Speta Legea 10/2001. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2061/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.63
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.618/30.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
are ca obiect Legea nr.10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 11 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea la data de 18 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă sub nr. 35122/3 din 22 septembrie 2008, reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, să se constate că imobilul teren număr topo 443 și 444 din Cartea funciară 3058 și transmis în Cartea funciară 3225, a fost preluat fără titlu din anul 1956 și cu titlu din 12 septembrie 1969, de către Statul Român, obligarea intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să revină asupra Deciziei nr. 231 din 14 august 2008, să anuleze și să emită o altă decizie prin care să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În motivare, s-a arătat că CAP nu a deținut niciodată sub nici o forma juridica, nici in proprietate si nici in posesie, imobilul teren poziția topo nr. 443 si 444 din CF 3058 și transmis în Cartea funciară 3225. O perioadă scurtă de timp, de circa 2 - 3 ani de zile, aproximativ anii 1962, 1965, CAP a folosit exclusiv clădirile și utilajele amplasate pe terenul în discuție, respectiv moară, presă și batoză. În legătură cu construcțiile și utilajele, a depus însă notificări separate care nu fac obiectul prezentului dosar. La data constituirii CAP, respectiv anul 1962, toți proprietarii notificați în Cartea funciară 3058 erau decedați, respectiv, și G, în consecință terenul nu a putut fi colectivizat, fiind intravilan.
În actul juridic numit proces - verbal din 12 septembrie 1969, autoritățile publice locale notifică faptul că terenul este deținut în folosință din anul 1956 de Consiliul Popular, dar nu este trecut în inventarul agricol al Consiliului Popular al comunei. Totodată, este notificat faptul că foștii proprietari sunt, și G, antecesorii săi. În decizia nr. 600 din 20 octombrie 1969 Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului M, s-a notificat faptul că terenul s-a transmis din administrarea operativă a Consiliului Popular al comunei și nu de la CAP, în administrarea directă a Întreprinderii de Mecanizare a Agriculturii () S Nu există nici un document juridic prin care să fie notificat faptul că între anii 1962 - data constituirii CAP și 12 septembrie 1969 - data la care s-a emis procesul - verbal, Consiliul Popular al comunei ar fi dat în administrare operativa la CAP, terenul în discuție, dimpotrivă în procesul - verbal s-a notificat că la data de 12 septembrie 1969, data la care s-a intabulat pe numele Statului Român, terenul era deja în folosința S M, neprecizându-se din ce dată. Conform Cărții funciare 3058 și a Cărții funciare 3225, terenul a trecut din patrimoniul antecesorilor săi, și G în proprietatea Statului Român și ulterior în proprietatea SA S
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (fostă Fondul Proprietății de Stat) a privatizat SC SA SM1 994, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3491 din 06 iulie 1994. Conform deciziei civile nr. 2554/A/2004 a Curții de Apel Cluj - Secția Civilă, terenul a fost preluat fără titlu în anul 1956 și cu titlu în anul 1969 de către Statul Român. În concluzie, terenul în discuție nu a fost preluat și nici deținut niciodată sub nici o formă juridică de către CAP, ci numai de către Statul Român.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001.
La data de 03 noiembrie 2008, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art. 115 și următoarele Cod de procedură civilă, invocând apărări de fond prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Prin notificarea formulată, petentul a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru terenul situat în comuna, județul M, cu număr topo 443 și 444. Această notificare a fost transmisă Primăriei comunei, județul M și ulterior retransmisă de către aceasta, cu adresa nr. 1784/2003 și înregistrată la Administrația Protocolului de Stat, în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu nr. /4918 din 16 septembrie 2003, cu motivația că terenul cu nr. 443 și 444 din Cartea funciară 3058 transmis în Cartea funciară 3522, se regăsește în patrimoniul SRL, anterior fiind în patrimoniul SC SA privatizată în anul 1994 de către Fondul Proprietății de Stat.
În cadrul procedurii administrative, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluționat notificarea nr. 35/2002, a reclamantului prin emiterea deciziei motivate nr. 231 din 14 august 2008, în sensul declinării competenței soluționării, întrucât terenul a fost preluat de la antecesori de către CAP.
