Speta Legea 10/2001. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 63
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în P, str.-.1.8 jud.D, împotriva sentinței civile nr. 90 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL P- prin primar, cu sediul în P,- jud.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamntă, lipsind intimatul-pârât Orașul P- prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că la fila 13 dosar a fost depusă de către pârât întâmpinare, în două exemplare, înregistrată sub nr.7152/19.03.2009, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod proc.civilă cât și împrejurarea că în mod eronat a fost citată reclamanta în calitate de recurentă, calea de atac promovată de aceasta fiind apel.
Instanța dispune rectificarea citativului, în sensul că reclamanta are calitate de apelantă iar nu de recurentă, calea de atac exercitată de aceasta fiind apel, precum și în ce privește intimatul-pârât care a fost citat în mod greșit ca fiind Primăria P, în loc de orașul P-prin primar, cum rezultă de altfel și din întâmpinarea depusă la dosar.
Apelanta-reclamantă, personal având cuvântul, învederează instanței că nu are cereri de formulat, a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de pârâtă și depusă la dosar, solicitând judecarea cauzei.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, învederează instanței că a solicitat restituirea suprafeței de teren de 239 mp deoarece,așa cum se precizează și de către expertul topo care a întocmit lucrarea în fața instanței de fond, această suprafață este folosită sporadic de anumite persoane, nefiind de utilitate publică. Mai mult, în anul 1978, această suprafață de teren a fost preluată de stat în scopul edificării unui spital, ceea ce nu s-a realizat, suprafața de teren în litigiu neavând o destinație clar stabilită.
Pe linia motivelor de apel arată că, deși a solicitat proba cu martori în instanța de fond, această cerere nu a fost admisă, expertiza fiind întocmită sub supravegherea reprezentantului primăriei, în baza actelor emise de această instituție, fără a se solicita relații suplimentare de la oficiul de cadastru sau circa financiară.
Pentru motivele dezvoltate în scris și față de susținerile orale, apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Primăria orașului P reprezentată de primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la restituirea în natură a suprafeței de 724 mp, situată în P,-, județul
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin notificarea nr. 95/2002 a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren de 724 mp situată la adresa mai sus menționată și a depus în termen toate actele necesare pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr.10/2001 și normele de aplicare a legii.
A învederat reclamanta că terenul notificat exista și era liber de orice construcție sau destinație atât la data notificării cât și în prezent și cu toate acestea, Primăria P nu a respectat termenul dispus de lege privind maximul duratei de analiză a dosarului, nu a procedat la identificarea terenului notificat, a emis dispoziția nr.1942/15.02.2008, motivând respingerea restituirii în natură cu argumente nereale și nedovedite cu acte și propunând acordarea de măsuri reparatorii parțiale.
Prin cererea depusă la 19.05.2008, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat acordarea de despăgubiri și pentru casa și grajdul care au fost demolate în vederea construirii Spitalului Orășenesc
Prin întâmpinarea formulată în baza art. 115 Cod proc.civilă, pârâtul Primarul orașului Pas olicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și pe fond menținerea ca legală a dispoziției contestate, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, în condițiile legii speciale, respectiv Titlul VII din Legea nr.247/2005, pentru imobilul-teren solicitat prin notificarea nr.95/14.02.2002, dar în limita unei suprafețe de 493, 76 mp.
A menționat pârâtul că prin notificarea nr.95/14.02.2002 reclamanta a solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de 724 mp, teren situat în orașul P,-, județul D, ce aparținut defunctului ei tată și care fusese expropriat în perioada decembrie 1977-ianuarie 1978, dar în baza actelor ce au fost depuse la notificare și a verificărilor efectuate în teren, comisia internă de analiză a notificărilor a stabilit că aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii, prin despăgubiri bănești, doar pentru suprafața de 493m, 76 mp și a propus respingerea notificării pentru diferența de 206, 24 mp teren și pentru un grajd de 24 mp.
Această soluție s-a fundamentat pe datele ce rezultau din certificatul de moștenitor nr. 498/29.07.1978 privind masa succesorală rămasă de pe urma defunctului -autorul reclamantei, pe constatările din teren și planul cadastral al orașului P din care a reieșit că terenul este ocupat de strada 8 --calea de acces la Spitalul Orășenesc
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 90 din 14 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea, astfel cum a fost modificată de reclamantă, pe considerentul că în ceea ce privește casa pentru care se pretind despăgubiri, partea nu a formulat notificare în termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001, termen care a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni, prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001.
