Speta Legea 10/2001. Decizia 645/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2259/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.645
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de apelanta - reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 498 din data de 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - reclamanta, prin avocat, în baza împuterniciri avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), lipsind intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta - reclamantă, prin avocat, învederează că nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta - reclamanta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere următoarele argumente:
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă dovada calității de persoană îndreptățită a apelantei, la restituirea, în temeiul Legii nr.10/2001, a imobilului situat în B, intrarea -, nr.9, precum și calitatea de succesor de pe urma, pentru proprietatea sa cât și pentru partea ce i-a revenit în calitate de soție supraviețuitoare, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.498/08.04.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Municipiul B prin Primarul General, prin care se solicita să fie obligat pârâtul să restituie reclamantei imobilul din-, B, compus din construcție cu parter, etaj, mansardă, subsol, garaj și teren în suprafață de 302,5 mp; acordarea de despăgubiri pentru partea de construcție demolată după momentul preluării abuzive; iar în cazul în care imobilul nu poate fi restituit integral în natură, pentru partea care nu poate fi astfel restituită se solicită restituirea prin echivalent la valoarea de circulație a imobilului pe piață.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că imobilul din- - teren de 296 mp - a fost cumpărat în 1933 de către (contract filele 6 - 8 dosar fond). În 1940 s-a înscris în Cartea Funciară proprietatea asupra imobilului din- E (teren și casă) pe numele aceleiași. Imobilul este același cu cel cumpărat în 1933, deoarece este menționat contractul autentic nr.14181. La data înscrierii proprietății, era căsătorită, dar dovada coproprietății (împreună cu soțul) nu este făcută, astfel că această parte din motivarea acțiunii nu este întemeiată. La momentul actual imobilul poartă adresa- (potrivit raportului de expertiză de la filele 189 - 194 dosar fond) și este vândut în temeiul Legii nr.112/1995, mai puțin terenul care nu este aferent construcției - contract fila 206.
Imobilul a intrat în proprietatea statului prin decizia de preluare din 1960, emisă în baza sentinței civile nr.704/1960, dată în baza Decretului nr.111/1951 (fila 12). Preluarea s-a făcut de la.
Calitatea pretinsă a reclamantei de succesoare a lui (în calitate de fiică a fratelui acestuia, predecedat) nu o îndreptățește pe aceasta să solicite drepturile prevăzute de Legea nr.10/2001 (art.4 alin.2 și art.3 lit.a) pentru imobilele preluate de la soția acestuia, decedată ulterior lui (schița, fila 14).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită potrivit Legii nr.10/2001. Reclamanta este moștenitoarea autoarei proprietare, decedată în 1988, după moartea unchiului apelantei - reclamante, survenită în 1974. Potrivit Certificatului emis de Curtea Superioară a Statului la data de 27.02.2003 și a Declarației av. A din 05.03.2003, calitatea de moștenitor a d-nei și a fiului său, după soțul, respectiv tatăl predecedat, este stabilită, chiar dacă pe teritoriul SUA, unde s-a produs decesul lui, nu au fost găsite bunuri care să intre în masa succesorală. Prin urmare, și-a moștenit soțul, în calitate de unic moștenitor.
Întreaga succesiune aaf ost culeasă de către, în calitate de fiu, astfel cum rezultă din Certificatul emis la 08.05.1990 de Curtea Supremă a - statul.
decedează, la rândul său, fără urmași însă, în 1999. lui este,stfel cum rezultă din Certificatul emis de Curtea Supremă a, la 05.06.2000, sora acestuia, renunțând la partea de succesiune ce îi revenea după, în favoarea lui.
decedează la data de 16.07.2006, fiind moștenit de către soția sa.
Prin cesiunea de drepturi autentificată de notar la data de 13.02.2009, soție supraviețuitoare, declară că donează toate bunurile ce ar fi revenit lui după, apelanta - reclamantă acceptând donația prin Declarația din 10.03.2009.
La rândul său, sora apelantei, a formulat, la data de 10.10.2008, o Declarație de renunțare la succesiune.