Prin decizia nr. 231 din 14 august 2008, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului își declină competența de soluționare a notificării nr. 35/2002, înregistrată la fosta Administrație a Protocolului de Stat, actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului cu nr. / 4918 din 16 septembrie 2003 formulată de petentul către Primăria localității, județul M, întrucât solicitarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001 republicată și art. V alin. 1 și alin. 2 Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Pentru a pronunța această soluție, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a analizat notificarea și înscrisurile doveditoare aferente acesteia depuse, și a constatat că nu este competentă să soluționeze această notificare, soluția legală fiind de declinare către Primăria comunei, din cuprinsul notificării și înscrisurilor depuse, rezultând că terenul înscris în Cartea funciară 3058, număr topo 443 și 444 este deținut de către Consiliul Popular.
Astfel, din procesul - verbal încheiat în 12 septembrie 1969, rezultă că acest teren este deținut în baza prevederilor art. III din Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966, iar în data de 29 septembrie 1969, este întabulat pe numele Statului, cu titlu de drept lege, conform pct. 5 din foaia de proprietate. În același proces - verbal, la alineatul ultim, se prevede că "Prezentul proces - verbal va servi ca act pentru înscrierea imobilului în evidența contabilă și inventar, precum și ca act pentru intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului și administrarea Consiliului popular comunal", terenul fiind preluat cu titlu valabil de către stat. Astfel, s-a putut constata că regimul juridic al terenului conferă moștenitorilor fostului proprietar drepturile conferite de către Legea nr. 18/1991, la data preluării terenului de către stat, acesta era teren extravilan, "zăvoaie fanată 0,30 ha".
În susținerea deciziei, au fost invocate prevederile art. 8 alin. 1 conform cărora "Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art.V alin. 1 și 2 Titlul I din Legea nr. 247/2005, "Notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea starului, se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legi fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată".
În considerarea celor expuse, s-a putut constata că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a procedat corect, competența de soluționare a notificării nr. 35/2002 privind terenul cu numărul topo 443 și 444 din Cartea funciară 3058 și transmis în Cartea funciară 3225, revenind Primăriei comunei. În concluzie, pentru motivele de mai sus invocate, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală și menținerea ca legală a deciziei nr. 35/2002 a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247 din 22 iulie 2005, art. 115 - 118 Cod de procedură civilă și celelalte dispoziții legale menționate în text.
La dosar au fost depuse înscrisuri, inclusiv actele care au stat la baza deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 231 din 14 august 2008, pârâta a declinat în favoarea Primăriei comunei, județul M, competența de soluționare a notificării nr. 35/2002 formulate de reclamant cu privire la terenul situat în localitatea menționată, număr topo 443 și 444, reținând în esență că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, întrucât, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat în considerentele deciziei civile nr. 2554/A/2004 a Curții de Apel Cluj, terenul care face obiectul litigiului, a intrat în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 712/1966, fiind preluat cu titlu valabil. Or, situația juridică a acestor terenuri este reglementată de dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 și nu de cele ale Legii nr. 10/2001.
Față de aceste împrejurări și văzând dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 618 din 30 aprilie 2009 Secției a Va Civilă.
La data de 24 februarie 2009, contestatorul a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate la data de 13 ianuarie 2009, de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, precizând că încheierea est nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că la data de 21 octombrie 2008, depus pentru termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2008, o cerere prin care solicita judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 13 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă și trimiterea cauzei la același tribunal în vederea continuării judeăcții.
Împotriva sentinței civile nr. 618 din 30 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secției a Va Civilă, la data de 03 august 2009, contestatorul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Sentința atacată nu este motivată, reținându-se că terenul nu formează obiectul de restituire în temeiul Legii nr. 10/201, ci dimpotrivă, formează obiectul Legii nr. 18/1991, art. 36 alin. 5 din același act normativ.
Această simplă formulare nu poate duce la concluzia că au fost respectate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările apelantului.
