Speta Legea 10/2001. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 64
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarea ). cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în B, sector 3,-.7 și intimatul CENTRUL EUROPEAN DE CULTURĂ S - prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la.Av. în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1371/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, cu sediul în B, sector 1,- și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, dând următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 5562/1.08.2005, contestatoarea a chemat în judecata pe pârâții Centrul European de Cultura și Ministerul Culturii si Cultelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea deciziei de respingere notificării nr. 398/9.08.2001 emisă de primul pârât, calitatea sa de "persoană îndreptățită" la restituire, ca moștenitoare proprietarului, faptul că imobilul fost trecut în proprietatea statului conform art. 2 alin. din Legea nr. 10/2001, cât și împrejurarea că acesta nu făcea parte din rândul bunurilor prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr. 10/2001, nici înainte și nici după modificarea acestuia prin Legea nr. 247/2005, dar si să fie obligați intimații să restituie în natură imobilul situat în S-, județul
In motivarea contestației, s-a învederat că prin notificarea nr. 398/2001, adresată Primăriei S, solicitat restituirea în natură imobilului situat in S,-, județul P, format din construcție și teren în
suprafață de 1029,6 mp, iar la data de 8 iulie 2005 primit decizia nedatată și neînregistrată, prin care fost respinsă solicitarea sa, decizie pe care consideră nulă sub acest aspect.
Contestatoarea a arătat că un alt motiv de nulitate îl reprezintă împrejurarea că este posibil ca decizia să fie emisă de o persoană necompetentă, întrucât nu se cunoaște dacă Ministerul Culturii si Cultelor era competent să răspundă notificării sau intimata, solicitând ca până la prima zi de înfățișare intimata să se legitimeze procesual, depunând la dosar acte din care să rezulte capacitatea acesteia de emite decizii în baza Legii nr. 10/2001.
În continuare s-a menționat că imobilul fost rechiziționat în anul 1948 fără nici un titlu, astfel cum rezultă din decizia nr. 918/9.04.1962, iar ulterior, in anul 1955, s- emis o hotărâre judecătoreasca în baza Decretelor nr. 111/1951 si nr. 218/1960, prin care bunul fost preluat încă o data în proprietatea statului, tocmai pentru ascunde lipsa titlului și preluarea abuzivă din anul 1948.
Referitor la capătul de cerere privind neincluderea imobilelor în rândul celor vizate de art.16 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu există hotărâre de guvern conform art.16 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Contestatoarea a precizat că intimata Centrul European fost în mare eroare atunci când apreciat că "imobilul cu două corpuri în prezent are numai un corp", apreciere nesusținută de probatoriul depus în susținerea notificării și de logica juridică. Sub acest aspect a arătat că este vorba de două imobile, întrucât cei doi frați, si, au construit la aceeași adresă fiecare câte un imobil, locuind în aceeași curte, iar acest lucru rezultă din autorizațiile de construcție din anul 1931 si din arhiva fotografică vremii.
În baza art. 115 Cod proc.civilă la data de 31.10.2005, intimata Centrul European de Cultură formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondata și netemeinică, motivat de faptul că petenta nu a respectat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu depus certificatul de moștenitor care să îi ateste calitatea de persoană îndreptățită.
S-a menționat că, defuncții si au încă trei moștenitori în afara reclamantei, cărora le este aplicabilă regula unanimități, astfel că niciun fel de act nu poate fi înfăptuit cu privire la un bun privit în materialitatea lui fără acordul tuturor copărtașilor.
Intimatul mai arătat că, declarația dată de reclamantă nu putea dovedi calitatea sa de moștenitoare a defuncților, iar susținerea acesteia potrivit căreia procedura succesorală necesita timp îndelungat și ar fi dus la depășirea termenului prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor este complet neavenită.
Pe de altă parte s-a învederat că, între elementele de identificare imobilelor notificate și cele aflate în administrarea Centrului European de Cultură s-au constatat neconcordante evidente, iar aprecierile petentei referitoare la capătul întâi al contestației având ca obiect constatarea nulității deciziei, nu sunt corect încadrate juridic, lipsa datei emiterii și numărului de înregistrare atrăgând sancțiunea nulității numai în interpretarea destul de largă unor texte de lege care exced cadrului procesual stabilit în cauză.
S-a mai precizat de către intimat că, imobilele solicitate prin notificare intră sub incidenta art. 16 din Legea nr. 10/2001 republicata, fiind întrunit criteriul afectațiunii de interes public, social-cultural sau obștesc pentru că ele găzduiesc periodic reuniuni, seminarii, conferințe si alte asemenea manifestări organizate de intimată.
Ulterior, la termenul din 20.01.2006, contestatoarea a formulat o precizare contestației inițiale, solicitând ca hotărârea pe care instanța o va pronunța să fie opozabilă față de parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților dar și față de capătul 5 al acțiunii introductive, în situația în care restituirea in natură nu este posibilă, să fie obligați intimații să acorde acesteia despăgubiri în echivalent în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
La același termen de judecată, în temeiul disp.art.115 pr.civilă, intimatul Ministerul Culturii si Cultelor formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, în principal ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, iar în subsidiar, ca nedovedita și nefondată.
