Speta Legea 10/2001. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.63/A/2008
Ședința publică din 5 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții SC COM SRL prin administrator, și și cel declarat de pârâții Primarul municipiului C-N, Consiliul Local al municipiului C- împotriva sentinței civile nr. 774 din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, emitere dispoziție de restituire pentru întreg imobilul.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul apelanților pârâți, reprezentanta apelantei pârâtei, av., din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimaților reclamanți, av. din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanții intimați la data de 29 februarie 2008 au înregistrat la dosar întâmpinare la apelurile formulate în cauză, precum și un răspuns la adresa instanței prin care invederează instanței că din informațiile pe care le dețin nu rezultă ca reclamanții să fi formulat cerere de despăgubiri în baza Legii nr.112/1995, act ce s-a comunicat reprezentanților apelanților pârâți.
Reprezentanta intimaților reclamanți depune la dosar extrasul de CF nr.185 C, act ce s-a comunicat părților prezente.
Se comunică câte un exemplar din întâmpinarea depună la dosar reprezentanților apelanților și se lasă cauza la a doua strigare, pentru studiul întâmpinării.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța închide faza probatorie, constată prezentul apel în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta apelantei pârâte, av., solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, cerere la care reprezentantul apelanților nu se opune, iar reprezentanta intimaților reclamanți o lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea de amânarea pronunțării formulată de către reprezentanta apelantei pârâte, pe motiv că pe împuternicirea avocațială aflată la dosar la 33 figurează ca avocați și, pentru redactare motive de apel și reprezentarea în fața instanței de judecată.
Reprezentantul apelanților pârâți, susține propriul apel solicită admiterea lui conform motivelor expuse în memoriul de apel depus la dosar, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Reprezentanta apelantei pârâte, av., susține propriul apel solicită admiterea lui, potrivit memoriului de apel depus la dosar, schimbarea hotărârii instanței de fond cu consecința respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
Reprezentanta intimaților reclamanți, av., solicită respingerea apelurilor ca nefondate, potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 774/14.11.2007, fost respinsă excepția prematurității acțiunii, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin aceeași sentință a fost admisă plângerea formulată de reclamantii, impotriva pârâtilor Primarul municipiului C N, Consiliul Local al mun. C N, SC Com SRL, si in consecință, s- constatat că imobilul situat in C-N str. - nr. 3, înscris in 9572 C, nr. top 2005, transcris in - si - C, a trecut in proprietatea statului fără titlu valabil.
S-a dispus rectificarea înscrierilor din 9572 C în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate de sub B7, precum și rectificarea înscrierilor din 185 C, prin radierea înscrierii de sub.
Instanța a mai constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 175/19.10.2006, încheiat intre Consiliul Local C-N si SRL cu privire la imobilul înscris in prezent in - C, nr. top 2005/111 -. nr. 3 la subsol, cu 7 ateliere, 4 holuri, 3 debarale, 1 WC, cu suprafața utilă de 130,73 mp. si părțile indivize comune înscrise in col - C, dispus radierea din - Cai ntabulării de sub B1-2 precum si din col. - C de sub - 2, in favoarea Statului Român și constatat că, față de reclamanți, contractul de vânzare-cumpărare nr. 34134/2.04.1997 cu privire la locuința situată in C-N, str. - nr. 8, identic cu str. - nr. 3, adică. 2 format din: 1 cameră, in suprafață utilă de 45,21 mp si cota indiviză de 15,42/100 parte nu are efect de opozabilitate.
S-a mai dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților si ludit din - C precum si din - C și restituirea in natură a întregului imobil construcție si teren înscris in prezent in - si - C pe seama reclamanților in calitate de succesori ai proprietarilor tabulari, fiind respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe s- reținut că Legea 10/2001 nu prevede norme de competentă diferite, ceea ce înseamnă că cererile pentru restituirea in natură a imobilelor si constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare sunt de competenta tribunalelor in sensul art. 26 alin.3 din Legea 10/2001.
