Speta Legea 10/2001. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 6/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile pârâților Primarul municipiului Reșița și Consiliul Local al municipiului Reșița declarate împotriva sentinței civile nr. 944 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul C S - Reșița - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul pârâților apelanți, consilier juridic solicită admiterea apelurilor, modificarea sentinței nr.944/13.10.2009 pronunțate de Tribunalul C S, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante și menținerea Dispoziției nr.3549/6.06.2008 a Primarului Municipiului Reșița, fără cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea adresată Tribunalului C-S la data de 07.07.2008, înregistrată sub nr-, reclamantele -, -, - au chemat în judecată pârâtul Municipiul Reșița, prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulate art.2, art.4, art.6 și art.8 ale Dispoziției nr.3549/.06.06.2008 a Primarului Municipiului Reșița și obligarea pârâtului la restituirea în natură, pe alt amplasament liber, a suprafeței de 279. teren, respectiv acordarea suprafeței de 279. teren liber, respectiv lângă terenul înscris în CF nr.2523 Reșița Română, nr.top.860/a/1/1, care le-a fost restituit în natură.
În motivare, reclamantele arată că au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 965. teren înscris în CF 2523 Reșița Română, nr.top.980/a/1/1, iar prin Dispoziția nr.3549/06.06.2008 a Primarului Municipiului Reșița, a fost admisă notificarea reclamantelor și s-a dispus restituirea în natură pentru suprafața de 686. din totalul de 965. iar pentru suprafața de 279. - teren ocupat de străzi, garaje și bloc de locuințe, prin art.2, art.4, art.6 și art.8 ale dispoziției, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Se mai arată că Primarul Munciipiului Reșița trebuia să ofere reclamantelor mai întâi alte bunuri în echivalent și numai în cazul refuzului, să propună acordarea de despăgubiri.
În drept, reclamantele au invocat art.10 teza I din Legea nr.10/2001 și Hotărârea nr.250/7.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/
La termenul de judecată din 10 septembrie 2008, reclamantele au formulat precizare de acțiune, prin care arată că înțeleg să se judece cu Primarul Municipiului Reșița, în calitate de emitent al dispoziției contestate.
La termenul de judecată din 28.10.2008, reclamantele au formulat o nouă precizare de acțiune, prin care cheamă în judecată și Consiliul Local al Municipiului Reșița, având în vedere prevederile pct.1.7 din nr.HG250/2007.
Pârâtul Municipiul Relița, reprezentat prin Primar, a formulat Întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiunii formulate de reclamante, ca netemeinică și nefondată.
Este invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Reșița, motivată de faptul că reclamantele solicită anularea unei Dispoziții a Primarului Municipiului Reșița.
Pe fond, se arată că potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, primarii, sau după caz, conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor, au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizivil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordarea în compensare.
Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.
Aprecierea unor bunuri aflate în proprietatea unității administrativ teritoriale ca fiind sau nu disponibile a fi acordate în compensare este o atribuție ce revine în mod exclusiv Consiliului Local al Municipiului Reșița, Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr.10.
Terenul solicitat de reclamante a le fi acordat în compensare nu a fost declarat ca fiind disponibil a fi acordat în compensare în baza Legii nr.10/2001
Suprafața de 279.teren, ce a fost în proprietatea defunctei este ocupată în prezent de străzi, garaje și blocul nr.13 din strada -, situație în care nu poate fi restituită în natură, iar în proprietatea Municipiului Reșița nu se află bunuri care să fie declarate ca fiind disponibile și neacordate conform Legii nr.10/2001 persoanelor îndreptățite sau moștenitorilor acestora.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.10/2001, nr.HG250/2007, Legea nr.215/2001 și nr.163/26.06.2007.
Prin sentința civilă nr.944/13.10.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul C S, Rerșița - secția civilă - admite acțiunea formulată de reclamantele, împotriva pârâtelor: Municipiul Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița, Primarul Municipiului Reșița, cu sediul în Reșița 1 2. nr.1.A jud. C-S, și în consecință, dispune:
Anulează pct.2, 4, 6, și 8 (articolele) din Dispoziția Primarului Municipiului Reșița cu nr.3549/06.06.2008.
Obligă pârâtele să atribuie reclamantelor, în compensare pentru imobilele evidențiate la art.2, 4, 6, 8 ale Dispoziției nr.3549/06.06.2008, în temeiul Legii nr.10/2001, suprafața de 315. din parcela înscrisă în CF 2899 Reșița Română cu nr.top./b/3/b/3, cad.5977, proprietate a Statului Român, această din urmă parcelă urmând a se dezmembra conform propunerii din expertiza tehnico-științifică întocmită de expert judiciar inginer, filele 75-77 dosar, în vederea constituirii parcelei care s-a atribuit reclamantelor.
Obligă pârâtele să plătească reclamantelor suma de 800 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și drept, că reclamantele -, -, -, în calitate de succesoare a defunctei, au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 965. teren înscris în CF 2523 Reșița Română, nr.top.980/a/1/1.