In motivarea întâmpinării intimatul solicitat să se pună în vedere contestatoarei să facă dovada datei la care luat cunoștința de decizia contestată pentru a se putea stabili dacă formulat în termen contestația, învederând că respectiva decizie fost emisă de Centrul European de Cultură care este instituție publică cu personalitate juridică proprie, iar nu de Ministerul Culturii și Cultelor.
Totodată, s-a susținut că partea inversat în mod eronat sarcina probei în ceea ce privește susținerea vizând posibilitatea ca decizia să fi fost emisă de persoană necompetentă, arătând că nici celelalte motive de nulitate nu pot fi luate in considerare.
La termenul de judecata din 20 ianuarie 2006 instanța, potrivit precizării acțiunii contestatoarei, dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar la 17.02.2006 intimatul Centrul European de Cultură S invocat, în ceea ce privește capetele 3 și 4 ale contestației, excepția inadmisibilității precum și excepția lipsei calității procesuale active reclamantei, excepții care, în temeiul art. 137 alin.2 pr.civilă, au fost unite cu fondul cauzei.
La rândul său, intimata Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile in care atribuțiile ce i-au fost conferite in aplicarea Legii nr. 10/2001 se rezumă la acordarea de sprijin si îndrumare metodologică entităților implicate în procedura de soluționare notificărilor.
Ulterior, aceeași instituție a depus notă de ședință prin care, în temeiul art. 163 alin.1 pr.civilă, invocat excepția litispendenței, arătând că pe rolul Tribunalului Prahova se mai afla o cerere de chemare in judecata formulata de aceeași contestatoare împotriva deciziei de respingere a notificării nr. 397/9.08.2001 emisă de Centrul European de Cultură S, reiterând în același timp excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Cert este că, printr-o altă acțiune, înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 5563/1.08.2005, contestatoarea a chemat in judecata pe pârâții Centrul European de Cultura și Ministerul Culturii si Cultelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea deciziei de respingere notificării nr. 397/9.08.2001 emisa de primul parat, calitatea sa de "persoană îndreptățită" la restituire, ca moștenitoare proprietarului, faptul că imobilul fost trecut in proprietatea statului conform art.2 alin. din Legea nr. 10/2001 și că el nu făcea parte din rândul celor prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr. 10/2001 nici înainte și nici după modificarea acestuia prin Legea nr. 247/2005, dar și să fie obligați intimații să restituie în natură imobilul situat în S-, județul
In motivarea celei de-a doua acțiuni, contestatoarea învederat aceleași argumente invocate în cadrul dosarului nr. 5562/2005 vizând nulitatea Deciziei de respingere a notificării nr. 397/2001, lipsa titlului statului ca urmare a preluării abuzive a imobilului, neincluderea acestuia în rândul celor vizate de art.16 din Legea nr. 10/2001.
La data de 31.10.2005 intimata Centrul European de Cultură formulat în baza art. 115 Cod proc.civilă întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondata si netemeinică, susținând, în esență, aceleași împrejurări ca în întâmpinarea depusă in dosarul nr. 5562/2005.
Ulterior, instanța pus în discuția părților, din oficiu, introducerea în cauză Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar la termenul din 20.01.2006 contestatoarea și- precizat acțiunea inițială, solicitând ca hotărârea pe care instanța o va pronunța să fie opozabilă față de parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, dar si, față de capătul 5 al acțiunii introductive, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să fie obligați intimații să acorde acesteia despăgubiri în echivalent în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
La rândul său, intimatul Ministerul Culturii si Cultelor formulat întâmpinare, prin care, în principal, invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației ca fiind nedovedita și nefondată, pentru aceleași rațiuni menționate în întâmpinarea depusă în dosarul nr. 5562/2005, depunând la dosar si cerere de conexare acestui dosar la dosarul nr. 5562/2005 ce are aceleași părți și vizează același imobil.
In aceeași ședință publică, la cererea contestatoarei, instanța dispus introducerea în cauza in calitate de intimată, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La termenul din 17.02.2006 intimatul Centrul European de Cultură invocat excepția inadmisibilității capetelor 3-5 ale contestației, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive contestatoarei, excepții care, potrivit art. 137 alin.2 pr.civilă, au fost unite cu fondul cauzei.
La data de 6 iunie 2006 intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților depus la dosar nota de ședință prin care, în temeiul art. 163 alin.1 pr.civilă, a invocat excepția litispendenței, solicitând să se dispună conexarea acestei pricini la dosarul nr. 5562/2005, precum și excepția
lipsei calității sale procesuale pasive față de atribuțiile ce- sunt conferite prin HG nr. 361/2005.
La termenul de judecata din 22 martie 2007, tribunalul pus în discuția părților excepția de conexitate invocată de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv de intimatul Ministerul Culturii si Cultelor, iar în baza art.164 pr.civilă constatând că cele doua dosare se poartă între aceleași părți, au aceeași cauză și între obiectele lor există strânsă legătură, tribunalul dispus conexarea dosarului nr. 5563/2005 (în format nou -) la dosarul nr. 5562/2005 (în format nou -), procedându-se la soluționarea lor împreună.
Pe parcursul soluționării cauzei au fost administrate probele încuviințate părților, respectiv înscrisuri, interogatoriile contestatoarei și intimatului Centrul European de Cultură, expertize în specialitățile topografie si construcții civile.