Apelantul consideră că nu este aplicabil art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată și nici art. V alin. 1 și 2 din Titlul 1 al Legii nr. 247/2005, deoarece imobilul teren se găsește în patrimoniul unei societăți comerciale, fiind preluat cu titlu valabil, și astfel, terenul în discuție se include în dispozițiile art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Sentința este greșită sub aspectul constatării apartenenței imobilului teren la dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, așa cum rezultă și din Dispoziția nr. 263/2009 din 08 octombrie 2009, emisă de Primăria comunei, conform căreia terenul se află în intravilanul comunei, județul M și a fost preluat cu titlul valabil, de fostul Consiliu Popular al comunei, fiind apoi întabulat de Statul Român.
Din aceeași decizie, rezultă că la data preluării, terenul se găsea în intravilanul comunei, iar la data apariției Legii nr. 10/2001, era evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor legale. Ca atare, Primăria comunei și-a declinat competența de soluționare a notificării nr. 35 din 2002, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, întrucât solicitarea face obiectul Legii nr. 10/2001, republicată, conform art. 27, alin. 1 și 2 din același act normativ.
În consecință, apelantul - contestator a solicitat să fie admis apelul, să fie desființată hotărârea atacată, să fie trimisă cauza spre rejudecarea, să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în scris, solicitând acordarea de cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Și-a întemeiat în drept, apelul, pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedură civilă.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus întâmpinare, potrivit art.289 alin.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere că în prezent, imobilul este deținut de Consiliul Popular, iar în raport de prevederile art. 8 al. 1 din Legea 10/2001 republicată, de art. V al. 1 și 2, Titlul I al Legii 247/2005, precum și de faptul că la momentul preluării abuzive de către stat, imobilul reprezenta un teren agricol, intimata nu este competentă să soluționeze notificarea. În al doilea rând, intimata a emis decizia motivată, astfel încât și-a îndeplinit obligațiile legale.
Și-a întemeiat întâmpinarea, pe prevederile art. 115 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Legea 10/2001, Legea 247/2005.
În apel, au fost administrate probe noi, potrivit art. 292 alin. 2 și art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă: dispoziția nr. 263/2009 a Primarului Comunei, adresele nr. 3213/2009 și 2998/2009 ale Primăriei comunei, județul M, adresa nr. 6991/16.12.2009 a OCPI - serviciul de Publicitate Imobiliară M, adresa nr. /14.12.2009 a Ministerului Administrației și Internelor - Arhivele Naționale însoțită de copii ale procesului-verbal din 24.01.1926 cu anexe.
La data de 26.10.2009, Curtea a luat act de renunțarea apelantului la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din 13 ianuarie 2009.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și art. 282 și urm. Cod de procedură civilă.
Verificând decizia apelată, prin prisma criticilor invocate, în limitele cererii de apel, conform prevederilor art. 295 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul prezent este fondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată în urma analizei actului administrativ contestat, că motivul declinării competenței de soluționare a notificării, de către intimata-pârâtă, îl reprezintă faptul că solicitarea nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, raportat la art. 8 al. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. V alin. 1 și 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, ca urmare a faptului că "imobilul revendicat a fost cooperativizat și preluat de la." (fila 3 dosar fond).
În cuprinsul întâmpinării formulate în cadrul dosarului de fond, s-a precizat că regimul juridic al terenului ar conferi "moștenitorilor fostului proprietar, drepturile conferite de Legea 18/1991, la data preluării terenului de către stat, acesta fiind teren extravilan - zăvoaie fânață 0,3 ha" (fila 19 dosar fond).
În cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul de apel, intimata-pârâtă precizează că terenul era agricol la momentul preluării abuzive de către stat (fila 31 dosar apel).
Toate aceste apărări au fost contestate de către apelantul-contestator, prin contestația formulată, prin răspunsul la întâmpinarea formulată, precum și prin motivele de apel prezente.
Așadar, problema - cheie a prezentei cauze deduse judecății, este reprezentată de incidența în referire la imobilul în litigiu, a prevederilor art. 8 al. 1 din Legea nr. 10/2001, problemă care este soluționată de către prezenta instanță de apel, potrivit următoarelor argumente:
Curtea constată că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: "Nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Concomitent, art. V alin. 2 din Legea nr. 247/2005 impune:"(1) Notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploataților agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată".