Procedura soluționării notificării este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios dar obligatoriu potrivit art. 109 alin.4 Cod Procedură Civilă.
In cazul in care soluționarea cererii este temporizată, cel vătămat are
deschisă calea justiției pentru finalizarea cererii sale.
Notificarea a fost depusă la data de 3.08.2001, reclamanții solicitând
despăgubiri bănești pentru imobil. Așadar, in intervalul 2001-2007 notificarea nu a fost soluționată, astfel că in temeiul celor arătate precum si a prev.art. 137 Cod Procedură Civilă excepțiile au fost respinse ca neîntemeiate.
Pârâții Primarul Municipiului si Consiliul Local al mun. C-N aveau obligația legală de a soluționa notificarea prin aplicarea actelor normative in vigoare la data depunerii cererilor.
Așa cum rezultă din conținutul 9572 C, proprietarii imobilului sunt si sotia sub B 1-2.
Sub este înscris loc de casă in str.- nr. 3, in suprafață de 330 stj.p., sub B7 fiind înscris proprietar Statul Român in administrarea Sfatului Popular oraș C, conform încheierii 1499/31.03.1962.
Temeiul preluării imobilului este menționat ca fiind procesul-verbal
/30.03.1962. Acest proces-verbal confirmă faptul că in realitate imobilul reprezintă o construcție si teren in suprafata arătată, că moștenitoarea s-a opus preluării, iar in baza declarației unor martori - declarații care susțin că de peste 10 ani imobilul este in folosința statului - s-a efectuat preluarea imobilului.
Așadar, temeiul preluării îl reprezintă procesul-verbal mai sus arătat, adică un mod abuziv de preluare, întemeiat pe o lipsă de titlu.
Prin întâmpinările formulate Consiliul Local C-N si Primarul municipiului C-N nu au invocat dreptul statului, modul de dobândire al proprietății, ci au formulat apărări exclusiv in favoarea pârâților si respectiv SRL.
Tribunalul a constatat că statul nu a avut un titlu valabil de preluare, imobilul fiind preluat in fapt deoarece procesul-verbal menționat nu reprezintă un titlu in sensul legii, chiar dacă în temeiul acestui act statul si-a intabulat dreptul de proprietate.
Din conținutul aceluiași proces-verbal ar rezulta că s-a încercat aplicarea prev. Decret 218/1960, dar, chiar si intr-o asemenea situație dreptul de proprietate al statului s-a bazat pe o posesie violentă in sensul art. 1851 Cod Civil.
Așadar in cauză sunt incidente prev.art.2 lit.e din Legea 10/2001.
Potrivit probelor cauzei construcția a fost împărțită în 3 apartamente, respectiv. nr. 2 format din: 1 cameră, bucătărie, baie, hol, cu suprafața utilă de 51,64 mp, înscris in F col. - Această locuință a fost înstrăinată pârâților in temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 34134/2.04.2007, act in care se menționează că pârâții au fost titulari ai contractului de închiriere nr. -/3.02.1992.
In condițiile în care preluarea imobilului a avut caracter abuziv si nelegal, statul nu a dobândit in mod legal calitatea de proprietar, căci doar aceasta i-ar fi permis să transmită mai departe dreptul său, in favoarea chiriașilor.
Această concluzie se impune si prin prisma prev.art. 6 din Legea 213/1998, dar si sub aspectul condițiilor de valabilitate ale contractelor de vânzare-cumpărare, condiții prev. la art. 948 Cod Civil.
Lipsa titlului statului conduce la exceptarea vânzării locuințelor deoarece textul art.l al Legii 112/1995 se referă expres la imobilele preluate cu titlu.