La termenul de judecata din 26.10.2007 tribunalul pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active contestatoarei invocata de intimatul Centrul European de Cultura S, excepția lipsei calității procesuale pasive intimatului Ministerul Culturii si Cultelor și lipsei calității procesuale pasive intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocate de acestea prin întâmpinările formulate, respectiv excepția inadmisibilității capetelor III- IV ale contestației precizate, invocată de intimatul Centrul European de Cultură
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1371/31.10.2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, excepția inadmisibilității capetelor de cerere III-IV ale contestației precizate, invocate de intimatul Centrul European de Cultură S, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Culturii și Cultelor, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățilo, invocate de acestea prin întâmpinările formulate.
Prin aceeași hotărâre, au fost admise în parte contestațiile precizate, s-a anulat decizia de soluționare a notificării nr. 397/9.08.2001, precum și decizia de soluționare a notificării nr. 398/9.08.2001, ambele emise de intimatul Centrul European de Cultură S, s-a constatat calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001,ca moștenitoare legală a defuncților și, pentru imobilele-teren și construcție-situate în S, str. - - (fostă -), nr. 11 și 13, judetul P, dispunându-se restituirea în natură către aceasta a terenului în suprafață de 868 mp, situat la adresa indicată mai sus, identificat prin raportul de expertiză completare 2, întocmit de experții și, pe aliniamentul E-F-G-H-I-J-E, potrivit schiței anexă la acesta, precum și construcțiile identificate prin raportul de expertiză - 8- (fila 85-88 dosar - - vol II), respectiv prin raportul de expertiză - 7- (84-86 dosar --vol. II).
De asemenea, s-a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 98 mp, teren imposibil de restituit în natură, s-au respins în rest contestațiile, în contradictoriu cu Centrul European de Cultură S, ca neîntemeiate,precum și contestațiile formulate împotriva
intimatului Ministerul Culturii și Cultelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind promovate împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pornind de la interpretarea literală și sistematică a art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 că, are legitimare procesuala activa în exercitarea contestației împotriva dispoziției de respingere notificării, persoana care pretinde că este îndreptățită la masuri reparatorii, chiar dacă, în realitate, nu justifică dreptul pretins.
Având în vedere că a adresat intimatului Centrul European de Cultură notificările înregistrate sub numerele 397 si 398 din 9 august 2001, în mod indubitabil aceasta are abilitarea legală de contesta dispozițiile prin care respectivele notificări au fost respinse, astfel încât in baza art.137 pr.civilă cu aplicarea art.26 alin.2 din Legea nr. 10/2001, tribunalul respins excepția lipsei calității procesuale active contestatoarei invocata de intimatul menționat.
S-a considerat că dispoziția legală enunțată mai sus este deopotrivă incidenta și în analiza excepțiilor lipsei calității procesuale pasive intimaților Ministerul Culturii și Cultelor si Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, asemenea legitimare revenind entității care emis dispoziția contestată.
Întrucât Centrul European de Cultură S, ca unitatea deținătoare,constituie un subiect de drept colectiv cu personalitate juridica distinctă de aceea Ministerului Culturii si Cultelor, chiar dacă din punct de vedere funcțional își desfășoară activitatea în subordinea acestuia și ținând cont că deciziile atacate de contestatoare au fost emise de această instituție, s- admis excepția lipsei calității procesuale pasive intimatului Ministerul Culturii si Cultelor, dispunându-se respingerea contestației precizata promovată împotriva acestui intimat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Având în vedere că intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are atribuții strict si limitativ reglementate prin dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și HG nr.361/2005, rolul său fiind acela de acorda sprijin și îndrumare metodologică entităților implicate în soluționarea notificărilor și de monitoriza procesul de aplicare Legii nr. 10/2001, tribunalul admis excepția lipsei calității procesuale pasive acesteia, respingând contestația precizata față de partea indicată ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 ale contestației precizate, instanța a apreciat că sancțiunea inadmisibilității invocată de intimatul Centrul European de Cultură nu poate interveni decât în ipoteza promovării unui demers judiciar, ce este interzis de vreo dispoziție procedurală sau materială, situație care nu se regăsește în speță.
Din moment ce, constatarea preluării în proprietatea statului imobilului in litigiu, fără titlu, respectiv împrejurării că acesta nu face parte din rândul imobilelor prevăzute de art. 16 alin.1 din Legea nr. 10/2001 nu constituie
pretenții declarate ilegale printr-un act normativ in vigoare s- respins excepția inadmisibilității invocata de intimatul Centrul European de Cultură.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin notificările nr.397/09.08.2001, și 398/9.08.2001, petenta solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 restituirea imobilelor situate în S,- și 13, jud. P ce au aparținut defuncților și, imobile compuse din construcții și teren în suprafață de 1029,6 mp.
Ca răspuns la demersurile contestatoarei Centrul European de Cultură Sae mis decizii de respingere fiecăreia dintre cele doua notificări, apreciind ca petenta nu a dovedit calitatea sa de moștenitor, respectiv de persoana îndreptățită în înțelesul Legii nr.10/2001- republicata, nedepunând actele juridice care să ateste această calitate, că nu există identitate între imobilele notificate și cele aflate în administrarea intimatului, dar și că aceste imobile au fost incluse în lista întocmită în conformitate cu dispozițiile art.16 din același act normativ.