Textul articolului 8 delimitează deci, sfera de aplicare a Legii 10/2001, de cea a unor alte acte normative cu caracter reparatoriu, rezervându-se unor anumite categorii de imobile, incidențe unor reglementări distincte.
Așadar, Curtea constată faptul că articolul 8 în discuție, exclude de la incidența acestei legi speciale, două categorii de imobile: terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, pe de o parte și cele al căror regim juridic este reglementat prin legile funciare, pe de altă parte.
Analizând probele administrate în cauză, inclusiv în apel, Curtea constată împrejurarea că terenul care a fost solicitat prin notificare, nu se încadrează în nici una dintre aceste două categorii evocate, astfel:
1. Pe de o parte, terenul obiect al notificării, nu s-a aflat în extravilanul localității, nici la data preluării abuzive și nici la data notificării.
Conform adresei nr. 6991/16.12.2009 a OCPI - serviciul de Publicitate Imobiliară M, rezultă că terenul cu număr topografic 443 și 444, cuprinzând "cârciumă cu ocol" și "moară cu ocol", a fost întabulat astfel,încă din anul 1926, în cartea funciară, conform încheierii de carte funciară nr. 324/25.01.1926 (filele 36-37 dosar apel).
Potrivit foii de posesiune a cărții funciare nr. 3058, pe terenul având numărul topografic menționat, se aflau o "cârciumă cu ocol" și o "moară cu ocol" (fila 7 dosar fond), destinație păstrată, în lipsa altor mențiuni în cadrul cărții funciare sub acest aspect, cel mult până în anul 1969.
În cadrul foii de avere nr. 3225, în care ulterior a fost transmisă evidența acestor imobile, conform adresei nr. 6991/16.12.2009 a OCPI - serviciul de Publicitate Imobiliară M (fila 36 dosar apel), s-a menționat expres, faptul că imobilele aflate la numărul topografic, 443 și 444, reprezintă teren intravilan (fila 43 dosar fond).
Ulterior, conform procesului-verbal din data de 12.09.1969, încheiat de Consiliul Popular comunal, înscris a cărui validitate a fost confirmată prin decizia civilă nr. 2554/A/2004 a Curții de Apel Cluj (filele 5,10 dosar fond), imobilul teren cuprins în cartea funciară nr. 3058, având număr topografic 443 și 444, care a aparținut numiților, și G,se afla în intravilanul comunei, fiind folosit pentru sediul secției Sl
Conform aceleiași adrese nr. 6991/16.12.2009 a OCPI - serviciul de Publicitate Imobiliară M, rezultă că terenul era intravilan, conform mențiunilor efectuate în cartea sa funciară, caracter pe care l-a păstrat până în prezent, fiind edificate și construcții pe el (filele 36-37 dosar apel).
Nu mai puțin, conform deciziei nr. 600/20.10.1969, a Consiliului Popular al Județului M - Comitetul Executiv, imobilul a fost trecut în administrarea operativă a Întreprinderii pentru Mecanizarea Agriculturii, "în vederea construirii de ateliere proprii, de reparații pentru tractoarele și mașinile agricole"(fila 6 dosar fond), fapt care s-a și realizat, potrivit mențiunilor din cuprinsul cărții funciare (fila 9 verso dosar fond) și adreselor nr. 3213/2009 și 2998/2009 ale Primăriei comunei, județul M (fila 34, 39 dosar apel).
De asemenea, primarul comunei, prin dispoziția administrativă nr. 263/2009, atestă aceeași împrejurare a aflării imobilului, la momentul preluării, în intravilanul comunei respective, situație juridică existentă și în prezent (fila 15 dosar apel).
În cadrul adresei nr. 4096/19.12.2008 a Primăriei comunei, județul M (fila 32 dosar fond), se precizează în mod expres, că imobilul se află în prezent, în intravilanul localității, conform -ului localității.