Pârâții au invocat buna credință la dobândirea apartamentului, apărare ce nu poate fi valorificată atât pentru cele mai sus arătate, cât si pentru faptul că, printr-o minimă diligentă, acești a ar fi trebuit să cunoască riscurile pe care si le asumă prin încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Contractul de vânzare-cumpărare asupra locuinței este așadar lovit de nulitate absolută întrucât s-a încheiat cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor imperative in vigoare la acea dată, respectiv Legea 112/1995, iar din punct de vedere al opozabilității, contractul nu poate fi opus reclamanților.
O altă parte din imobil a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 175/19.10.2006, adică numărul top 2005/1/111 înscris in ind.- C, apartamentul nr. 3 la subsol, având 7 ateliere, 4 holuri, 3 debarale, 1 WC cu suprafața utilă de 161,57 mp, contractul fiind încheiat intre pârâții Consiliul Local C-N si SRL.
Conform actului aflat la fila 124, încă in anul 2002 spațiul a fost inclus in lista spatiilor oferite spre vânzare, iar conform scriptului de la fila 125, se comunică pârâtului că spațiul nu este revendicat in temeiul Legii 10/2001.
In anul 2004 se comunică aceluiași pârât că nici terenul nu este revendicat.
Așadar nici acest drept nu îndeplinește cerințele legale atât pentru considerentele referitoare la lipsa titlului statului, cât si pentru faptul că acesta, in mod vădit a fost încheiat in dauna reclamanților.
S-a dovedit in cauză că apartamentul nr. 2 fost mansardat de către pârâții, instanța nefiind sesizată cu cereri asupra acestei noi construcții, astfel că tribunalul se va pronunța doar în ce privește construcția veche existentă la momentul preluării.
In raport de prev.art. 45 alin.2 din Legea 10/2001 nu se poate retine buna credință a pârâtei SRL la încheierea contractului.
Contractul a fost încheiat la 19.10.2006, iar potrivit răspunsului la interogator, cel puțin in luna august 2006 pârâții au discutat cu reclamantii despre imobil.
Această recunoaștere confirmă faptul că, atât pentru locuință cât si pentru spațiul comercial aceiași pârâți nu au depus minime diligente pentru a se asigura de legalitatea actelor încheiate, sau au ignorat imprejurări deja cunoscute.
Drept urmare, văzând si prev.art. 20 alin.4 din Legea 10/2001, tribunalul a constatat si nulitatea absolută a acestui contract.
In raport de admiterea cererilor mai sus arătate, tribunalul a găsit întemeiată si cererea privind rectificarea dispunând radierea drepturilor de proprietate dobândite succesiv de Statul Român si pârâții respectiv SRL.
In ce privește cheltuielile de judecată, reprezentanta reclamanților a solicitat acordarea acestora fără insă a face dovada cuantumului cheltuielilor, motiv pentru are, această cerere a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal pârâții Consiliul Local al municipiului C-N, Primarul mun. C-N, z și și SC COM SRL.
Pârâții Consiliul Local al municipiului C-N și Primarul mun. C- au solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelurilor pârâții au invocat următoarele:
Capătul de acțiune privind constatarea inopozabilității față de reclamanți contractului de vânzare-cumpărare nr.34134/2.04.1997 raportat la disp.art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, este prescris.
Pe fondul cauzei, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, pârâții au arătat că, contractul de vânzare-cumpărare prin care Consiliul Local al municipiului C-N i-a transmis pârâtei SC COM SRL dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C-N, str. - nr.8, cu nr. top 2005/1/III din CF ind. - C-N, este valabil încheiat.
Cu privire la acest imobil sunt incidente în cauză și disp. art.-1899.civil privind buna credință a pârâtului, care s- încrezut în conținutul cărții funciare cu privire la titularul dreptului de proprietate cu care înțeles să contracteze vânzare-cumpărare imobilului.
