Speta Legea 10/2001. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2841/2008)
Completul 1
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 641
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea cererilor de apel formulate de apelanta - reclamantă, precum și de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1419 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
are ca obiect - Legea nr. 10/2001 (obligația de a face).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 30.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea formulată la 3.03.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL solicitând obligarea acestuia la emiterea dispoziției motivate de restituire în natură a terenului rămas liber situat în B,-, sectorul 1 (fostă - nr.30) precum și stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul ocupat situat șa aceiași adresă.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a notificat la 6.11.2001 Primăria Municipiului B, solicitând acordarea măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru terenul din în B,-, sectorul 1 (fostă - nr.30), în suprafață de 600 mp. neștiind situația juridică a terenul, aflând ulterior situația juridică a acestuia a solicitat Comisiei de Aplicare a Legii nr.10/2001 că terenul poate fi restituit în natură, terenul notificat a intrat în proprietatea statului prin expropriere prin Decretul nr.252/20.06.1979, figurând la poziția 44.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin sentința civilă nr.1419/22.09.2008 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să propună acordarea în beneficiul reclamantei a despăgubirilor în condițiile Legii nr.247/2005 pentru cota ideală de 1/3 din imobilul situat în B,-, sectorul 1, compus din teren în suprafață de 599 mp. preluat prin Decretul nr.252/1979, poziția 44/60, de la, și, condiționat de restituirea de către reclamantă a despăgubirilor primite de autorul său, în cuantum de 18.000 lei, actualizat, cu indicele de inflație de la data plății despăgubirilor, 1979 și până la data plății efective.
În considerentele sentinței tribunalul a reținut că reclamanta a formulat la data de 6.11.2001, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc notificarea nr.3533, înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr.19804.
Prin această notificare (fila 38 în dosar) reclamanta au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în B,-, sector 1, în suprafață totală de 2000 mp, arătând că a dobândit cota parte din terenul în suprafață de 2000 mp. prin moștenire de la soțul său, decedat la 14.09.1989, iar ca urmare a demolării imobilului urmașii au fost despăgubiți pentru construcție, dar nu și pentru terenul aferent construcției.
Măsura reparatorie indicată a fost cea a despăgubirilor prin echivalent bănesc.
La filele 37 și 28 în dosar au fost depuse alte două notificări, formulate de numitele și, pentru același imobil, comunicate prin executorul judecătoresc sub nr.288 și respectiv nr.287 din 2005.
După cum au arătat părțile, notificarea formulată de reclamantă nu a fost soluționată până în prezent.
Aplicarea în speță a dispozițiilor reparatorii ale Legii nr.10/2001 rezultă din împrejurarea că bunul imobil menționat în notificare, situat în B,-, sectorul 1, fost preluat de Statul Român prin expropriere în temeiul Decretului nr.252/1979, poziția 44/60 (potrivit adresei emise de SC Nord SA nr.1895/11.09.2006, depusă la fila 22 în dosar, ce atestă că imobilul expropriat era compus din teren în suprafață de 599 mp. și construcție în suprafață de 158 mp), astfel încât sunt incidente prevederile art. 2 lit.h din Legea nr. 10/2001 republicată.
Față de împrejurarea că bunul a fost preluat de la, și (potrivit aceleiași adrese, menționată mai sus, se impune a face următoarele precizări legate de calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și de întinderea dreptului său Ia restituire:
Astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.29221/17.10.1930 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat (filele 39-41 în dosar), a cumpărat de Ia și imobilul situat în Comuna -, județul I, compus din 600 mp teren viran, învecinat la nord cu str.- pe o fațadă de 15. Ia sud cu lotul nr.25 pe str.- pe o lungime de 25, Ia est cu lotul nr.28 pe str. - pe o lungime de 40 și Ia vest cu loturile nr.36, 38 și 40 pe str.- pe o lungime de 40.
Potrivit adresei nr.12732/27.11.2007 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare (fila 29), artera de circulație care poartă denumirea de strada -, sector 1, B, a purtat denumirea de str.- până Ia nivelul anului 1964, iar imobilul care a purtat nr.30 pe str.- a primit apoi nr.36 pe str.-. Prin urmare, instanța a reținut identitatea de adresă între imobilul menționat în notificare, situat în-, expropriat în anul 1979, și terenul menționat în actul de vânzare-cumpărare amintit, situat în- (împrejurare ce rezultă din vecinătatea Ia nord cu str.- și Ia est cu imobilul din-).