S-a stabilit de tribunal că cele două imobile în litigiu au fost inițial preluate fără titlu prin rechiziție, intrând în posesia Întreprinderii Regionale de Organizare a de și Turism în anul 1948, conform proceselor verbale din 03.08.1948 și 22.04.1949, iar ulterior, la data de 10.02.1955, s-a pronunțat sentința civilă nr.154 de Tribunalul Popular al Orașului S prin care, în baza Decretului nr. 111/1951 s- dispus trecerea în patrimoniul statului a imobilului situat in S, str. - - (fosta str. -), nr.13 jud. P, imobil aparținând pârâtei din respectivul proces.
Cert este că, potrivit Deciziei nr. 917 din 09.04.1962 și Deciziei nr. 918/09.04.1962, ambele emise de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii P, s-a constatat prescrierea dreptului proprietarilor imobilelor în discuție la orice acțiune în revendicare cu consecința intrării acestora în patrimoniul statului și în administrarea operativă a Întreprinderii Regionale Stațiunilor
S-a mai reținut că identitatea dintre imobilele ce au format obiectul notificării și acelea aflate în Centrul European de Cultura S, rezultă în mod indubitabil din materialul probator administrat în cauză, în mod special din rapoartele de expertiză în specialitățile construcții civile și topografie ce constituie mijloace științifice ce nu au fost combătute prin probe de aceeași natură de către intimatul deținător.
În acest sens, expertul a concluzionat în raportul său împrejurarea că potrivit planurilor aflate în arhiva Primăriei S și a constatărilor din teren, cele două corpuri de clădire situate în S,-, respectiv nr. 13, în prezent cunoscute sub denumirea de nr. 7 și nr.8, sunt imobilele ce au aparținut defuncților și, la care s-au efectuat anumite extinderi(la nr.7 s- adăugat o încăpere cu destinația de oficiu pentru personalul care are în întreținere clădirea, iar la nr.8 s-a executat o extindere în care se află amplasate: centrala termică, un birou și un hol ce face legătură cu restaurantul din imediata vecinătate).
Aceste aprecieri se coroborau cu concluziile expertului, cuprinse în raportul de expertiza întocmit în dosarul 5563/2005, ce atestau împrejurarea că imobilele aflate în administrarea Centrului European de Cultura
S sunt aceleași cu imobilele ce au aparținut autorilor contestatoarei, la care însă au fost efectuate anumite extinderi.
In ceea ce privește suprafețele de teren aferente respectivelor construcții, s-a procedat la identificarea lor prin două rapoarte de expertiză în specialitățile topografie întocmite și întregite de experții (în dosarul nr. 5562/2005) și (în dosarul 5563/2005) și după conexarea celor două dosare, experții menționați au efectuat împreună o noua întregire expertizelor efectuate inițial, arătând că întinderea exactă a suprafeței de teren ce a aparținut autoarei contestatoarei este de 966 mp. care nu este însă susceptibila integral de restituire în natură.
Tribunalul a apreciat ca nu poate fi avută în vedere susținerea contestatoarei referitoare la nulitatea absoluta a celor două decizii atacate, motivat de faptul că nu cuprind data emiterii lor și numărul de înregistrare la intimat, fiind discutabilă teza promovată de aceasta referitoare la caracterul dispozițiilor emise în temeiul Legii nr.10/2001 de înscrisuri autentice.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, deciziile de soluționare a celor două notificări emise de intimatul Centrul European de Cultura S sunt neîntemeiate în condițiile în care contestatoarea dovedit că are calitatea de moștenitoare legală a persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr.10/2001, nu renunțat expres la moștenirile defuncților si, ce au fost frații tatălui său, conform actelor de stare civila aflate la filele 25-36 din dosarul 5562/2005, dar și arborelui genealogic de la fila 24 din același dosar.
A stabilit tribunalul că, atât timp cât contestatoarea și-a probat vocația succesorala concretă și utilă la moștenirile lăsate de defunctii si, fiind moștenitoare din clasa a II- a, a colateralilor privilegiați, și acceptând expres succesiunile, prin efectul repunerii în termenul de acceptare operata în temeiul art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, prin simpla depunere cererii de restituire în termenul legal, este evident faptul că este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de actul normativ menționat.
În acest sens, interpretarea dată de intimat prevederilor art. 4 si art.22 din Legea nr. 10/2001- republicata, respectiv pct.22.1- Secțiunea XXII1din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, s-a apreciat a fi una extrem de restrictivă și nejustificată, întrucât niciunul din aceste texte legale nu impune probarea calității de moștenitor printr-un certificat de moștenitor ce ar implica o dezbatere notarială succesiunii fostului proprietar.
Împrejurarea că cei doi defuncți au și alți moștenitori în viață, s-a apreciat că nu poate constitui un impediment în acest sens, susținerea intimatei referitoare la regula unanimității neputând fi sub nicio formă luata în considerare.