Au forță juridică superioară înscrierile din foaia C cărții funciare imobilului la momentul cumpărării acestuia de către pârâți. Astfel, atâta timp cât în momentul contractării apărea cu evidență că Statul Român este proprietarul imobilului, iar titlul său era unul public și necontestat, se poate susține fără echivoc că pârâta are calitatea de cumpărător de bună credință.
Mai mult, reclamanții nu au notat în cartea funciară vreo acțiune promovată sau un alt act de natură să determine o atenționare și, ca finalitate, să genereze o eventuală rea credință pârâților.
credință operează și prin prisma unei erori care trebuie să fie comună, unanimă și invincibilă, concomitent cu buna credință subdobânditorului. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate al vânzătorului era înscris în cartea funciară, iar acțiunea reclamanților a fost înregistrată ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la capătul de acțiune referitor la radierea din cartea funciară înscrierilor efectuate în baza contractelor de vânzare-cumpărare, apelanții au arătat că cererea este nefondată, intabularea dreptului pârâților făcându-se în baza art.34 din Legea nr. 7/1996.
Obligarea pârâtului primarul mun. C-N să restituie în natură imobilul în litigiu este de asemenea nefondată. Pârâtul primarul mun. C-N are obligația de a se pronunța asupra notificării în termen de 60 zile, însă legea nu prevede nici o sancțiune pentru nepronunțarea în acest termen. Reclamanții aveau posibilitatea să formuleze o acțiune prin care să constrângă unitatea deținătoare să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea. Emiterea unei dispoziții motivate nu presupune obligația unității deținătoare să emită dispoziție de restituire în natură pentru imobilul în litigiu, ci doar pentru părțile din imobil - construcție și teren - care pot face obiectul restituirii în natură conform art.7 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Pârâții z, și SC COM SRL au solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului pârâții au criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și au arătat următoarele:
Statul Român și- intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în anul 1962, ei având încredere în înscrierile făcute în cartea funciară.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu existat nici un demers având drept scop redobândirea proprietății de către fostul proprietar și, prin urmare, aprecierea instanței de fond că nu au fost de bună credință este nu numai eronată, cât și lipsită de relevanță. De altfel, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție din care rezultă că cumpărătorii sunt de bună credință dacă au încheiat actele juridice în condițiile în care la data respectivă statul figura în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate și nu exista nici un litigiu în cadrul căruia să fi fost contestat acest drept și de care ar fi avut cunoștință cumpărătorii, sprijină afirmația lor.
Mai mult, ei nu au avut calitatea de a analiza valabilitatea titlului statului, ci doar obligația de depune diligențe pentru a afla dacă statul avea sau nu un titlu, eventuala contestare în instanță a valabilității titlului statului putându-se face numai la inițiativa fostului proprietar. În condițiile în care la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare titlul de proprietate al vânzătorului nu a fost contestat, cumpărătorii fiind de bună credință păstrează dreptul dobândit asupra imobilului chiar dacă ulterior titlul autorului fost desființat. Susținerea instanței de fond în sensul că ar fi trebuit să aibă o minimă diligență de a prevedea că titlul statului va putea fi contestat peste 10 ani, este o cerință mai mult decât exigentă și care depășește prudența de care dă dovadă orice proprietar cu maximă diligență.
În acest context, constatarea instanței de fond că actul juridic al înstrăinării și înscrierea făcută în cartea funciară cu privire la această operațiune este inopozabilă reclamanților, este lipsită de temei juridic.
Aceleași considerente sunt aplicabile și în privința contractului de vânzare-cumpărare nr.175/2006, cumpărat în baza Legii nr. 550/2002 prin licitație.
De altfel, dreptul reclamanților în raport de disp. art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 este prescris.
Cu privire la notificarea formulată de reclamanți, pârâții au arătat că aceștia nu au cerut restituirea imobilului în natură, ci despăgubiri, astfel că în cauză sunt aplicabile disp.art.16 și 43 din Legea nr.10/2001, cu modificările aduse prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii apelurilor, arătând următoare:
Din cartea funciară 9575 rezultă fără dubiu că intabularea dreptului de proprietate al statului s-a efectuat în lipsa oricărui titlu pe baza unui proces verbal.