Față de împrejurarea că bunul a fost preluat de la numiții, și, iar despăgubirile au fost achitate acestora în cote egale (fila 22, câte 18.000 lei, 17.999 lei și respectiv 18.000 lei pentru fiecare), tribunalul a reținut o prezumție simplă că cele trei persoane de la care imobilul a fost preluat erau coproprietari în cote egale asupra bunului, având fiecare câte o cotă de 1/3 din imobil.
Prin urmare, de vreme ce reclamanta este moștenitoarea defunctului (alături de numitele și, potrivit certificatului de moștenitor nr. 105/29.11.2002, emis de BNP Asociați &, depus la fila 42 în dosar), în aplicarea prevederilor art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, s-a reținut că vocația la măsuri reparatorii a reclamantei are întinderea echivalentă dreptului de proprietate al autorului său. Aceasta întrucât reclamanta nu a dovedit că este și succesoarea celorlalte persoane de la care bunul a fost preluat, iar acordarea despăgubirilor în cote egale celor trei expropriați dă naștere unei prezumții simple în sensul că cei trei erau coproprietari în cote egale, după cum s-a arătat, iar măsurile reparatorii nu pot fi solicitate de către reclamantă decât în limita dreptului autorului său.
Pe de altă parte, se impune a menționa, în primul rând, că numitele și, deși au formulat notificări (amintite mai sus), nu au dreptul la acordarea de măsuri reparatorii, deoarece notificările sunt formulate în anul 2005, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, astfel cum a fost prelungit, ceea ce atrage sancțiunea cuprinsă în art.22 alin.5 din același act normativ, și anume decăderea din dreptul de a cere în justiție acordarea de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În același timp, tribunalul a reținut că aceste persoane nu au sesizat instanța cu o cerere în litigiul de față, acțiunea fiind formulată numai de reclamanta, titulara notificării formulate cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii speciale, astfel că nu se impune pronunțarea unei soluții în raport de notificările acestora, ci doar observarea efectelor juridice ale nerespectării termenului legal. Mai mult, nu există echivoc în cuprinsul, notificării formulate de reclamantă, care a sesizat unitatea deținătoare în nume propriu, fără a rezulta din împrejurările cauzei că aceasta a acționat și în calitate de mandatar al celorlalți doi moștenitori.
În al doilea rând, în temeiul art.4 alin. 4 din lege, reclamanta are dreptul de solicita măsuri reparatorii pentru întreg bunul ce a aparținut autorului său, în lipsa notificărilor formulate de ceilalți moștenitori, și, în favoarea sa operând aceste dispoziții, ce reglementează așa numitul "drept de acrescământ".
În aceste condiții, se reține temeinicia cererii privind acordarea de măsuri reparatorii, însă numai în parte, cu privire la terenul expropriat, în suprafață de 599 mp, nu la întreaga suprafață de teren menționată în notificare, de 2000 mp.
Astfel, rezultă din înscrisurile analizate că terenul cumpărat în anul 1930 de avea o suprafață de 600 mp. iar actul de preluare (decretul de expropriere) menționează teren în suprafață de 599 mp și construcție în suprafață de 158 mp. astfel că se apreciază că reclamanta dovedește dreptul la măsuri reparatorii numai pentru această suprafață, nu pentru 2000 mp.
În ceea ce privește modalitatea concretă de reparație, tribunalul a reținut că din nota de reconstituire depusă la fila 36 în dosar, efectuată în cadrul procedurii administrative, rezultă că suprafața fostului imobil din-, sector 1, în suprafață de circa 600 mp, este afectată în totalitate de elemente de sistematizare: bloc, alee de acces bloc, spațiu aferent blocului, pe care sunt așezate copertine metalice provizorii cu destinația garaje.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul, rezultă că terenul indicat în notificare este în prezent afectat în parte de elemente de sistematizare, și anume: suprafața de 368 mp. este ocupată de blocul VII din, aleile de acces către bloc, spațiul aferent, iar restul de 232 mp. reprezintă suprafață liberă, pe care se găsesc o parcare improvizată și un șopron, fără a exista indicii că s-ar găsi pe acesta rețele subterane de utilități (filele 77-78).
La aprecierea acestor mijloace de probă, tribunalul a avut în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată și ale art.10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin HG nr.250/2007.