Având în vedere că procedura administrativă constituie o condiție obligatorie și eliminatorie pentru sesizarea instanței, s-a considerat că nerespectarea termenului mai sus menționat, de 12 luni, pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru construcția în discuție.
Referitor la construcția- grajd, tribunalul a constatat că, deși în testamentul din anul 1947 lăsat de bunicul patern se face mențiunea despre existența acestuia, în actele de la data preluării abuzive reiese că el nu mai exista în anul 1973 și ca urmare nu putea fi preluat în proprietatea statului în perioada 1978-1979.
În atare context, s-a apreciat că nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru grajdul pretins, iar în privința terenului a cărui restituire s-a solicitat în natură, instanța a stabilit că singurul act doveditor al dreptului de proprietate asupra acestuia este certificatul de moștenitor nr. 498/1978, din care rezultă că suprafața lui era de 493,76 mp.
Întrucât, în speță, în raport de concluziile lucrării de expertiză efectuată s-a stabilit că terenul solicitat este ocupat de Spitalul Orășenesc P și de amenajări de utilitate publică (drumuri), în temeiul disp.art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, s-a conchis că în mod corect și legal primarul orașului Pad ispus acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 493,76 mp.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta, în cuprinsul căruia a învederat că din probele administrate în cauză a reieșit fără putință de tăgadă împrejurarea că există teren liber pe fostul amplasament, care poate fi restituit în natură și, în acest caz, cererea sa era întemeiată în fapt și în drept.
Pe cale de consecință, pe baza reanalizării probelor administrate, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada proprietății pentru suprafața de 230,24 mp, iar terenul de 493,76 mp, identificat în certificatul de moștenitor nr. 498/1978 nu este liber pentru a fi restituit în natură, ci este afectat unor amenajări de utilitate publică ale localității.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin notificarea adresată Primăriei P, reclamanta a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului în suprafață de 724 mp, situat în P,- ce aparținuse autorului său, susținându-se că acesta a fost expropriat în perioada decembrie 1977- ianuarie 1978 (fila 8 dosar fond), fără a primi despăgubiri pentru el.
În raport de conținutul dispoziției nr. 1942/14.02.2008 emisă de Primarul orașului P care a propus acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 493,76 mp situat în-, reclamanta a promovat acțiunea de față, prin care a solicitat (în urma modificării sale), restituirea în natură a 239 mp și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 485 mp și construcția aflată pe teren.
Contestația prevăzută de art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 republicată este reglementată ca o cale de atac cu caracter devolutiv împotriva dispozițiilor emise de unitatea deținătoare, care permite administrarea de mijloace de probă și analizarea cauzei în mod complet, în condițiile generale reglementate de codul d e procedură civilă, raportat însă numai la bunurile solicitate în baza notificării.
În privința cuprinsului notificării, din analiza art. 22 din actul normativ menționat anterior rezultă că aceasta trebuie să cuprindă alături de elementele de identificare ale persoanei îndreptățite și ale celei notificate și pe cele ale bunului solicitat, respectiv menționarea exactă a pretențiilor valorificate pe această cale.
Modificarea unei contestații întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu se face în afara cadrului procesual prevăzut de legea specială, neputându-se formula pretenții asupra unor imobile care nu au fost revendicate prin procedura prealabilă a notificării. Prin urmare, rezolvarea unei asemenea cereri nu este posibilă direct în instanță, deoarece s-ar eluda procedura specială prevăzută de lege, instanța supremă statuând în acest sens în practica sa în problemele vizând această împrejurare.
Lecturând conținutul notificării formulate de reclamantă la data de 14.02.2002 (fila 8 dosar fond) rezultă că aceasta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 700 mp situat în P-, jud.D și a suprafeței de 24 mp (fost grajd) amplasat la aceeași adresă, menționându-se că acestea au aparținut autorului său, că terenul a fost expropriat în perioada decembrie 1977-ianuarie 1978 fără a se primi despăgubiri, iar evaluarea suprafeței respective este de 1250 lei. Cert este că, prin încheierea de ședință din data de 3.09.2008 (fila 38 dosar fond), reclamanta a învederat că nu a formulat altă notificare pentru casa formată din 4 camere și baie.