Așadar, din cuprinsul tuturor acestor probe evidențiate, care se coroborează pe deplin, rezultă faptul că: anterior anului 1956, la nivelul acestui an, când imobilul a fost preluat fără vreun titlu formal de către regimul comunist, dar și ulterior acestui an, inclusiv în 1969, cât și în prezent, deci inclusiv la momentul formulării notificării, imobilul în litigiu, s-a aflat și se află în intravilanul localității, astfel încât el nu face parte din domeniul de aplicare al tezei prime din art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, nefiind situat vreodată în extravilanul localității, fiind zăvoaie fânață 0,3 ha, astfel cum eronat a invocat intimata.
2. Pe de altă parte, imobilul nu are un regim juridic reglementat prin legile funciare.
2.1. Astfel, terenul nu intră sub incidența domeniului de aplicare al acestor legi, astfel cum este el configurat în mod general, prin prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea 169/1997, "(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite".
De asemenea, conform art. 30 din Legea 18/1991 republicată și modificată prin Legea 169/1997: "(1) Asociațiile intercooperatiste sau de stat și cooperatiste de orice profil se pot reorganiza în societăți comerciale pe acțiuni, în termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea
(2) Terenurile și celelalte bunuri aduse de agricolă de producție în asociație, precum și bunurile dobândite de aceasta devin proprietatea societății comerciale, iar cooperatorii și celelalte persoane îndreptățite a-și reconstitui proprietatea asupra terenurilor ce aparțin societății, precum și salariații acesteia pot deveni acționari în condițiile legii".
Într-adevăr, terenul a fost preluat de către regimul comunist, în anul 1956, fără vreun titlu formal de preluare, conform procesului-verbal din data de 12.09.1969, încheiat de Consiliul Popular comunal. Din anul 1969, când statul s-a întabulat în cartea funciară, ca și proprietar al imobilului, acest imobil a fost trecut în administrarea Întreprinderii pentru Mecanizarea Agriculturii Sl M, care și-a construit diverse ateliere de reparații și alte construcții specifice.
Ulterior, în urma evidențierii sale în cadrul cărții funciare nr. 3225, conform ultimei mențiuni din cartea funciară nr. 3058, terenul a fost evidențiat în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - și 0980 din 28.02.1994, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în temeiul HG. 785/1992, în patrimoniul SC SA Sl M, societate care ulterior a fost privatizată.
Așadar, imobilul nu a fost niciodată preluat de către agricolă de producție sau de către vreo altă asociație intercooperatistă sau de stat și cooperatistă de orice profil, în sensul prevederilor art. 8, respectiv ale art. 30 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea 169/1997, deoarece întreprinderile, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii erau distincte de asociațiile cooperatiste menționate, fapt care rezultă din reglementarea separată după revoluție, a regimului lor juridic, prin art. 13 al Decretului - lege nr. 43 din 29 ianuarie 1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii și activității economice a unităților agricole cooperatiste și de stat: "Întreprinderile agricole de stat și stațiunile pentru mecanizarea agriculturii care au fost comasate potrivit Decretului nr. 220/1989 vor funcționa cu denumirea, sediul, gradul de organizare, subordonarea și structura organizatorică avute înaintea adoptării acestui decret.
și pasivul stabilite pe baza bilanțului încheiat la 31 decembrie 1989, indicatorii privind activitatea economico-financiară și contractele încheiate pentru anul 1990 se predau pe bază de protocol".
2.2. Pe de altă parte, nici aprecierea primei instanțe de judecată nu este corectă. Tribunalul a considerat că imobilul se circumscrie prevederilor art. 36 al. 5 din Legea 18/1991 republicată și modificată prin Legea 169/1997, conform cărora:"Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere".
Sub acest aspect, Curtea constată faptul că încă din anul 1969, terenul în litigiu nu s-a mai aflat în administrarea consiliului local. Astfel, prin decizia nr. 600/20.10.1969, a Consiliului Popular al Județului M - Comitetul Executiv, imobilul a fost trecut în administrarea operativă a Întreprinderii pentru Mecanizarea Agriculturii, "în vederea construirii de ateliere proprii, de reparații pentru tractoarele și mașinile agricole"(fila 6 dosar fond), în administrarea căreia s-a aflat potrivit traseului evocat în paragrafele subsumate punctului 2.1. până la momentul când a trecut în însăși proprietatea acestei stațiuni de mecanizare, devenită întretimp, societate comercială. Așadar, consiliul local nu a mai administrat imobilul niciodată după anul 1969, astfel încât articolul 36 al. 5 din Legea 18/1991 republicată și modificată prin Legea 169/1997, nu este incident în cauză.
