Speta Legea 10/2001. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 65/
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul, domiciliat în M,- județul C - împotriva sentinței civile nr. 788/C din 11.04.2007 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, -A, sector 4, SOCIETATEA NAȚIONALĂ TELECOMUNICAȚII ROMTELECON, cu sediul în B,- VB sector 1, CONSILIUL LOCAL M, MUNICIPIUL M, REPREZENTAT PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în M,- județul C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conf. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că, prin serviciul registratură, la data de 12.02.2009, apelantul reclamant a depus cerere de repunere pe rol a cauzei întrucât temeiul în baza căruia a fost dispusă suspendarea judecății cauzei nu mai subzistă, având în vedere că sentința civilă nr. 319/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Civilă este irevocabilă prin neapelare.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să se prezinte lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată.
La reapelarea cauzei, ora 1140se constată lipsa părților.
Instanța în raport de disp. art. 245.pr.civ. repune cauza pe rol, acordă termen de judecată, astăzi 04.03.2009, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției în apel, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă, conf. art. 242 al. 2.pr.civ.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Telecomunicații, Primăria Municipiului M și Poșta Română ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească unitatea deținătoare a imobilului ce face obiectul notificării nr. 4881/26.04.2001, stabilirea persoanei obligată să acorde despăgubiri, obligarea unității deținătoare la soluționarea notificării, obligarea unității deținătoare să emită dispoziție motivată, cu respectarea art. 25 teza a II-a din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului liber și obligarea unității deținătoare să acorde despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură și pentru construcția demolată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este moștenitorul legal al defunctului ( ), autorul său fiind proprietarul imobilului situat în M,--26, imobil preluat abuziv de stat în temeiul Decretului nr. 111/1951, prin sentința civilă nr. 5603/1961 pronunțată de Tribunalul Constanța. Terenul în suprafață inițială de 930. a fost cumpărat de autorul său de la în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 13249/12.04.1930 și ulterior acesta a edificat o casă de locuit cu anexe, astfel cum este descrisă în Matricola nr. 2 (Impozitul pe clădiri) și în sentința civilă nr. 5603/1961 pronunțată de Tribunalul Constanța conform Decretului nr. 111/1951.
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a formulat notificare înregistrată sub nr. 4881/26.04.2001 la Primăria Municipiului
În luna iulie 2003 Primăria Municipiului M, prin adresa nr.20738/8.07.2003, a comunicat că a înaintat notificarea către Poșta Română, întrucât imobilul revendicat a fost identificat ca fiind evidențiat în patrimoniul acesteia.
Se învederează că notificarea nu a fost soluționată nici până în prezent, astfel că se solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
In dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria Municipiului Mai nvocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca nefondată.
Pârâta CN Poșta Română SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece asupra imobilului revendicat nu au nici un drept, fiind chiriași asupra spațiului, în care își desfășoară activitatea.
Pârâta SC SA, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în capetele de cerere având ca obiect obligarea acestei pârâte la emiterea unei decizii de restituire prin echivalent pentru construcțiile demolate de Statul Român și obligarea emiterii unei decizii de restituire în natură prin echivalent pentru diferența de 315,8 mp și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, deoarece pârâta a soluționat notificarea prin emiterea Deciziei de restituire prin echivalent pentru suprafața de 844,20 mp din terenul notificat care se suprapune peste o parte din terenul aflat în proprietatea.
În ședința publică din 05.12.206, reclamantul a formulat precizări la acțiune, în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu Municipiul M prin Primar, Consiliul Local M și Primarul Municipiului M, în calitate de pârâți
Cu privire la capetele de cerere având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate se precizează că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții Municipiul M prin Primar, Consiliul Local M și Primarul Municipiului
În ce privește restituirea suprafeței de teren de 1168 mp, reclamantul înțelege să se judece în contradictoriu cu toți pârâții, deoarece la acest moment nu se cunoaște cui aparține terenul și cine îl folosește.
Prin sentința civilă nr. 788/11.04.2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Telecomunicații, Poșta Română, Municipiul M, Consiliul Local M și Primarul Municipiului
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că pentru determinarea deținătorului actual al terenului preluat de la reclamant, cât și pentru a stabili dacă acest teren este ocupat funcțional de clădirile proprietatea Telecomunicații, sau este parțial liber era necesară administrarea probei cu expertiză tehnică imobiliară, probă pe care reclamantul a apreciat-o ca nefiind utilă cauzei și a solicitat soluționarea cauzei exclusiv pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul înțelegând să critice hotărârea apelată numai sub aspectul modalității de soluționare a capătului de cerere ce viza obligarea pârâților Primarul Municipiului M, Municipiul M și Consiliul Local M să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția preluată de la autorul reclamantului și ulterior demolate în anul 1962.
Apelantul a susținut că existența acestor construcții proprietatea autorului său, compunerea lor, materialele din care au fost construite, demolarea lor în anul 1962 sunt aspecte pe care le-a dovedit cu actele depuse la dosar, care au fost emise chiar de unitatea notificată - Municipiul
Întrucât restituirea în natură nu mai este posibilă, pârâtele confirmând demolarea tuturor construcțiilor, în mod greșit prima instanță a reținut că în lipsa unei expertize imobiliare, reclamantul nu și-a dovedit temeinicia pretențiilor sale și a respins acțiunea acestuia, în integralitate, ca nefondată.
Prin întâmpinările formulate și Compania Națională Poșta Română prin Direcția Regională de Poștă C au solicitat respingerea apelului reclamantului în raport cu ele întrucât nu dețin construcțiile revendicate de reclamant și nu au fost implicate în demolarea construcțiilor preluate de Statul român de la autorul reclamantului.
