Speta Legea 10/2001. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 65/A/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 862/F din 8 octombrie 2007 Tribunalului Bistrița - N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B - COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001, UNIUNEA JUDEȚEANĂ B-N, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți și, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că motivele de apel au fost depuse la dosar în timp util și au fost comunicate pârâților intimați.
De asemenea, se constată că pârâtul intimat Primarul municipiului Bat rimis, atât prin fax cât și prin poștă, întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamanților apelanți.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte la cauză, precum și pentru ca reprezentanta reclamanților apelanți să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți și, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamanților apelanți excepția tardivității introducerii apelului, invocată de pârâtul intimat Primarul municipiului B prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că din dovada de primire și procesul verbal de predare a hotărârii rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamanților la data de 6 noiembrie 2007, iar apelul a fost înregistrat la data de 22 noiembrie 2007, astfel că apelul a fost declarat în termen legal.
Curtea, după deliberare, respinge, ca nefondată, excepția tardivității apelului invocată de către pârâtul intimat Primarul municipiului B, prin întâmpinare, întrucât termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate a fost respectat prin declararea apelului la data de 22 noiembrie 2007, conform ștampilei poștale aplicată pe plicul aflat la fila 4 din dosar, astfel că apelul a fost formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită, în probațiune, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, potrivit celor precizate în motivele de apel, față de împrejurarea că nu sunt de acord cu concluziile expertului, inclusiv cu amplasamentul faptic al imobilului în litigiu, existând neconcordanțe între denumirea unor străzi, ca și cu stadiul fizic, actual, al construcției revendicate.
Curtea, după deliberare, respinge, ca neconcludentă, cererea formulată în probațiune de către reprezentanta reclamanților apelanți, având în vedere poziția reclamanților în fața tribunalului, unde nu au contestat nici un aspect al concluziilor expertului, achiesând la conținutul lucrării, iar asupra inexistenței ori inexistenței construcției înșiși reclamanții se contrazic, în motivele de fapt ale plângerii arătând că înțeleg imposibilitatea restituirii în natură a clădirii și solicitând numai restituirea terenului aferent, în timp ce în apel și-au schimbat poziția, învederând că este neclară această chestiune a demolării vechii construcții.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și admiterea plângerii, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de apel depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 862/08.10.2007 a Tribunalului Bistrița -N, dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere - Frăția B-
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților Municipiul B - prin primar, Primarul municipiului B, Consiliul Local al municipiului B - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta - Frăția a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, susținând că nu este proprietara terenului de sub "Casa de cultură a Sindicatelor" și nici a construcțiilor situate pe acest teren, care au fost vândute între anii 1997-2004 către SC SRL, SC SRL.
Toate părțile au fost de acord cu admiterea acestei excepții, care este fondată, întrucât CF 5877 B, nr. top. 8486, atestă că proprietarul terenului în litigiu este în continuare Statul Român, iar CF 5877/S B, vizând construcțiile edificate pe acest teren, demonstrează că alte persoane juridice sunt proprietare.
Pe fond, se arată că prin dispoziția emisă de Primarul municipiului B, nr. 713/2006, având ca obiect terenul în suprafață de 778 mp din municipiul B str. - (fosta-), precum și construcția ce a fost evidențiată în CF 2070 B, nr. top. 1854/5, s-a stabilit că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, dar s-a propus forma în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare.
Cererea de restituire în natură a fost respinsă, în prealabil, cu motivarea că nu mai este posibilă întrucât construcția a fost demolată, iar 637 mp din teren sunt ocupați de Frăția, diferența de 140 mp teren fiind ocupată de parcul din, domeniu public.
Împrejurarea vizând demolarea construcției înscrisă în CF, casă de piatră cu cinci camere, antreu, bucătărie, pivniță și, cu consecința imposibilității restituirii în natură, nu este contestată de reclamanți, așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii promovate.
Este contestat argumentul pentru care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 778 mp.
Probele administrate demonstrează, fără echivoc, că situația de fapt și juridică a terenului litigios nu permite adoptarea soluției preconizată de reclamanți.