Prin Dispoziția nr.3549/06.06.2008 a Primarului Municipiului Reșița, a fost admisă notificarea reclamantelor și s-a dispus restituirea în natură pentru suprafața de 686. din totalul de 965. iar pentru suprafața de 279. - teren ocupat de străzi, garaje și bloc de locuințe, prin art.2, art.4, art.6 și art.8 ale dispoziției, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Ca regulă, se instituie acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, și numai atunci când există o imposibilitate obiectivă de restituire a imobilului în natură, ca excepție, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite alte bunuri sau servicii sau să propună despăgubiri, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de către persoana îndreptățită.
Pârâta nu a făcut dovada că a oferit reclamantelor bunuri în compensare și că acestea le-ar fi refuzat.
În momentul în care în patrimoniul primăriei există terenuri libere de construții care pot fi acordate în compensare, există obligația acordării măsurilor reparatorii în natură.
Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens și spirit sunt prevederile 10/2001 și acelea ale Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Terenul solicitat de reclamante a le fi acordat în compensare nu a fost declarat ca fiind disponibil a fi acordat în compensare în baza Legii nr.10/2001, dar această omisiune poate fi suplinită, printr-o hotărâre judecatorească prin care să se constate, între altele, că imobilul este în proprietatea entității și este liber pentru restituire.
Din acest motiv, excepțiile privind lisa calității procesuale pasive ale Municipiului Reșița și Consiliului Local al Municipiului Reșița suntnefondate,aceste entități având obligația să asigure intrarea în proprietatea persoanei îndreptățite a bunului imobil pretins în compensare de către aceste persoane.
Prima instanță a mai reținut că experta arată că este este necesară, în vederea compensării cu acest teren a reclamantelor, o dezmembrare a unui teren având o suprafață mai mare, din care imobilul pretins de reclamante face în prezent parte.
Această operațiune de este necesar a fi dispusă de către instanță, și ea constituie încă un motiv pentru care pârâteleau calitate procesuală pasivă, căci dezmembrarea, conform 115/1938 si 7/1996, nu poate fi dispusă decât în contra lor. Pârâtele au avut cunoștință de propunerea de dezmembrare a expertizei și nu s-au opus acesteia, ele contestând cu totul alte aspecte ale speței, iar dezmembrarea propusă este necesară justei soluționări a cauzei, motiv pentru care instanța, soluționând cauza, o va dispune a fi realizată, conform 115/1938 si 7/1996.
Având în vedere că Dispoziția Primarului Municipiului Reșița cu nr.3549/06.06.2008 contravine celor reținute de Tribunal prin cele dispuse prin dispoziție la pct. (articolele) 2, 4, 6, și 8, se va proceda la anularea acestora.
Tribunalul va obliga pârâtele să atribuie reclamantelor, în compensare pentru imobilele evidențiate la art.2, 4, 6, 8 ale Dispoziției nr.3549/06.06.2008, în temeiul Legii nr.10/2001, suprafața de 315. din parcela înscrisă în CF 2899 Reșița Română cu nr.top./b/3/b/3, cad.5977, proprietate a Statului Român, această din urmă parcelă urmând a se dezmembra conform propunerii din expertiza tehnico-științifică întocmită de expert judiciar inginer, filele 75-77 dosar, în vederea constituirii parcelei care s-a atribuit reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apeluri, în termen legal pârâții Primarul municipiului Reșița și Consiliul Local al municipiului Reșița, solicitând - prin motive comune și identice - modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor, motivând în esență că terenul în litigiu pe care reclamantele îl solicită a li se acorda în compensare nu a fost declarat ca fiind disponibil a fi acordat în compensare, în baza Legii nr.10/2001 și pe cale de consecință nici comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, prin dispoziția Primarului municipiului Reșița nu avea competența de a face o ofertă în acest sens și că prin dispunerea, dezmembrării parcelei în litigiu,s-a realizat un plus petit, deoarece reclamantele nu au solicitat o asemenea dezmembrare.
Verificând sentința apelată în limitele cererilor de apel și în raport de probele de la dosar administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art.282 Cod procedură civilă raportate la art. 295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că se impune în temeiul dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă admiterea ambelor apeluri declarate de pârâții de mai sus și desființarea sentinței civile apelate, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași prime instanțe, respectiv Tribunalul C - S întrucât nu a fost cercetat întreg fondul cauzei cu care prima instanță a fost investită, nefiind exercitat nici rolul activ impus de art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, din analiza și studiul dosarului, Curtea reține că prima instanță nu și-a manifestat rolul activ, în înțelesul dispozițiilor art.129 alin.5 și 130 Cod procedură civilă, nestăruind prin toate mijloacele de probă pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii unei corecte stări de fapt în cauză și prin aplicarea corectă a legii, prin determinarea cu exactitate a adevăratelor raporturi juridice dintre părțile litigante, în sensul că nu s-au administrat probe - legale, concludente și pertinente - prin care să se verifice dacă imobilul în litigiu este înscris (sau poate fi înscris) pe lista bunurilor disponibile ce pot fi acordate în natură, în concret, precum și valoarea lui de circulație, respectiv situația juridică actuală a acestuia, din ce domeniu face parte, dacă este liber de sarcini ori revendicat de foștii proprietari, fie în baza Legii 10/2001, fie pe calea acțiunii dreptului comun, identificarea bunurilor rămase pentru a putea fi oferite în compensare, modalitatea afișării listei bunurilor compensabile, pentru toate aceste situații fiind necesar suplimentarea probatoriului de către prima instanță, în vederea neprejudicierea părților de un grad legal de jurisdicție.