În dovedirea apelului apelanta a depus o serie de acte printre care:
- Certificatului emis de Curtea Superioară a Statului la data de 27.02.2003, în limba română și limba engleză, din care rezultă succesorul după;
- Declarația av. A din 05.03.2003;
- Certificatul emis la 08.05.1990 de Curtea Supremă a - statul după;
- Certificat de deces pe numele lui, în română și engleză/ebraică;
- Certificatul emis de Curtea Supremă a, la 05.06.2000, pe numele lui, după defunctul;
- Certificat de naștere al lui;
- Certificatul de deces al lui, din 16.07.2006;
- Cesiunea de drepturi autentificată de notar la data de 13.02.2009, făcută de;
- Declarația de acceptare a donației, făcuta de apelanta - reclamantă, din 10.03.2009;
- Declarația de renunțare la succesiune formulată de sora apelantei, din data de 10.10.2008.
Potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Prin motivele de apel reclamanta solicită să se rețină că este persoană îndreptățită potrivit Legii nr.10/2001 sub două aspecte: pe de o parte susține că este moștenitoare legală a autoarei și a soțului acesteia, iar pe de altă parte se susține că apelanta a dobândit toate drepturile prezente și viitoare asupra proprietăților din România pe care familia le-a avut prin declarația de acceptare a donației din 10.03.2009 (fila 47) și a cesiunii de drepturi pe care a făcut-o în favoarea apelantei pentru aceste drepturi la 13.02.2009 în SUA.
Curtea nu va primi nici una dintre aceste apărări ale apelantei.
În ceea ce privește calitatea de moștenitoare a reclamantei de pe urma autoarei se va reține că reclamanta nu are vocație succesorală față de autoare, fiind afină de gradul trei cu aceasta, fiind nepoată de frate a lui, soțul autoarei.
Din actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu a fost bunul personal al autoarei (în anul 1933 când bunul a fost cumpărat neexistând instituția comunității de bunuri a soților).
Având în vedere faptul că autoarea a decedat în anul 1988, iar, soțul său, a decedat anterior acesteia la data de 24.12.1974, neputându-și moșteni soția, nu se poate susține că imobilul în litigiu ar fi intrat în masa succesorală de pe urma autorului, astfel încât reclamanta să poată pretinde că ar avea vocație succesorală la dobândirea acestui bun.
În ceea ce privește pretenția apelantei de a dobândi calitatea de persoană îndreptățită ca urmare a acceptării cesiunii de drepturi făcută de cu privire la bunurile imobile din România ce au aparținut familiei, Curtea constată ca neîntemeiată o asemenea apărare.
Astfel, nu s-a făcut dovada cu certificat de moștenitor (unicul mijloc de probă în dovedirea calității de moștenitor) că, fiul autoarei și a lui, este moștenitor acceptant al mamei sale.
Deși apelanta pretinde că a dovedit acest aspect cu Certificatul emis la 08.05.1990 de Curtea Supremă a - Statul, instanța de apel nu va considera ca fiind o probă legală acest certificat (fila 20 dosar apel) întrucât acesta nu este apostilat și nici tradus și legalizat.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că a moștenit-o pe mama sa nu se face dovada transmiterii drepturilor succesorale până la.
Astfel, potrivit actului depus la fila 28 dosar apel emis la data de 05.06.2000 de către Curtea Superioară a Statului - Districtul, unicul moștenitor a lui, decedat la 07.02.1999 a fost, decedat, la rândul său, la data de 16.07.2006.
Acesta a fost căsătorit în SUA cu. Nu s-a făcut dovada că este unică moștenitoare acceptantă de pe urma soțului său, astfel încât în patrimoniul ei să intre drepturile asupra imobilelor din România pe care aceasta le-a cedat la data de 13.02.2009 către reclamanta - apelantă.
Mai mult de atât, Curtea reține că notificarea nr.1539/08.08.2001 a fost formulată de către apelanta și nu de către adevăratul moștenitor al autoarei din acel moment.
Doar acesta din urmă, ca eventual moștenitor a lui, ar fi putut formula, în termenul legal de decădere prevăzut de Legea nr.10/2001, notificare pentru recuperarea imobilului preluat în mod abuziv de statul român de la autoarea, nu și reclamanta - apelantă care la acel moment nu avea nici un drept asupra acestui bun (declarația de acceptare a donației, respectiv de acceptare a cesiunii de drepturi făcută de fiind făcute în 2009).
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că apelanta nu are calitatea de persoană îndreptățită să pretindă măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul îndreptat împotriva sentinței civile nr.498/2009 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamanta, cu domiciliul ales la avocat, în B,-,.4,.7, sector 3, împotriva sentinței civile nr.498 din data de 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B, nr.291 - 293, sector 6.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
4 ex./22.04.2010
TB-5 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