Raportat la toate aceste considerente, precum și la destinația imobilului de-a lungul timpului (local de băut și moară, mai apoi ateliere de reparații ale tractoarelor și mașinilor agricole), Curtea apreciază că imobilul nu se include în domeniul de aplicare al Legii 18/1991 modificate prin Legea 169/1997, nefiind un teren supus acestui regim juridic funciar, neavând nici caracter arabil, agricol cum greșit a susținut intimata.
Aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește domeniul de aplicare al Legii nr. 1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, domeniu care este identic în M parte, cu cel al Legii 18/1991, imobilul în litigiu neconstituind nici un teren având destinațiile speciale prevăzute de art. 4 și următoarele din această lege din 2000 (exempli gratia, cu instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, cu amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de, plantații viticole sau pomicole, cu investiții, bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei, cele administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, cele care au aparținut cu titlu de proprietate, Academiei Române, universităților, instituțiilor de învățământ superior cu profil agricol și unităților de cercetare în 1945 sau cele forestiere).
În consecință, în cauză nu este incidentă nici cea de a doua teză a articolului 8 din Legea 10/2001, menționat.
Pentru ansamblul acestor argumente de fapt și de drept, Curtea apreciază că imobilului în litigiu, nu i se aplică prevederile art. 8 din Legea 10/2001 și ca atare, nici cele ale art. V alin. 2 din Legea nr. 247/2005, cum greșit a procedat intimata-pârâtă.
Sub un al doilea aspect,Curtea constată că, date fiind considerațiile anterioare, imobilul este supus Legii 10/2001, în cauză devenind incidente prevederile art. 29 din Legea 10/2001 conform cărora:"(1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3) În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".
Așadar, întrucât intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin antecesoarea sa, este instituția care a efectuat privatizarea SC SA Sl M, rezultă că îi aparține competența de soluționare a notificării formulate de către contestator, fiind astfel, greșită soluția de declinare, adoptată de către intimată.
Sub un al treilea aspect,Curtea constată că acest contestator apelant din prezenta cauză a solicitat ca, urmare a constatării intimatei ca fiind autoritatea competentă să îi soluționeze notificarea, să fie obligată aceasta de a reveni asupra Deciziei nr. 231 din 14 august 2008, de a o anula și de a emite o altă decizie prin care să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Raportat la principiul disponibilității care guvernează materia procesului civil, precum și la împrejurarea că într-adevăr, declinarea competenței de soluționare, nu reprezintă o soluționare efectivă a notificării formulate, soluționare care presupune verificarea întrunirii tuturor celorlalte condiții evocate de prevederile Legii 10/2001, precum: calitatea de persoană îndreptățită, posibilitatea restituirii în natură în funcție și de valabilitatea titlului de preluare de către stat, prin prisma inclusiv a Deciziei nr. 830/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Soluția de declinare a competenței echivalează doar cu degrevarea de soluționare a notificării, sub aspectul fondului său.
Pe de altă parte, soluția de anulare a deciziei administrative și de obligare a intimatei, să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea contestatorului, corespunde și garanțiilor dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană cu privire la Drepturilor Omului și Libertățile sale Fundamentale, precum și principiului dublului grad de jurisdicție, specific dreptului procesual român, prin asigurarea astfel, contestatorului, a două căi de atac în referire la statuările de fapt și de drept ale intimatei, cu privire la soluția care va fi dată notificării sale, în timp ce soluționarea direct de către instanță, în prezenta cauză, a notificării, sub aspectul fondului său, nu ar permite contestatorului sau intimatei, după caz, decât o singură cale de atac - recursul, împotriva deciziei prezente și aceasta exclusiv de legalitate, potrivit art. 304 al. 1din Codul d e Procedură Civilă.
Așadar, Curtea va proceda la anularea deciziei nr. 231 din 14 august 2008 emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și la obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea formulată de contestator.