Câtă vreme pe calea acestei proceduri prealabile partea nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru o locuință formată din 4 camere, baie și un grajd, ci doar pentru terenul de 724 mp, iar o atare împrejurare reiese și din cererea introductivă de chemare în judecată (fila 2 dosar fond), prin care s-a cerut restituirea în natură doar a suprafeței de 724 mp, Curtea nu poate da curs favorabil unei atare solicitări adresată direct în instanță, întrucât potrivit considerentelor expuse s-ar ajunge la o încălcare a prevederilor actului normativ menționat anterior.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că pentru grajd s-a formulat notificare, se reține că nu s-a făcut dovada existenței acestuia la momentul preluării imobilului de către stat. Astfel, din adeverința nr. 9575/2004 (fila 34 dosar fond) rezultă că grajdul a figurat în Registrul Agricol în perioadele 1959-1963, 1964-1970 dar nu și ulterior, iar în certificatul de moștenitor nr. 498/1978 (fila 9 dosar fond) acesta nu este menționat în componența imobilului rămas de pe urma defunctului, situație în care în mod evident nu putea fi preluat în proprietatea statului în anul 1978.
În atare context, nu există temei pentru a se acorda măsuri reparatorii apelantei pentru acest bun.
În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren pentru care se solicită restituirea în natură de către reclamantă, se observă că aceasta se prevalează de un testament întocmit la data de 16 aprilie 1947 (fila 15 dosar fond), prin care autorului său i se lăsa de către tatăl lui un cămin de casă în str.-, pe care se afla o construcție, fără a se arăta exact care este suprafața acestuia, dar și de certificatul de moștenitor nr. 498/29 iulie 1978 (fila 9 dosar fond) în care se specifica împrejurarea că de pe urma defunctului a rămas alături de o construcție suprafața de 493,76 mp situată în P-.
În art. 24 din Legea nr. 10/2001 se prevede că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau aceasta a fost pusă în executare.
Având în vedere adresa nr. C/766/28.09.2007 emisă de Arhivele Naționale (fila 7 dosar fond) în care se menționează că în urma cercetării documentelor din 1978 nu figurează în evidențele lor modul în care a fost preluat terenul în litigiu, ținând cont că testamentul invocat de contestatoare a fost redactat cu 31 de ani înainte de întocmirea certificatului de moștenitor nr. 498, iar acest din urmă înscris confirmă faptul că în succesiunea defunctului, decedat la 14 mai 1973, exista doar suprafața de 493,76 mp (și nu 724 mp) rezultă că în mod corect s- stabilit că, în speță, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii doar pentru această suprafață. A stabili o altă măsură înseamnă a se ajunge la o constatare contrară mențiunilor din certificatul de moștenitor, deși acesta nu a fost anulat sau modificat și confirma că la momentul când se pretinde că bunul a fost preluat de către stat, întinderea suprafeței ce făcea parte din succesiunea defunctului era doar de 493,76 mp.
Referitor la măsurile reparatorii ce se cuvin reclamantei pentru terenul menționat anterior, se reține că nu poate fi primită solicitarea acesteia de restituire în natură a vreunei porțiuni din el.
În privința imobilelor expropriate, art. 11 alin.3 din Legea nr. 10/2001 prevede că, în situația în care construcțiile au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul, se poate restitui în natură partea de teren rămasă liberă, însă pentru cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. (fila 69 dosar fond), s- menționat că din suprafața ce face obiectul contestației, (care este situată lângă Spitalul P) 239 mp este teren liber de construcții, însă face parte din amenajarea de utilitate publică, având categoria de drum, inclus în parcela DS 2478.
Deși se susține de către expert că porțiunea menționată anterior, de 239 mp, ar putea fi detașată din suprafața aferentă DS 2478 întrucât nu va fi prea rău afectată circulația și accesul pe această stradă, o atare susținere urmează a fi înlăturată având în vedere chiar lucrarea întocmită de el unde, pe de o parte constată că terenul este afectat unei amenajări de utilitate publică a localității (respectiv drum),
iar pe de altă parte recunoaște că o atare măsură ar afecta circulația și accesul pe str. 8 -, însă nu prea rău .
În atare context, făcând aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 11 alin.3 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond în mod corect a menținut dispoziția Primăriei P, stabilind că pentru terenul în suprafață de 493,76 mp măsurile reparatorii constau în titluri de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, neputând fi posibilă restituirea în natură a acestuia.
Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse anterior, Curtea în baza art. 296 Cod proc.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în P, str.-.1.8 jud.D, împotriva sentinței civile nr. 90 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL P- prin primar, cu sediul în P,- jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - --- -
Grefier,
- -
Red.VG
Tehnored.CC
4 ex./10.04.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