Sub acest aspect, consecințele neurmării de către toți moștenitorii a procedurii administrative reglementate de Legea nr.10/2001 sunt prevăzute expres în art. 4 alin 4, care statuează că de cotele moștenitorilor care nu au promovat procedura menționată beneficiază ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Referitor la identitatea între imobilele ce au constituit obiectul notificărilor și cele ce au aparținut defuncților, autori ai contestatoarei, tribunalul a apreciat că
aceasta a fost demonstrată cu prilejul analizei materialului probator, împrejurare asupra căreia nu s-a mai revenit, iar apărarea intimatei în sensul că imobilul ar fi inclus în categoria celor prev.de art. 16 din lege, s-a stabilit că nu poate fi luat în considerare, în condițiile în care nu a fost depusă o Hotărâre de Guvern prin care acestea să fi fost incluse în lista imobilelor cu afectațiune specială, cu atât mai mult cu cât textul menționat anterior prevede că imobilele cu afectațiune specială se restituie in proprietate cu obligația menținerii afectațiunii pe perioada stabilita de legiuitor.
De altfel, tribunalul a reținut ca fiind întemeiată susținerea contestatoarei potrivit căreia imobilele pe care le solicită nu se încadrează în categoria imobilelor care sunt necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de învățământ, pentru că această destinație nu a fost demonstrata în niciun fel de către unitatea deținătoare.
Față de rațiunile expuse, instanța a constatat că este întemeiată contestația formulată de, în sensul că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin restituire, parțial în natură și în parte în echivalent, a imobilelor ce au aparținut autorilor săi, si, numai în această modalitate fiind satisfăcute exigentele art.1 din Protocolul nr.1-adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, pentru că defuncții au fost privați de bunurile lor fără a se putea justifica faptul că respectiva ingerință a statului a intervenit într-o cauză de utilitate publică, foștii proprietari suferind o sarcină specială și exorbitantă.
Suprafața restituită în natură s-a considerat a fi cea determinată prin întregirea rapoartelor de expertiză în specialitatea topografie, întocmită împreună de experții si, în varianta I, și anume de 868 mp. teren, diferența de 98 mp., până la întinderea de 966 mp ce a aparținut defuncților, fiind imposibil de restituit în natură, întrucât este situată sub construcția ce aparține intimatului Centrul European de Cultura și care are destinația de restaurant.
Referitor la extinderile executate de intimat la construcțiile ce au aparținut defuncților, s-a constatat că situația lor juridică nu poate fi deosebită, operând accesiunea imobiliară artificială, iar eventuala despăgubire a poate forma obiectul unui litigiu distinct pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea (), în cuprinsul căruia a învederat că prin notificările nr. 397 și 398 formulate în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat întreaga suprafață preluată abuziv de către Statul Român și deținută de Centrul European de Cultură S, respectiv 1029 mp, însă i s-au restituit în natură 868 mp și prin compensare 98 mp (deci în total doar 966 mp), pierzându-se pe drum diferența de încă 63 mp până la 1029 mp.
În atare situație, s-a solicitat, având în vedere raportul de expertiză -, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul de a i se restitui 883 mp, urmând a se acorda despăgubiri numai pentru diferența de 146 mp.
La rândul său, intimatul Centrul European de Cultură Saf ormulat apel, prin care a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Prahova pe considerentul că, în mod nelegal, s-a reținut că, în speță, contestatoarea justifică calitate procesuală activă, deși aceasta nu a făcut în nici un fel dovada calității de moștenitoare a proprietarilor
inițiali și pe cale de consecință a faptului că ar fi persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului.
A menționat apelantul că, la dosarul cauzei nu există acte de stare civilă care să ateste rudenia sau filiația cu titularii inițiali ai dreptului de proprietate, contestatoarea nu a efectuat demersurile necesare dezbaterii succesiunii defuncților și și nu a depus un certificat de moștenitor care să ateste finalizarea procedurii succesorale potrivit Legii nr. 36/1995.
O altă critică a apelantului a vizat împrejurarea că, foștii proprietari ai imobilului mai au și alți moștenitori, respectiv, și, iar în atare situație contestatoarea nu putea formula notificarea în nume propriu, deoarece nu era singura moștenitoare, fiind cunoscut că, în această materie, operează "regula unanimității" potrivit căreia nici un fel de act nu poate fi înfăptuit cu privire la un bun în materialitatea lui fără acordul unanim al copărtașilor.
S-a menționat că, în mod eronat a reținut instanța de fond că nu ar fi inadmisibile capetele de cerere din acțiune privind constatarea faptului că imobilul a fost trecut în proprietatea statului conform art. 2 lit.d din Legea nr. 10/2001 precum și împrejurarea că imobilul nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 16, întrucât contestatoarea nu putea investi cu soluționarea unei asemenea cereri atât instanța de judecată cât și organul administrativ cu activitate jurisdicțională, procedura judiciară neputând suplini procedura administrativă.
În continuare, s-a învederat că, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, elementele de identificare ale imobilului notificat nu corespund cu cele ale imobilului aflat în administrarea Centrului European de Cultură S, astfel că nu se putea emite, cu respectarea legislației în vigoare, decât o decizie de respingere a notificării.
