Speta Legea 10/2001. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.65/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-12 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu- -- JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
- - - - - JUDECĂTOR 3: Alina
--- grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de intimata""-- prin lichidator judiciar "Cont Expert"-B, împotriva Sentinței civile nr.27/F din data de 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "contestație Legea nr.10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea d-nului avocat pentru intimații contestatori - și, lipsă fiind reprezentantul apelantei intimate ""-B prin lichidator judiciar "Cont Expert"-B și intimatul contestator.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta în substituire pentru intimații contestatori arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat și depune la dosar delegație avocațială de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de intimata ""-
Avocat, în substituirea d-nului avocat pentru intimații contestatori - și, solicită respingerea ca nefondat a prezentului apel și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, potrivit motivelor depuse în scris în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată potrivit Notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
.//.
CURTEA:
Constată că, prin Sentința civilă nr.27/2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisă contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorii, și, în contradictoriu cu intimata, prin lichidator Cont-Expert B, și în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei nr. 14/22.11.2005 emisă de intimată și restituirea în natură către contestatori a imobilului înscris în 2592, nr. top. 1929/1/a/2/c/1/2/a/1, cu instituirea unui drept de folosință special asupra terenului în condițiile prevederilor nr.OUG 184/2002, în ceea ce îi privește pe contestatorii și.
S-a luat act că, contestatorii nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 59/2002 la., contestatorii s-au adresat intimatei, solicitând restituirea în natură a imobilului identificat mai sus, cu motivarea că acesta a constituit proprietatea autoarei lor, menționată mai sus, arătând modalitatea în care acesta a trecut în proprietatea Statului și atașând acte de stare civilă, testamentul lăsat de numita defunctă, extrase de carte funciară, alte înscrisuri.
Prin Decizia nr. 14/22.11.2005 emisă de intimată s-a dispus respingerea cererii de restituire formulată de notificatori, cu motivarea că nu s-au depus actele de proprietate și moștenire în copii legalizate sau certificate pentru conformitate cu originalele, conform art. 22 pct. 4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Astfel, s-a reținut că la baza respingerii notificării au stat prevederile art. 22.4. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, text de lege care nu are legătură cu motivele de fapt reținute de intimată, deoarece acest text de lege prevedea că, în cazuri deosebite, se pot solicita și declarații notariale date de persoane în viață care atestă anumite situații în legătură cu imobilul notificat și care pot contribui la fundamentarea deciziei.
Dispoziția legală la care face referire intimata este cea de la art. 22.2. din Norme (cu mențiunea că, la data soluționării notificării, se aflau în vigoare Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 498/2003, Normele aflate actualmente în vigoare cuprinzând aceeași reglementare legală), potrivit cu care se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor.
Art. 22.3. din aceleași Norme dispunea că, în cazul în care depunerea actelor doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor s-a făcut o dată cu notificarea, iar acestea sunt numai fotocopii ale acestora, se va solicita petenților prezentarea originalelor sau duplicatelor în vederea verificării și certificării acestora de către salariații entității învestite cu soluționarea notificării.
Acest din urmă text de lege instituie pentru unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării obligația legală de a solicita, în ipoteza în care notificatorul depune doar copii simple ale actelor doveditoare, prezentarea originalelor în scopul verificării și certificării acestora.
Astfel fiind, rezultă că nedepunerea actelor doveditoare în forma prevăzută de lege (legalizată sau certificată) nu poate constitui,de plano, un motiv pentru respingerea solicitării de restituire, persoana juridică notificată având obligația de a solicita notificatorului prezentarea originalelor înscrisurilor depuse în fotocopie.
Pentru acest motiv, respingerea unei notificări exclusiv pentru acest considerent, fără a se solicita notificatorilor să se conformeze dispozițiilor art. 22.3. din Normele Metodologice, este în esență nelegală, constituind o soluționare pur formală a cererii.
De altfel, cu ocazia administrării probei cu interogatoriul (fila 51 din dosar), intimata a recunoscut că imobilul în litigiu a constituit proprietatea autoarei contestatorilor, că aceștia au calitatea de succesori ai defunctei foste proprietare tabulare a terenului, ceea ce rezultă din actele de stare civilă depuse, astfel că răspunsul la interogatoriu, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar (testament lăsat de defunctă, certificat de deces al numitului sen. certificatele de naștere ale contestatorilor, evidențe de carte funciară), constituie recunoașterea deplină în privința susținerilor contestatorilor și fiind de natură a dovedi încă o dată că notificarea a fost soluționată pur formal, fără examinarea în fond a pretențiilor.
Astfel fiind, instanța are posibilitatea (și obligația, în măsura în care se formulează o solicitare în acest sens) să examineze ea însăși temeinicia cererii de restituire și să dispună măsurile reparatorii care se cuvin persoanelor îndreptățite, în conformitate cu prevederile legale incidente.
În ceea ce privește solicitarea contestatorilor de a dispune restituirea în natură a imobilului în litigiu, instanța de fond a constatat că această cerere este întemeiată, din dispozițiile generale ale Legii nr. 10/2001 și din cele ale art. 22 din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ rezultând că pentru admisibilitatea unei cereri de restituire este necesar a se face dovada, în esență, a următoarelor elemente: dovada calității de persoane îndreptățite în înțelesul art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, dovada dreptului de proprietate deținut de aceste persoane sau de autorii lor la data preluării abuzive și dovada modului de preluare a imobilului de către Stat, și de asemenea să nu existe vreun impediment legal la restituirea în natură, dintre cele prevăzute expres de Legea nr. 10/2001.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite și au fost recunoscute în mod direct de către intimată, prin răspunsul la interogatoriu.
