/2001 reglementează o situație de excepție privind măsurile reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate o dată cu imobilul, excepție care constă în aceea că măsurile reparatorii nu se acordă dacă utilajele sau instalațiile au fost "înlocuite, casate sau distruse".
Această excepție este de strictă interpretare, neputând fi extinsă și la alte situații. Or, în speță, prin dispoziția atacată pârâtul a respins acordarea măsurilor reparatorii pe motiv că, instalațiile, utilajele ar fi fost "dezafectate și abandonate sau înstrăinate".
Susținerile apelantului sunt în contradicție și cu alte susțineri ale acestuia, referitoare la faptul că în apel susține că bunurile au fost demolate în anul 1962 de către Întreprinderea Locală Vișeu de.
În ce privește existența fizică utilajelor, legea specială, cât și normele metodologice de aplicare instituie o prezumție legală de proprietate în favoarea persoanei îndreptățite, prezumție care poate fi răsturnată numai prin existența unui proces verbal de constatare casării, anterior datei de 14.02.2001, probă care nu există în dosarul cauzei.
În ce privește cererea subsidiară a apelantului, intimata a apreciat ă că este nefondată, întrucât poziția procesuală a acestuia de opunere la admiterea plângerii impun obligarea lui la plata acestor cheltuieli.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat și, în consecință, în baza art. 296 alin. 1 cod proc.civ. urmează să-l admită, pentru următoarele motive:
Prin dispoziția nr. 585 din 27 iunie 2008 emisă de pârâtul Primarul comunei, a fost respinsă cererea petentului pentru restituirea în natură imobilului înscris în Cf 830, nr. top 4379, arător în suprafață de 2877 mp, cu motivarea că terenul se află în proprietatea reclamantei, iar complexul imobiliar a fost demolat, motiv pentru care s- propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin aceeași dispoziție, fost respinsă cererea petentei pentru acordarea de despăgubiri pentru utilajele și instalațiile aferente complexului imobiliar "Fabrica de cherestea", cu motivarea că acestea au fost dezafectate, abandonate, iar o parte au fost înstrăinate.
Dispoziția pârâtului fost atacată cu privire la această ultimă dispoziție, petenta solicitând obligarea acestuia să acorde despăgubiri pentru utilajele și instalațiile aferente complexului imobiliar "Fabrica de cherestea".
Conform disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr.10/2001, "măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite sau casate".
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Din dosarul administrativ, procesul verbal de la fila 43, rezultă că piesele rezultate din demolarea fabricii de cherestea, respectiv 7 roți din metal de diferite dimensiuni și două osii din metal pentru susținerea roților au fost date numitului.
Din celelalte probe administrare în cauză, interogatoriul reclamantei și probele testimoniale, rezultă că existența altor utilaje nu a fost dovedită de reclamantă, căreia raportat la disp. art. 6 din Legea nr.10/2001 îi revenea sarcina probei, că gaterul preluat de Întreprinderea Locală Vișeu de a fost demolat, iar materialul lemnos rezultat din demolarea acestuia și șinelor de linie ferată din lemn, au fost folosite și nu există în materialitatea lor.
Această stare de fapt este confirmată și de sentința civilă nr. 475/2003 Tribunalului Maramureș, în care, în practicaua acestei sentințe se reține declarația numitului fiul reclamantei, care arată că materialul lemnos rezultat din demolarea canalului de scurgere a apei și a liniei ferate construite din lemn au fost folosite la încălzirea sediului școlii, poliției și primăriei din comună.
Coroborând cele reținute din care rezultă că reclamanta nu a făcut dovada existenței fizice instalațiilor și utilajelor, că probele administrate în cauză confirmă distrugerea lor cu disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr.10/2001 și art. 6 pct. 2 lit. d din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, curtea apreciază că plângerea petentei împotriva dispoziției nr. 585 emisă de pârât la 27 iunie 2008 este nefondată.
În consecință, urmare admiterii apelului, curtea va schimba sentința nr. 290 din 13 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- pe care o va schimba în sensul că respinge plângerea petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 290 din 13 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în sensul că respinge plângerea formulată de împotriva dispoziției nr. 585 din 27 iunie 2008 emisă de Primarul comunei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
5 ex/3.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