Având în vedere că Ministerul Culturii și Cultelor a inclus aceste imobile în lista care intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, listă pe care a înaintat-o autorității pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, la data de 12 mai 2005 și ținând cont că este întrunit criteriul afectațiunii de interes public, social-cultural sau obștesc, s-a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței apelate, iar pe fond respingerea contestațiilor ca neîntemeiate.
Contestatoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de intimat, întrucât ea justifică în cauză calitate procesuală activă, a făcut dovada calității de moștenitoare a foștilor proprietari, există identitate între imobilele pretinse și cele care au fost preluate de stat, bunurile pot fi retrocedate în natură, iar acțiunea este admisibilă în întregul ei.
Intimatul Ministerul Culturii și Cultelor a formulat o notă de ședință la data de 24.09.2008, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca inadmisibile, întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Apelantul Centrul European de Cultură Saf ormulat întâmpinare la apelul declarat de contestatoare, susținând în combaterea căii de atac promovată de aceasta, aceleași argumente care au constituit propriile motive de apel.
În plus, la termenul din 16 martie 2009, acesta a învederat că, potrivit OUG nr. 184/2002, cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri situate în intravilanul localităților pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special, care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția
dreptului de dispoziție, însă un asemenea drept se convertește în drept de proprietate conform Legii nr. 48/2004 numai după dobândirea cetățeniei române de către persoana respectivă, condiție care în speță nu este îndeplinită de către contestatoare.
În baza art. 295 Cod proc.civilă, instanța a încuviințat apelantei-contestatoare proba cu înscrisuri și în acest sens s-au depus la dosar mai multe seturi de acte de stare civilă, certificate de moștenitor și declarații.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de apelanți, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Principala nemulțumire exprimată de Centrul European de Cultură S, prin calea de atac promovată, vizează împrejurarea că prin înscrisurile depuse la dosar, contestatoarea nu a făcut dovada calității de moștenitor al defuncților și și în acest context nu este persoană îndreptățită la restituire conform Legii nr.10/2001.
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, rezultă că de prevederile acestui act normativ beneficiază moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, în art. 4.4 din normele metodologice de aplicare a legii prevăzându-se că stabilirea calității de moștenitor se face potrivit legii române.
Pentru a se evita prevederile art. 700 și 701 din Codul civil, care sancționează succesibilii ce nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală, cu pierderea calității de moștenitor (transformându-i în străini de moștenire), prin această lege cu caracter reparator s-a instituit o prevedere legală de o natură juridică aparte, care stabilește în art. 4 alin.3 că, succesibilii care nu au acceptat succesiunea după data de 6 martie 1945 sunt repuși în termenul de acceptare a acesteia, pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul ei.
În privința actelor are atestă calitatea de moștenitor, la pct. b al art. 23.1 din Normele metodologice se face o enumerare a acestora, precizându-se că alături de certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor ele pot consta și în acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Prin urmare, sub acest aspect, lipsa certificatului de moștenitor și faptul că nu s-ar fi dezbătut succesiunea defuncților nu este de natură să conducă la concluzia că, în speța de față, contestatoarea nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele solicitate, deoarece așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior nu este obligatorie existența acestora, atâta vreme cât există acte de stare civilă care fac dovada rudeniei cu foștii proprietari ai bunurilor( filele 56-120, 143-282 dosar apel).
Prin înscrisurile depuse la dosar în fața instanței de apel, contestatoarea a probat împrejurarea că tatăl său, a fost fratele defuncților și, ea având deci calitatea de colateral privilegiat, iar la apariția Legii nr. 10/2001 foștii proprietari erau decedați (respectiv în anul 1960 fără a avea soție supraviețuitoare sau descendenți gradul I, iar în anul 1974, soția acestuia decedând în 1988, iar fiul lor, în anul 1999).
Având în vedere că de pe urma foștilor proprietari nu au existat moștenitori din clasa I care să solicite restituirea imobilului în discuție, contestatoarea în calitate de nepoată de frate a acestora avea vocație succesorală concretă la succesiunea lor, pe care și-a valorificat-o prin notificarea adresată Centrului European de Cultură, notificare care în spiritul Legii nr. 10/2001 echivalează cu acceptarea moștenirii.
Împrejurarea că în cauză mai existau și alți moștenitori, care puteau pretinde același drept ca și contestatoarea (respectiv, și - toți având calitate de nepoți de frate ai defuncților) este lipsită de relevanță, în condițiile în care art. 4 alin.4 din acest act normativ statuează că, în cazul în care nu toate persoanele care au calitate de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele celor care nu au depus notificare profită ceilalți moștenitori ce au depus cerere de restituire în termen.
Art. 4 alin.4 se constituie practic într-o derogare de la regula unanimității aplicabilă în cazul actelor de dispoziție, privind bunuri aflate în coproprietate, deoarece permite restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, nu doar atunci când acestea au fost cerute de toți moștenitorii persoane îndreptățite, ci și când ele au fost solicitate numai de unul dintre ei, caz în care soluția legiuitorului este aceea ca restituirea să se dispună pentru tot în favoarea moștenitorului care a formulat în termen cerere de restituire, prin preluarea de către acesta și a cotelor celorlalți moștenitori ce nu s-au adresat cu notificare unității deținătoare.