În raport de aceste dispoziții legale, s-a reținut, din schița anexă la raportul de expertiză, că în realitate, întreaga suprafață de teren de 599 mp. este afectată de amenajări de utilitate publică ale localităților urbane, deoarece și lotul identificat de expert ca fiind liber se constituie în spațiu destinat a deservi nevoile comunității (respectiv blocul de locuințe aflate pe teren). În acest sens nu se poate reține că spațiul aferent blocului poate fi limitat la fâșia îngustă de aproximativ 1. lățime delimitată de expert între bloc și terenul propus a fi restituit, mai ales că intrarea în bloc este situată în acea zonă, fiind astfel foarte probabil că restituirea terenului delimitat cu linia ce unește punctele 3-6-5-4 ar îngreuna dacă nu împiedica folosirea liniștită a blocului de către cei care îl locuiesc și chiar efectuarea de eventuale reparații la fațada blocului.
În plus, nu se poate concluziona în sensul că șopronul identificat de expert pe acest lot de teren ar reprezenta o construcție provizorie, nefiind administrat nici un mijloc de probă în acest sens pentru a forma convingerea instanței, iar simpla afirmație a expertului nesusținută de argumente pertinente nu este suficientă.
Totodată, s-a dispus ca, la stabilirea cuantumului despăgubirilor ce vor fi acordate, să se aibă în vedere, potrivit art.11 alin.4 și 7 din Legea nr.10/2001, scăderea sumei primită cu titlu de despăgubiri pentru teren, de 18.000 lei, iar sub acest aspect a fost înlăturată susținerea reclamantei din cuprinsul notificării în sensul că despăgubirea a fost acordată numai pentru construcție, nu și pentru teren, de vreme ce actul normativ de preluare menționează atât construcția, cât și terenul, iar suma este acordată pentru expropriere, în mod global, fără distincție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL și reclamanta.
MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL a susținut prin motivele de apel că s-a interpretat și aplicat greșit art.23 alin.1 și 2 din Legea nr. 10/2001, termenul de soluționare de 60 de zile fiind un termen de recomandare, nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu, invocându-se și prevederile art.22 din Legea nr.10/2001 sub aspectul faptul că actele de proprietate pot fi depuse până la soluționarea notificării.
Reclamanta a criticat sentința sub aspectul faptul că în mod greșit s-a reținut că este îndreptățită numai la cota de 1/3 din imobilul a cărui restituire o solicită, instanța făcând o interpretare greșită a dispozițiilor art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.29221/17.10.1930 de Tribunalul Ilfov, autorul reclamantei a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 600 mp teren, pe care ulterior a edificat o locuință.
Atâta vreme cât de pe urma lui nu au formulat cereri de restituire în temeiul Legea nr. 10/2001 decât reclamanta, ceilalți moștenitori ai acestuia rămânând în pasivitate, apare în mod evident că în cauză devin incidente dispozițiile art.4 alin.4 al Legea nr.10/2001.
Așadar, se cere restituirea unui teren ce a aparținut bunicului său, care a fost moștenit de tatăl său și în final de reclamantă. Împrejurarea că preluarea s-a făcut pe numele celor trei moștenitori ai lui, dintre care numai unul, respectiv reclamanta a formulat cerere de restituire nu conduce la concluzia că reclamanta nu ar fi îndreptățită să primească în proprietate întregul bun.
Cea de-a doua critică privește refuzul de a dispune restituirea în natură a terenului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că suprafața de 230 mp. este liberă instanța înlăturând nemotivat concluziile raportului de expertiză.
Expertul a specificat că blocul are două intrări, terenul în discuție fiind situat în partea din spate a acestuia, este deservit de alei de acces care însă nu afectează terenul identificat de expert ca fiind liber, blocul având și un teren de joacă pentru copii separat.
existent pe teren este o construcție provizorie, edificată fără autorizație de construire, instanța trebuind să aibă în vedere dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Cea de-a treia critică se referă la greșita obligare a reclamantei la restituirea despăgubirii actualizate, în sumă de 18.000 lei.
Se susține că aceste despăgubiri nu au fost achitate, acest fapt fiind de notorietate pentru perioada de până în anul 1990.
În plus, nu se menționează dacă aceste despăgubiri au fost acordate și pentru teren și pentru construcție, iar pârâtul nu a formulat vreo solicitare în acest sens.
În cadrul probelor solicitate și încuviințate Curtea a administrat proba cu expertiză topografică și înscrisuri.
Analizând întregul material probator efectuat în cauză Curtea va respinge apelul formulat de Municipiul B prin Primarul General și va admite apelul reclamantei.
Apelul formulat de Municipiul B prin Primarul General nu este fondat întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 nu este un termen de recomandare, unitatea notificată fiind obligată să emită o deciziei în interiorul termenul de 60 de zile.