Prin urmare, rectificarea înscrierii dreptului de proprietate al statului trebuia dispusă în baza art.34 pct.1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, pentru că înscrierea nu este valabilă fără un act justificativ și, prin urmare, nici titlul statului nu este valabil.
Acțiunea pentru constatarea inopozabilității contractului de vânzare-cumpărare este formulată în termenul de prescripție de 3 ani de la data înaintării cererii de intabulare formulată de pârâții, iar inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare se deduce cu ușurință din disp.art.6 din Legea nr. 213/1998, sens în care sunt și concluziile deciziei Curții Constituționale nr.73/1995.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr.175/2006, intimații au arătat că nulitatea acestuia este prevăzută expres de art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001.
Examinând apelurile declarate de toți pârâții, respectiv SC COM SRL, Consiliul Local al municipiului C-N, z și, curtea apreciază că sunt nefondate și în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să le respingă pentru următoarele motive:
Imobilul înscris inițial în CF 9572 C, a avut ca proprietari sub pe și soția. La 31 martie 1962 sub prin încheierea nr.1499, în baza procesului verbal din 30 martie 1962 imobilul de sub se transcrie în Cf 185 în favoarea Statului Român în administrarea Sfatului Popular al orașului C, iar CF 9572 C se sistează (fila 7-8).
Actul aflat la fila 16 din dosarul instanței de fond confirmă faptul că imobilul intrat în proprietatea Statului Român în baza procesului verbal din 30 martie 1962.
Nici un alt act din dosarul cauzei nu dovedește că imobilul în litigiu ar fi trecut în proprietatea Statului Român în baza vreunui alt act normativ.
În speță, Statul Român nu are nici o altă dovadă de trecere în proprietatea sa bunului în litigiu, ori un alt titlu.
Dispozițiile art.1 din Legea nr. 112/1995 sunt aplicabile exclusiv locuințelor trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, indiferent că titlul era sau nu valabil.
Inexistența titlului exclude bunul de la aplicarea Legii nr.112/1995, atât în ceea ce-i privește pe foștii proprietari, cât și pe chiriași față de care disp.art.9 din lege nu sunt aplicabile.
În același sens s- pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.73 din 19 iulie 1995 în care reține că " alta este situația locuințelor care au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal, ori pur și simplu în fapt, așadar fără titlu, în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. În asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desființat legal, astfel încât, statul nefiind proprietar, asemenea imobile nu pot fi incluse în categoria celor avute în vedere într-o lege al cărei obiect este reglementarea situației juridice locuințelor trecute în proprietatea statului.
A considera, într-o dispoziție legii, că și imobilele preluate de stat fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate, ar însemna să se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce ar presupune fie un efect retroactiv al legii, fie recurgerea la un mod de transformare proprietății persoanelor fizice în proprietate de stat, pe care Constituția din 1991, nu îl cunoaște și care, de aceea, nu poate fi acceptat".
Revenind la buna credință, invocată de apelanți, așa cum este precizată în art.1898 Cod civil, precum și la textul art.46 alin.2 din Legea nr. 10/2001, curtea reține că prin buna credință cumpărătorului în condițiile legii speciale se va înțelege credința fermă, neîndoielnică și loială a acestuia, că a încheiat contractul cu adevăratul proprietar al imobilului, coroborată cu respectarea întru totul a dispozițiilor legale ce reglementau condițiile concrete ale înstrăinării. Nerespectarea și neîncadrarea în condițiile legii speciale face inaplicabilă buna credință.
Cum în speță, este de necontestat, așa cum a stabilit și instanța de fond, că statul nu a avut calitatea de proprietar al imobilului vândut și că acesta nu făcea parte din obiectul de reglementare al Legii nr. 112/1995, contractul încheiat sub această lege, dar în contra celor reținute este nul și nu la adăpostul bunei credințe.