În atare situație, contestatoarea este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru cele două imobile în litigiu, în virtutea dreptului de acrescământ, ținând cont că ceilalți moștenitori ai defuncților care puteau pretinde același drept ca și ea nu au înțeles să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001.
Chiar dacă a decedat în Franța, iar în, potrivit disp.art.66 alin.1 lit.b din Legea nr. 105/1992, moștenirea în ceea ce privește bunurile imobile ale acestora este supusă legii locului unde ele sunt situate.
Din moment ce vilele revendicate sunt la S, prezentului demers juridic i se aplică dispozițiile legii române și în raport de aceasta contestatoarea a făcut dovada calității sale de moștenitor.
Legea nr. 10/2001 stabilește prin prevederile art. 21 părțile între care se vor desfășura procedurile de restituire și anume persoana îndreptățită la restituire și persoana juridică deținătoare a imobilului.
Pe de altă parte, textele art. 3-5 din Legea nr. 10/2001 circumscriu sfera și criteriile de identificare ale "persoanei îndreptățite" la restituire potrivit procedurii prevăzută de acest act normativ, iar în concepția legiuitorului raportul de drept procesual nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material, reglementat de lege, și dedus judecății.
Față de împrejurarea că, în speță, contestatoarea a dovedit prin probatoriul administrat că este persoana îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, conform argumentelor expuse anterior, Curtea apreciază că aceasta justifică în ceea ce o privește calitate procesuală activă, iar în atare situație criticile formulate sub acest aspect de către Centrul European de Cultură S sunt neîntemeiate.
Chiar dacă nu a depus actele care îi atestau calitatea de moștenitor în termenul prevăzut de art. 22 din textul inițial al Legii nr. 10/2001,
respectiv în cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, ci direct în fața instanței de judecată, acest lucru nu este de natură să determine o altă soluție a prezentei pricini.
Termenul menționat anterior avea un caracter de recomandare, așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, natura lui rezultând din nevoia de soluționare cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării lor.
În plus, la instanța de fond contestatoarea a depus un set de acte de stare civilă, care au fost completate în faza apelului (în virtutea caracterului devolutiv al acestei căi de atac), iar alături de acestea declarația părții, autentificată sub nr. 10/2003, coroborat cu notificarea adresată unității deținătoare fac pe deplin dovada susținerilor sale, invocate în promovarea prezentului demers juridic.
Criticile formulate de apelant, cu privire la împrejurarea că elementele de identificare ale imobilelor notificate situate în- și 13 nu corespund cu cele ale imobilelor aflate în administrarea Centrului European de Cultură S urmează a fi înlăturate, având în vedere că prin expertizele de specialitate construcții efectuate în fața instanței de fond, atât de către expertul cât și de către, s-a concluzionat că cele două corpuri de clădire situate în S,- și 33, în prezent cunoscute sub denumirea de 7 și 8 sunt imobilele ce au aparținut lui și, la care s-au efectuat anumite extinderi (respectiv o încăpere cu destinație de oficiu pentru personal la 7 și o centrală termică, un birou și un hol la 8).
Pe de altă parte, nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea faptului că imobilul a trecut în proprietatea statului conform art. 2 lit.d din Legea nr. 10/2001 cât și a împrejurării că acesta nu face parte din rândul celor prevăzute de art. 16 din același act normativ.
Urmare a respingerii notificărilor, prin formularea contestațiilor împotriva dispozițiilor emise de unitatea deținătoare, se transferă către instanță prerogativa de examinare a notificărilor în temeiul art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, sub toate aspectele pe care le implică această analiză, fără a distinge după cum soluția a fost dată în considerarea motivelor ținând de calitatea persoanei îndreptățite de a solicita acordarea de măsuri reparatorii sau pe fondul dreptului pretins.
În aceste condiții, competența instanțelor în atribuțiile cărora cade analiza contestației este una deplină, astfel că, odată constatat dreptul, existența bunului în patrimoniul entității notificate și incidența în cauză a unuia din criteriile pe baza cărora se poate dispune restituirea în natură a bunului, instanța este chemată să soluționeze pricina în aceste limite, pentru a da satisfacție dreptului recunoscut persoanei îndreptățite, fără a mai fi nevoie de parcurgerea unei alte proceduri menite să întârzie punerea în aplicare a dispozițiilor legale.
Prin urmare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, instanța de fond era pe deplin abilitată să constate, pe baza probatoriului administrat, dacă trecerea imobilelor în litigiu în proprietatea statului s-a făcut la acel moment cu respectarea sau nu a dispozițiilor legale și, pe cale de consecință, să aprecieze dacă în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. d din Legea nr. 10/2001, precum și faptul dacă bunurile solicitate se încadrează sau nu în cele prevăzute de art. 16 din actul normativ menționat anterior.
Susținerea apelantei în sensul că numai ea era cea care se putea pronunța asupra acestor aspecte, instanța neputându-se substitui procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001 sunt lipsite de relevanță, având în vedere argumentele expuse anterior și totodată motivarea instanței de fond, în sensul că nu există vreo dispoziție de ordin material sau procedural care să interzică prezentul demers judiciar.