Modificările intervenite în Legea nr.10/2001, respectiv art.22 nu sunt de natură a înlătura obligativitatea pronunțării în termenul stipulat de art.23 din Legea nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât apelantul nu a făcut dovada că ar fi solicitat reclamantei și alte acte doveditoare a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei acesta există deoarece notificarea sa nu a fost soluționată, dreptul său la restituire în natură ori la despăgubiri nefiind stabilit într-un termen rezonabil.
Apelul reclamantei va fi admis în limitele și pentru considerentele următoare:
Potrivit art.3 din Legea nr.10/2001 (1) Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Articolul 4 din același act normativ arată că - (1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun. - (2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. (3) care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. (4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
În prezenta cauză imobilul ce se cere restituit și care a făcut obiectul notificării a aparținut lui astfel cum rezultă din actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 29221/17.10.1930.
Imobilul a fost preluat de stat prin expropriere în anul 1979 și după cum rezultă din adresa nr.1895 /11.09. 2006 a SC Nord SA s-au plătit despăgubiri în sumă totală de 53.999 lei către, și.
Reclamanta este moștenitoarea lui, unul din fii defunctului.
În conformitate cu textele menționate anterior reclamanta este îndreptățită să i se acorde măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru întreg dreptul vizând imobilul în litigiu.
Această concluzie se impune câtă vreme nu s-a făcut dovada că și au formulat notificări în temeiul Legii nr.10/2001, fiind incidente astfel prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, aceștia având calitatea de succesibili ai persoanei îndreptățite,.
Și cel de-al doilea motiv de apel este fondat.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de experta, rezultă că terenul în litigiu nu a fost destinat să deservească nevoilor blocului de locuințe care se află în vecinătatea acestuia, până în anul 2001 acesta fiind teren viran.
În prezent, terenul este betonat având destinația de parcare, pe el aflându-se o împrejmuire provizorie, construcții edificate, în urmă cu circa 6 luni înainte de constatările expertului.
De asemenea, experta a mai concluzionat că terenul în litigiu nu are destinația de spațiu, nu restricționează accesul și nu îngrădește din punct de vedere urbanistic folosința de serviciu (spatele blocurilor adiacente) sau alte folosințe comune.
Această situație de fapt constată de expert se coroborează și cu adresa Primăriei sectorului 1 B nr.249/E/8500 din 25.03.2009 din care rezultă că în perioada 1.04.2004 - 10. 03. 2009 nu s-a eliberat nici o autorizație de construire pentru terenul din B,- și nici nu s-a înregistrat vreo cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001 care arată că (1) În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Astfel fiind, Curtea va admite apelul conform art.296 Cod procedură civilă, va schimba în parte sentința de fond apelată în sensul că va obliga pârâtul să restituie în natură suprafața de 232 mp situată în B,- sectorul 1, identificată conform raportului de expertiză efectuat de ing. și acordarea pentru întreaga cotă de proprietate, de despăgubiri pentru restul terenului ce nu poate fi restituit în natură precum și pentru construcția demolată în suprafață de 158 mp.
Curtea nu va primi cel de-al treilea motiv de apel referitor la restituirea sumei de 18.000 lei primită de autorul reclamantei cu titlu de despăgubiri, apreciind că în cauză s-a făcut dovada achitării sumei menționate la data de 6.04.1982, astfel cum rezultă din adresa nr.1895/11.09. 2006 SC Nord
Chiar și în perioada anterioară anului 1990, statul comunist plătea despăgubiri pentru exproprierile efectuate prin diferite acte normative, astfel cum de altfel și rezultă din dosar.
Dispozițiile art.12 din Legea nr.10/2001 care prevăd că în situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin.(1), (2) și (4), dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit, operează de drept, fiind lipsit de relevanță faptul că pârâtul Municipiul B nu a formulat nici o solicitare în acest sens.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelantul - pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta - apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1419 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu apelanta - reclamantă cu domiciliul ales în B, șos.-, nr.99,.402 A,.2,.2,.150, sector 2 la Cabinetul de Avocatură.
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă cu domiciliul ales în B, șos.-, nr.99,.402 A,.2,.2,.150, sector 2 la Cabinetul de Avocatură împotriva sentinței civile nr.1419 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că obligă pârâtul să restituie în natură suprafața de 232 mp. situată în B,- sectorul 1, identificată conform raportului de expertiză efectuat de ing. și acordarea pentru întreaga cotă de proprietate, de despăgubiri pentru restul terenului ce nu poate fi restituit în natură precum și pentru construcția demolată în suprafață de 158 mp.
Obligă pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta - apelantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact./
Ex.4/25.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