În raportul de expertiză întocmit de ing. ( 136-138) se concluzionează că suprafața de 518 mp proprietatea Statului Român se află sub construcțiile edificate în baza autorizației nr. 226/1986 - în prezent proprietatea unor terți ale căror drepturi sunt notate în CF 5877/S B - suprafața de 119 mp, proprietate tabulară a Statului Român, este ocupată de accesul la construcție și parcarea auto aferentă - iar restul de 140 mp reprezintă trotuar aferent străzii - și spațiu, este inclus în domeniul public al municipiului B, potrivit nr. 905/2002, lit. c, poziția 39 ( 24-25).
Configurația imobilelor este redată în planul de situație atașat la dosar, iar calitatea statului de proprietar tabular al terenului este confirmată de înscrierile efectuate în colile funciare nr. 5877 B, top. 8486 și nr. 2070 B, nr. top. 1854/6.
În consecință, dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, conform cărora "în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent", nu sunt incidente cauzei, în lipsa existenței vreunei suprafețe libere de teren.
Astfel, în ipoteza dată (construcții demolate integral și teren nerestituibil în natură), reclamanții, în calitate de persoane îndreptățite, beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent, așa cum au fost acordate prin dispoziția atacată.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, reclamanții, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii contestației pe care au formulat-
În motivare, apelanții învederează că speței îi sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare fiind obligată să le restituie în natură terenul rămas liber.
Probele administrate nu au demonstrat în mod cert că terenul de 140 mp face parte din domeniul public, precum și faptul că porțiunea de 119 mp teren, care nu este afectată de vreo servitute legală sau amenajări de utilitate publică, nu este susceptibilă de restituire în natură.
Expertiza efectuată nu a răspuns la toate obiectivele fixate de instanță, nu a anexat documentația ce a stat la baza emiterii nr. 205/2002, nu a realizat o dezmembrare a suprafeței de 119 mp.
Chiar dacă, din eroare, aceștia nu au formulat obiecțiuni la expertiză, tribunalul era obligat să dispună refacerea lucrării, în virtutea rolului său activ și pentru lămurirea situației de fapt și de drept a imobilului.
Se impunea și o identificare clară din punct de vedere administrativ a terenului, în condițiile în care instanța reține că suprafața de 140 mp, aparținând domeniului public al municipiului B, este situată pe str. -, iar în anexa la. nr. 905/2002 se face referire la un teren situat în.
Terenul de 119 mp se află în proprietatea privată a localității, în concluziile expertizei se menționează că este ocupat de o parcare auto aferentă construcției proprietatea unor persoane juridice de drept privat, și nu că ar fi ocupat de amenajări de utilitate publică.
Starea de fapt susținută de pârât nu este dovedită pe deplin nici în ceea ce privește construcția. Există autorizația eliberată pentru construirea obiectivului "Casă de cultură cu 800 de locuri", dar nu există o adeverință din care să rezulte demolarea construcției revendicată de aceștia, astfel că pot presupune că mai există vechea construcție.
Prin întâmpinare, intimații Primarul municipiului B și Municipiul B au ridicat excepția tardivității apelului și au solicitat respingerea, în subsidiar, ca nefondat, susținând că hotărârea atacată este legală și temeinică.
S-a menționat că reclamanții își invocă propria culpă atunci când confirmă că nu au formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, din eroare. Expertiza a fost depusă în timp util la dosar, nici una dintre părți nu a mai avut cereri în probațiune, astfel că s-a trecut la judecată.
Situația juridică și de fapt a terenului a fost fără echivoc demonstrată, inclusiv împrejurarea că vechea construcție a fost demolată și nu se mai poate discuta despre restituirea ei în natură.
Excepția tardivității apelului a fost respinsă, ca neîntemeiată, în ședința publică de astăzi, constatându-se că această cale de atac a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței, ce s-a făcut la data de 6 noiembrie 2007 (apelul a fost exercitat chiar în ultima zi a acestui termen, 22 noiembrie 2007, potrivit ștampilei poștale aplicată pe plicul aflat la fila 4 din dosarul de apel).