În ceea ce privește criteriul afectațiunii de interes public, împrejurarea că în aceste imobile se desfășoară periodic seminarii, reuniuni, conferințe, precum și alte activități care, potrivit afirmațiilor apelantei Centrul European de Cultură S, reunesc personalități ale vieții culturale românești nu a fost probată în cauză și totodată nu este de natură să împiedice restituirea vilelor nr. 7 și 8.
În acest sens sunt de menționat chiar dispozițiile legale ale art. 16, care statuează că în situația imobilelor având destinația prevăzută în anexa nr. 2 lit.a, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților social-culturale, foștilor proprietari sau moștenitorilor lor li se restituie imobilele în proprietate, însă au obligația de a le menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani.
Calea de atac promovată de către intimata Centrul European de Cultură S apare însă ca fiind fondată sub un singur aspect și anume referitor la restituirea în proprietate a terenului aferent vilelor în discuție către contestatoare.
Prin OUG nr. 184/2002 în art. II s-a prevăzut că persoanele îndreptățite la restituirea unor terenuri potrivit Legii nr. 10/2001, care sunt cetățeni străini sau apatrizi pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special asupra acestuia, care conferă titularului drepturile și obligațiile acordate de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție.
Ulterior, prin Legea nr. 48/2004 s-a statuat că acest drept de folosință special asupra terenurilor dobândit de către cetățenii străini sau apatrizi se convertește, la cerere, în drept de proprietate numai după obținerea cetățeniei române de către persoana respectivă.
În condițiile în care contestatoarea, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, este cetățean israelian (abia la ora actuală fiind în derulare procedura pentru dobândire a cetățeniei române, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 12 ianuarie 2009 aflată la fila 127 dosar apel) acesteia nu i se poate restitui în proprietate suprafața de 868 mp, ci doar să i se stabilească dreptul de folosință special prevăzut de aceleași norme legale expuse.
Din interpretarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultă că orice ingerință în folosirea proprietății unei persoane trebuie să răspundă exigenței de proporționalitate, iar grija pentru asigurarea acestui echilibru este inerentă mecanismului Curții.
În condițiile în care lipsirea de proprietate a autorilor contestatoarei nu era justificată de o cauză de utilitate publică, este evident că acest echilibru a fost rupt, ei suportând o sarcină specială și exorbitantă, care reprezintă o încălcare a dispozițiilor comunitare menționate anterior.
Câtă vreme există o asemenea încălcare, se impune obligația Statului Român în lumina Convenției de a pune capăt acestei încălcări și de a elimina consecințele, iar în speța de față acest lucru nu se poate realiza decât prin recunoașterea în favoarea apelantei contestatoare a unui drept de folosință special asupra terenului în suprafață de 868 mp, situat în S, str.- - (fostă -) nr. 11 și 13, drept care
sub aspectul prerogativelor conferite titularului este apropiat de dreptul de proprietate (cu excepția dreptului de dispoziție).
În raport de toate aceste considerente, Curtea va admite în baza art. 296 Cod proc.civilă, apelul intimatei și va schimba în parte sentința instanței de fond, în sensul că va recunoaște contestatoarei un drept de folosință special asupra terenului în suprafață de 868 mp, situat în S, str.- - (fostă -) nr. 11 și 13 menținând restul dispozițiilor acesteia.
În ceea ce privește apelul contestatoarei, vizând faptul că suprafața ce face obiectul prezentului raport juridic este de 1029 mp și în acest context se impune a i se restitui în natură 883 mp și a i se acorda despăgubiri pentru 146 mp, ce nu pot fi restituiți, afirmațiile acesteia urmează a fi înlăturate în primul rând raportat la prevederile OUG nr. 148/2002 și ale Legii nr.48/2004, care după cum s-a explicat mai înainte, interzic dobândirea în proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001 a vreunui teren în favoarea cetățenilor străini.
Pe de altă parte, chiar dacă, prin absurd, s-ar trece peste acest aspect, este de observat că întinderea suprafeței în litigiu ca fiind de 966 mp s-a stabilit de către experții topo pe baza constatărilor efectuate la fața locului, coroborate cu actele de proprietate prezentate de contestatoare (acte în cuprinsul cărora nu se specifică suprafața exactă a terenurilor ce au aparținut lui și, pentru a se putea trage concluzia că cea stabilită prin lucrarea de specialitate întocmită de și - nu ar fi cea reală).
În atare împrejurare, Curtea apreciază că sub acest aspect apelul formulat de contestatoare este nefondat și în atare situație, în baza art. 296 Cod proc.civilă îl va respinge.
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelantul-intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de ). cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în B, sector 3,-.7 împotriva sentinței civile nr.1371/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul CENTRUL EUROPEAN DE CULTURĂ S - prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la.Av. în B, sector 1,-, intimații MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, cu sediul în B, sector 1,- și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202.
Admite apelul declarat de intimatul Centrul European de Cultură S împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1371 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că se recunoaște contestatoarei ). un drept de folosință special asupra terenului în suprafață de 868 mp situat în S str.- - (fostă -) nr. 11 și 13 identificat prin raportul de expertiză-completare 2 întocmit de experții și - pe aliniamentul E,F,G,H,I,J,E potrivit schiței anexă la acesta.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelantul-intimat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
Red.VG
Tehnored.CC
7 ex./8.04.2009
nr. - Tribunalul Prahova
-
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