Astfel, calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor, respectiv aceea de moștenitori ai fostei proprietare, nu a fost negată de intimată, motiv pentru care nu va mai fi analizată.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, din documentația care a sta la baza emiterii deciziei rezultă că aceasta a aparținut autoarei contestatorilor, defuncta, căsătorită cu, iar preluarea imobilului a avut loc (cel puțin formal) prin expropriere - act nr. 1576/1967, potrivit mențiunii efectuate în acest sens în cartea funciară, așa încât sunt incidente prevederile art. 2 alin. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001 republicată, în ceea ce privește caracterul abuziv al preluării, dat fiind că nu s-a făcut dovada, prin hotărâre judecătorească, a faptului că imobilul ar fi fost preluat fără titlu, și nici nu s-a solicitat a se constata o atare împrejurare prin acțiunea de față.
Astfel fiind, imobilul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, încadrându-se în prevederile legale sus-menționate.
Chiar dacă în prezent imobilul este înscris în cartea funciară pe numele intimatei, în baza nr.HG 834/1991 (potrivit extrasului de la fila 90 din dosar), acesta poate fi restituit în natură, întrucât intimata nu este o societate comercială cu capital privat, după cum rezultă din răspunsul formulat de Oficiul Registrului Comerțului B la solicitarea din oficiu a instanței, având o cotă de participare de 89,-% din capitalul social.
În consecință, sunt incidente prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cu care imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Astfel fiind, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune obligarea intimatei de a emite o decizie de restituirea în natură cu privire la imobilul în litigiu.
În ceea ce privește împrejurarea că, astfel cum a arătat intimata la interogatoriu, precum și după cum rezultă din cartea funciară, în prezent pe terenul revendicat se află o serie de construcții care au fost edificate de intimată corp A atelier, corp B atelier, centrală termică, magazie, corp administrativ, stație încărcare acumulator, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În speță, instanța a reținut că intimata, prin lichidator, și-a exprimat punctul de vedere asupra acestui aspect prin nota de ședință depusă la fila 89 din dosar, prin care a acceptat posibilitatea restituirii în natură a întregului imobil, cu condiția ca notificatorii să achite valoarea de circulație a construcțiilor existente, însă nu a formulat, în termenul și forma legală, cerere reconvențională în acest sens, ceea ce nu împiedică posibilitatea ca acest aspect să fie reglementat ulterior, pe cale amiabilă sau judecătorească.
Totodată, instanța reține că imobilele construcții nu mai sunt necesare unității deținătoare, aceasta aflându-se în lichidare voluntară, iar punctul de vedere arătat mai sus a fost exprimat de lichidator, în calitate de reprezentant legal al societății intimate.
În raport cu cele ce preced, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu.
În fine, instanța reține că singurul dintre contestatori care a făcut dovada cetățeniei române, cu act de identitate, este, deoarece din actele dosarului nu rezultă cetățenia română a contestatoarei -, iar în ceea ce îl privește pe contestatorul, acesta are cetățenie germană (fila 70 din dosar).
În consecință, în baza art. 2 alin. 1 al Titlului II din nr.OUG 184/2002, s-a dispus instituirea în favoarea acestor doi contestatori dreptul de folosință special asupra terenului, prevăzut de acest act normativ.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel intimata, prin lichidator, menționând că instanța și-a depășit competența prin aprecierile cu privire la utilitatea bunurilor. Construcțiile în litigiu nu sunt necesare ca folosință, ci ca valorificare a patrimoniului, în vederea îndestulării creditorilor și, în acest sens, nu a operat despăgubirea prevăzută de legea specială.
În consecință, se solicită modificarea sentinței, în sensul precizat mai sus.
În cauză s-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului.
Apelul nu este fondat.
Instanța de fond a făcut corect aplicarea Legii nr.10/2001.
Astfel, este corect că în speță sunt incidente dispozițiile art.2, alin.2, lit.h și art.21, alin.1 din actul normativ menționat și, prin urmare, imobilul este supus restituirii.
Considerentele instanței asupra utilității imobilului vizează folosirea acesteia în sens material și nu în sens economic și au fost determinate de însuși atitudinea procesuală a pârâtei.
Ceea ce urmărește aceasta în realitate și anume despăgubiri pentru construcțiile edificate pe teren, nu poate fi obținut în actualul proces, în lipsa unei cereri de învestire legală a instanței, dat fiind că art.129 Cod procedură civilă stipulează că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectul cererii deduse judecății.
Prin urmare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, păstrând întocmai considerentele hotărârii apelate, calea de atac va fi respinsă.
Conform art.274 Cod procedură civilă, partea în culpă procesuală va suporta cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul C:"" prin lichidator "Cont Expert"-B, împotriva Sentinței civile nr.27/2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta să achite intimaților - și, suma de 1862 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- -Pt.jud.- - -
plecată în concediu de odihnă,
Semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
-
Red.:-/18.06.2008
Dact.:-/ 7 ex./04.07.2008
Jud.fond:-
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Carmen Maria Tică, Alina