Din probele dosarului, rezultă că imobilul în litigiu, inițial a fost împărțit în 3 apartamente: apartamentul nr.1 înscris în CF colectivă - C compus din 1 cameră, bucătărie, baie, hol, care a fost vândut pârâților prin contractul de vânzare-cumpărare nr.34134/2 aprilie 1997, act în care se menționează că pârâții au fost titularii contractului de închiriere nr.-/3.02.1992.
Apartamentul nr.2, care a fost mansardat (construit) de pârâții și în legătură cu care instanța nu a fost investită, și apartamentul nr.3 înscris în Cf colectivă - C situat la subsol, compus din 7 ateliere, 4 holuri, 3 debarale, un WC, vândut pârâtei SC COM SRL prin contractul de vânzare-cumpărare nr.175 din 19 octombrie 2006.
În legătură cu apartamentul nr.3, legal constatat instanța de fond nulitatea lui absolută. Nerespectarea condițiilor esențiale de valabilitate apel unui contract de vânzare-cumpărare la momentul încheierii lui, atrage indiscutabil sancțiunea nulității, iar radierea dreptului viciat prin nulitate poate fi obținută pe calea acțiunii în rectificarea înscrierilor din CF exercitate pe temeiul disp.art.34 alin.1 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Dreptul dobândit de SC COM SRL nu îndeplinește cerințele legale, nu numai pentru considerentele referitoare la lipsa titlului statului, cât și pentru următoarele motive:
În anul 2002 spațiul fost inclus în lista spațiilor oferite spre vânzare în baza Legii nr. 550/2002. Conform scriptului de la fila 125, Consiliul Local al municipiului C- comunică SC COM SRL la data de 2 iunie 2004 că acest spațiul nu este revendicat în baza Legii nr.10/2001.
Reclamanții au formulat notificare încă din data de 3 august 2001 (6) și, cu toate acestea, la data de 19 octombrie 2006, spațiul este vândut către SC COM SRL.
Procedând în modalitatea arătată, pârâții au încălcat și prev.art.44 din OUG nr.40/1999 în care se arată că "sunt interzise sub sancțiunea nulității absolute înstrăinarea sub orice formă, concesionarea, ipotecarea, contractul de leasing, precum și orice închirieri sau subînchirieri, în beneficiul unui nou chiriaș a bunurilor imobile - terenuri și construcții cu destinația de locuințe - care fac obiectul unei încunoștințări scrise, notificări sau cereri în constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedați de aceste bunuri".
Conform prev.art.34 alin.1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se poate cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căreia s-au săvârșit nu au fost valabile.
efectelor contractului față de terț consacrată ca principiu prin art.973 civil, trebuie analizată în sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare în strânsă legătură cu principiile care guvernează acest sistem, cu referire specială la opozabilitatea față de terți înscrierii în cartea funciară unui drept real imobiliar și a forței probante înscrierii.
În cauză, este pe deplin dovedit că Statul Român nu a dobândit niciodată un drept real de proprietate valabil asupra imobilului în litigiu pe care să-l poată transmite legal chiriașilor cumpărători, constatarea nulității titlului statului realizându-se cu efect retroactiv. Art.30 din Legea nr. 7/1996 prevede că dacă în cartea funciară s- înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei dacă a fost constituit cu bună credință, așa cât timp nu se dovedește contrariul.
Având în vedere aceste dispoziții, cât și cele ale art.27, curtea apreciază că legal a reținut instanța de fond inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 34134/2.04.1997 privind apartamentul nr.2, încheiat între cei doi pârâți, Consiliul Local al municipiului C- și pârâții z și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții SC COM SRL, și și cel declarat de pârâții, Consiliul Local al municipiului C- împotriva sentinței civile nr.774 din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 5.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
13 ex/31.03.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