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor invocate de reclamanți, se constată că apelul este nefondat.
Reclamanții au trimis notificare în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, ca succesori legali ai foștilor proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF 2070 B, nr. top. 1854/5, casă de piatră compusă din 5 camere, antreu, bucătărie, pivniță, și curte în suprafață de 778 mp, respectiv și soția, de la care construcția și terenul au fost preluate de stat în mod abuziv, în anul 1960, conform Decretului nr. 111/1951, a sentinței civile nr. 546.960 a Tribunalului Popular al raionului B ( 33-35 dosar tribunal).
Analizând situația de fapt și de drept a imobilului pretins, sub forma restituirii în natură sau prin echivalent, Primarul municipiului Bae mis dispoziția cu nr. 713/03.05.2006, prin care, recunoscând reclamanților calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în baza art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, a stabilit că, din cauza demolării construcției ce a fost evidențiată în CF 2070, este imposibilă restituirea în natură a acesteia, iar terenul, în totalitate aflat în proprietatea Statului Român, respectiv în domeniul public sau privat al municipiului B, nu este susceptibil de restituire în natură deoarece este ocupat de construcția proprietate a unor terțe persoane juridice, de drept privat, de parcul din.
S-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale privind regimul plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în sensul art. 1 alin. 2, art. 10 alin. 1 și 2, art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
După cum corect sesizează prima instanță, atât prin conținutul plângerii înaintată la data de 4 decembrie 2006, cât și prin precizarea făcută pentru termenul din 5 martie 2007, fila 89, reclamanții nu au contestat nici un moment împrejurarea imposibilității restituirii în natură a construcției ce a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor lor, casă din piatră, achiesând explicit la susținerea pârâtului Primarul municipiului B din cuprinsul dispoziției nr. 713/2006, în sensul că aceasta este demolată. din acest punct de vedere o poziție procesuală identică cu a Primarului municipiului B, și au învestit tribunalul doar cu solicitarea de anulare parțială a dispoziției și restituire în natură a terenului în suprafață de 778 mp (respectiv a suprafeței rămasă liberă, potrivit precizării de acțiune de la fila 89).
Acceptând că vechea construcție a fost dărâmată, și-au dat consimțământul în ceea ce privește măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.
Acest fapt a rămas bine determinat pe parcursul întregului proces derulat în fața primei instanțe, probațiunea administrată referindu-se numai la regimul juridic al terenului în suprafață de 778 mp din B, str. - (fosta-).
Motivându-și apelul, reclamanții pretind că este neclarificată situația construcției ce a aparținut autorilor lor, întrucât lipsa unei autorizații de demolare îi îndreptățește să prezume că această casă din piatră mai există.
Pe de o parte, această chestiune de fapt ce vizează vechea construcție este pusă în dezbaterea contradictorie a părților pentru prima oară în apel, putând fi interpretată, astfel, ca o cerere nouă, dar inadmisibilă, potrivit prevederilor art. 294 alin. 1.pr.civ. prin care se tinde la schimbarea obiectului cauzei deduse judecății, iar, pe de altă parte, probele administrate de tribunal au dovedit apărarea intimatului Primarul municipiului B, și anume că, înaintea anului 1987, când, prin Decretul nr. 31 al Consiliului de Stat, s-a produs exproprierea unor terenuri din zonă în scopul construirii ansamblului " ", pe baza autorizației de construire nr. 226/09.12.1986 ( 117), eliberată la cererea B, antecesoarea în drepturi a pârâtei Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere - Frăția, B-N, s-a executat construcția amplasată în prezent pe teren, cu destinația de casă de cultură cu 800 locuri.
Faptul desființării vechii clădiri a fost demonstrat și prin concluziile expertului, care a identificat pe teren doar actuala construcție ce a reprezentat Casa de Cultură " ". parcelei cu nr. top. 1854/5, în anul 1994, prin formarea a două parcele constând doar din teren, probează, de asemenea, inexistența la acea dată a vreunei construcții pe acest teren.