Sub un al patrulea aspect,Curtea observă faptul că apelantul a solicitat prin contestația formulată în temeiul Legii 10/2001, și ca instanța să constate faptul că imobilul a fost preluat fără titlu valabil din anul 1956 și cu titlu, din 12.09.1969, de către statul român.
Sub acest aspect, Curtea apreciază ca fiind justă afirmația tribunalului, în sensul că prin considerentele deciziei civile nr. 2554/A/2004 a Curții de Apel Cluj (filele 10-11 dosar fond), s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, faptul că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, conform procesului-verbal din data de 12.09.1969, încheiat de Consiliul Popular comunal, apreciat ca fiind valabil de către respectiva instanță de judecată. Procesul-verbal a fost emis în baza Decretelor 218/1960 și nr.712/1966 și în baza lui, s-a procedat la înscrierea în cartea funciară, a dreptului de proprietate al statului.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cuprinsul aceluiași proces-verbal, se specifică faptul că imobilul se afla în deținerea Consiliului Popular, din anul 1956, fără a fi trecut în inventarul acestei autorități (fila 5 dosar fond).
În temeiul art. 2 lit. e din Legea 10/2001, se consideră a fi preluate abuziv,"imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ".
Or, art. 3 din Decretul nr. 218/1960, evidențiat în cuprinsul procesului-verbal respectiv, face trimitere tocmai la Decretului nr. 111/1951 menționat de art. 2 lit. e din lege: "Dreptul la orice acțiuni avînd ca obiect restituirea, în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicării decretului de față, în posesiunea statului, în aceea a unei organizații cooperatiste sau a oricărei altei organizații obștești, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de decretul nr. 111/1951, se prescrie prin doi ani socotiți de la data cînd a avut loc intrarea în posesiune".
Nu mai puțin, același articol 3 se referă la imobilele preluate fără vreun titlu de preluare sau fără vreun act de dispoziție al organelor locale ale puterii sau al administrației de stat (în cauză, nerealizându-se dovada preluării în 1956, prin vreun astfel de titlu sau dispoziție).
În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea constată faptul în lipsa oricărui temei legal al preluării imobilului în anul 1956, de către autoritățile vremii, precum și a oricărei dispoziții de preluare în același an, a acestor autorități, concluzia evidentă nu poate fi, în temeiul art. 2 lit. e și i al Legii 10/2001, decât aceea că statul a preluat imobilul în anul 1956, fără nici un titlu.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din 13 ianuarie 2009, va admite ca fondat, apelul promovat și va schimba în tot sentința civilă apelată.
Va admite în parte contestația.
Va constata că imobilul teren număr topo 443 și 444 din Cartea funciară 3058 și transmis în Cartea funciară 3225 a fost preluat fără titlu în anul 1956, fiind deținut astfel până la data de 1969, când a fost preluat cu titlu de către Statul Român.
Va anula decizia nr. 231 din 14 august 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și va obliga intimata să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea formulată de contestator.
Va respinge cererea formulată de apelantul - reclamant privind cheltuieli de judecată, ca nefondată, potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă, având în vedere faptul că apelantul contestator, deși a realizat un desfășurător al cheltuielilor invocat a fi realizate, nu a depus la dosar nici o dovadă a efectuării lor (nici un bilet de tren, autobuz, avion, bon de benzină, etc.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din 13 ianuarie 2009.
Admite apelul formulat de apelantul - contestator domiciliat în B M, str. -, bloc nr. 3,.22, județul M, împotriva sentinței civile nr. 618 din 30 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- - 11, sector 1.
Schimbă în tot sentința civilă apelată.
Admite în parte contestația.
Constată că imobilul teren număr topo 443 și 444 din Cartea funciară 3058 și transmis în Cartea funciară 3225 a fost preluat fără titlu în anul 1956, fiind deținut astfel până la data de 1969, când a fost preluat cu titlu de către Statul Român.
Anulează decizia nr. 231 din 14 august 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și obligă intimata să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea formulată de contestator.
Respinge cererea formulată de apelantul - reclamant privind cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. 25 februarie 2010
Tehnodact.
4ex./ 25 februarie 2010
-5.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