Această soluție se impune în vederea realizării unei judecăți unitare întrucât în dosar este dovedit (fila 77 dosar fond) că terenul în suprafață de 279. preluat de Statul Român, ce nu poate fi retrocedat, este în prezent ocupat de construcții și într-o atare situație este necesar ca prima instanță să verifice apărările pârâtelor apelante legate de imposibilitatea restituirii în natură a terenului, dată fiind afectațiunea acestor utilități publice.
Prin urmare, lămurirea acestor aspecte și împrejurări de fapt este esențială pentru corecta soluționare a cauzei, în viziunea art.10 alin.3 coroborat cu art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 (republicată), deoarece trebuie să se facă cuvenita distincție între teren liber și teren liber ce poate fi restituit în natură, știut fiind că posibilitatea restituirii în natură a trenului liber este subordonată afectațiunii sale, încât deci, legalitatea soluționării cauzei este afectată, cu conotații în fondul acesteia și în temeiul dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă se impune așadar, desființarea sentinței civile apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași prime instanțe care se va examina și celelalte critici invocate în apeluri, inclusiv aspectul că prin dispunerea dezmembrării parcelei - nesolicitată de reclamante prin acțiune - s-a acordat mai mult decât s-a cerut (plus petit), în condițiile în care prima instanță fost investită prin acțiune să verifice legalitatea Dispoziției Primarului municipiului Reșița cu nr.3549/06.06.2008 față de prevederile legale și documentele avute în vedere de către Comisia de soluționare a notificărilor existente în dosarul administrativ (și nicidecum nu a fost sesizată să se pronunțe dacă bunul pretins este sau nu disponibil), reclamantele solicitând obligarea pârâților la "restituirea în natură pe alt amplasament liber suprafeței de 279." teren, respectiv acordarea acestei suprafețe de teren liber, lângă terenul înscris în 2523 Reșița Română, nr. top.860/a/1/1, care le-a fost restituit în natură"
De aceea este cazul să se verifice dacă s-au oferit reclamantelor bunuri în compensare și dacă, la data soluționării notificării existau bunuri disponibile, pe care Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, putea să le propună a fi acordate în compensare, nefiind suficient ca terenul să fie liber de construcții (sarcini), pentru a fi restituit, ci acesta trebuie să fie și declarat ca fiind disponibil, respectiv să fie cuprins în lista corespunzătoare bunurilor ce pot fi acordate în compensare, iar în concret în speță nu există dovezi în sensul că terenul pe care reclamantele îl solicită a li se acorda în compensare a fost ori nu a fost declarat ca fiind disponibil a fi acordat în compensare, în temeiul Legii nr.10/2001, din analiza hotărârilor Consiliului Local al municipiului Reșița privind aprobarea listei bunurilor declarate ca fiind disponibile, rezultând că printre acestea nu se regăsește și imobilul pretins de reclamante, ci imobile cuprinse în listă și acordate în compensare, însă altor persoane îndreptățite, lista fiind de altfel epuizată, mai ales că în realitate, reclamantele prin acțiunea lor introductivă de instanță nu solicită acordarea în compensare a terenului, ci restituirea în natură pe alt amplasament liber a suprafeței de 29. teren, obiectul cauzei constituindu-l deci, contestație împotriva Dispoziției Primarului municipiului Reșița și nicidecum plângere împotriva hotărârii Consiliului Local, prin care au fost declarate unele bunuri ca fiind disponibile,fiind astfel cazul și examinării calității procesuale active a Consiliului Local al municipiului Reșița, așa cum acesta solicită și în apelul sau, toate aceste argumente atrăgând soluția de trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, la aceeași primă instanță, întrucât aceasta a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului,în totalitatea lui.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile pârâților Primarul municipiului Reșița și Consiliul Local al municipiului Reșița declarate împotriva sentinței civile nr. 944 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul C S - Reșița - secția civilă - în dosar nr-, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași prime instanțe, respectiv Tribunalul - S Reșița.
DEFINITIVA.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/19.01.2010
Dact NF/ 19.01.2010
Ex.2
Tribunalul CS-
Președinte
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