Împrejurarea că nu a fost emisă niciodată o autorizație de demolare a casei înscrisă pe parcela nr. top. 1854/5 nu are valoarea, așa cum greșit susțin apelanții, unei prezumții că această construcție se mai află în ființă.
În concluzie, câtă vreme casa ce a aparținut părinților reclamanților a fost demolată, este imposibilă restituirea în natură, iar măsurile reparatorii în echivalent propuse prin dispoziția atacată sunt rezultatul unei corecte interpretări și aplicări a dispozițiilor legale menționate mai sus, art. 10 alin. 1, art. 18 lit. b din Legea nr. 10/2001, republicată.
În legătură cu terenul în suprafață totală de 778 mp, în contra a ceea ce pretind apelanții, starea de fapt și de drept a fost clar stabilită de către prima instanță.
Toate probele administrate converg spre concluzia că restituirea în natură nu este posibilă, în speță fiind incidente prevederile art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, nr.HG 498/2003, în vigoare la data promovării cererii, nr.HG 250/2007.
Parcela cu nr. top. 1854/5 a fost dezmembrată în anul 1994 în parcela cu nr. top. nou 1854/6. teren în suprafață de 140 mp, reînscrisă sub în CF 2070 B, parcela cu nr. top. nou 1854/5/2 teren de 637 mp, comasată apoi în parcela nr. top. 8486 evidențiată în CF 5877 B, ambele proprietatea tabulară a Statului Român. Întrucât pe parcela cu nr. top. 8486 s-a înscris construcția având destinația de casă de cultură " ", s-a înființat și CF 5877 de superficie, unde pârâta Frăția și-a evidențiat un drept de folosință asupra terenului și drept de proprietate asupra clădirii.
Construcția amplasată pe terenul în litigiu, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. (și care nu a fost contestat sub nici un aspect de către reclamanți, după depunerea la dosarul cauzei) aparține unor terțe persoane juridice (indiferent că este vorba de pârâta Frăția ori de societăți comerciale cărora acesta le-ar fi vândut clădirea), și ocupă o suprafață de 518 mp din parcela cu nr. top. 8486, în total de 637 mp, și din acest motiv terenul nu poate fi restituit în natură.
Totodată, diferența de 119 mp din parcela cu nr. top. 8486 reprezintă accesul spre construcție și este ocupată de o parcare auto, împrejurări care reprezintă impedimente legale la restituirea în natură, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, nr.HG 250/2007. Astfel, în concepția Legii nr. 10/2001, nu este posibilă restituirea în natură a terenului în ipoteza în care sunt afectate căile de acces, printre care sunt enumerate și parcările amenajate și altele asemenea, destinația acestei porțiuni de 119 mp fiind tocmai aceea de a asigura ieșirea la drumul public.
Același motiv împiedică luarea măsurii de restituire în natură și pentru restul terenului în suprafață de 140 mp, identificat în parcela cu nr. top. 1854/6. care constituie trotuar, acest gen de cale de comunicație fiind exemplificat ca făcând parte din sintagma amenajări de utilitate publică, conform normelor metodologice adoptate prin nr.HG 250/2007.
Porțiunea de 140 mp include și spațiul aferent parcului din " ", destinație care, din perspectiva art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, nr.HG 250/2007, face imposibilă restituirea în natură. Această destinație specială, de parc, în scopul de a deservi nevoile comunității, este cea care înlătură măsura restituirii în natură, și nu apartenența la domeniul public al municipiului, așa cum greșit învederează apelanții.
Cum starea de fapt și de drept a terenului a fost pe deplin clarificată în fața primei instanțe, nu a fost nevoie de refacerea expertizei și nici de suplimentarea probațiunii administrate, astfel că nu i se poate reproșa tribunalului neexercitarea rolului activ pentru aflarea adevărului, în sensul art. 129 alin. 5.pr.civ.
Ca atare, constatând că sentința criticată este temeinică și legală, iar măsurile reparatorii ce se cuvin reclamanților sunt cele în echivalent, în baza art. 296.pr.civ. apelul se va respinge iar sentința va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 862/F din 8 octombrie 2007 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
8 ex./11.03.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