Analizând legalitatea hotărârii primei instanțe în limitele apelului se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
modalitatea de exercitare a dreptului la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar art. 22 stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume " persoana îndreptățită la restituire" și " persoana juridică deținătoare a imobilului".
Reclamantul a formulat în condițiile art. 22 din Legea 10/2001 o notificare cu privire la imobilul situat în --26, compus din teren și construcții, bun preluat în baza Decretul nr. 111/1951.
Întrucât construcția a fost demolată, iar terenul ocupat de sediul, reclamantul a solicitat Primarului Municipiului M și Telecomunicații acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în acordarea de despăgubiri bănești ( fila 16 dosar fond), conform dispozițiilor art. 11 al. (4) și (7) din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul prin Dispoziția nr. 50/6.11.2006 a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 884,20. teren ocupat în prezent de construcția aferentă Centralei M și întrucât terenul nu mai putea face obiectul unei restituiri în natură a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 844,20.
Prin aceeași dispoziție s-a reținut că diferența de teren, până la 1160. revendicată de reclamant nu se află în posesia sa, iar construcțiile existente pe terenul în suprafață de 884,20. întrucât au fost demolate de autoritățile locale înainte de predarea terenului în vederea edificării Centralei M, nu mai pot fi restituite în natură, notificarea ce vizează acordarea de despăgubiri pentru aceste construcții urmând să fie înaintată Municipiului M (fila 31 dosar fond).
Contestația exercitată de reclamant împotriva acestei dispoziții a fost respinsă prin sentința civilă nr. 319/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, definitivă prin neapelare (filele 45-49 dosar apel).
Deși termenul de 60 de zile reglementat de art. 25 din Legea 10/2001 s-a împlinit, până la momentul sesizării instanței, pârâtul Primarul Municipiului M nu emisese o dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamantului ce viza acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate.
Conform art. 26 din legea 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 din lege să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de către persoana îndreptățită.
În condițiile în care Legea 10/2001 nu face nicio referire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare sau entitatea investită conform legii cu soluționarea notificării nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de textul de lege mai sus citat, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente pe motiv că plângerea este prematură sau inadmisibilă.
În această privință absența răspunsului persoanei deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a bunului sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, care trebuie cenzurat de tribunal în condițiile legii speciale, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. IX din 20.03.2006 pronunțată într-un recurs în interesul legii.
legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale din actul normativ în discuție nu pot împiedica persoana îndreptățită să își valorifice drepturile și nici nu o pot pune într-o situație de inferioritate față de persoanele cărora li se transmite răspunsul în termenul prevăzut de lege.
Prin urmare, și în ipoteza în care nu există o dispoziție cu privire la notificarea persoanei îndreptățite, refuzul celui notificat de a se pronunța se contestă la tribunal în procedura Legii nr. 10/2001.
Prima instanță a reținut că în lipsa unei expertize tehnice imobiliare nu poate fi soluționată cererea reclamantului ce viza stabilirea drepturilor acestuia la măsuri reparatorii în echivalent - despăgubiri conform legii speciale, Titlu VII din Legea nr. 247/2005 - pentru construcțiile situate la data preluării de către stat în M,--26, și demolate în anul 1962 de autoritățile locale.
Reclamantul ( ) s-a legitimat ca succesor legal al defunctului ( ) decedat la data de 16.04.1990 în baza certificatului de moștenitor nr. 149/4.09.2003 emis de (filele 17-20 dosar fond), dovedindu-și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în M,--26, compus din teren în suprafață de 860. și construcții. Acest bun a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentința civilă nr. 5603/1961 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului C (fila 7 - dosar fond), ca fiind fără stăpân. Caracterul abuziv al preluării imobilului rezultă din dispozițiile art. 2 lit. "e" din Legea nr. 10/2001.
Conform Matricolei nr. 2 (Impozitul pe clădiri - fila 13) imobilul clădit proprietatea autorului reclamantului era construit din piatră și cărămidă acoperit cu olane, cu scândură pe jos, avea lumină electrică și apă curentă și era compus din două corpuri de clădiri, astfel:
o prăvălie4/6, un de prăvălie 4/4, un de prăvălie 3/3;
II. două camere de locuit, antreu și bucătărie, două camere de locuit ce se închiriau în sezon.
Structura imobilului clădit rezultă și din planurile întocmite în anul 1939 (filele 143 -145).
Prin Decizia nr. 763/14.08.1962 emisă de Sfatul Popular al Orașului C - Comitetul Executiv s-a autorizat demolarea imobilului din M,- (două corpuri de clădiri), iar materialele de construcție rezultate din demolare au fost reluate de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului M (fila 155 - art. III - dosar fond).
Prin urmare, constatându-se că reclamantul a făcut dovada preluării abuzive a imobilului - teren și construcții, proprietatea autorului său ( ), bunul încadrându-se în categoria imobilelor preluate abuziv - art. 2 lit. "e" din legea nr. 10/2001, demolate de autoritățile locale din M în anul 1962, se reține că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii, conform Legii speciale pentru construcțiile demolate, pârâtul Primarul Municipiului M fiind obligat să îi facă reclamantului oferta de despăgubire, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 10 alin.(2) din Legea nr. 10/2001 "În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent."
Art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, prevede că în ipoteza în care restituirea în natură a imobilului - construcții - nu mai este posibilă, iar acordarea de măsuri compensatorii cu alte bunuri sau servicii nu este posibilă sau persoana îndreptățită la despăgubiri nu o acceptă, unitatea deținătoare este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Cuantumul despăgubirilor ce vor fi încasate efectiv de reclamant urmează a fi stabilit în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de societatea de evaluare aflată la dispoziția Comisiei Centrale și menționat în Decizia Comisiei Centrale, care poate fi atacată în justiție în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civ. avându-se în vedere limitele apelului reclamantului - care vizează numai soluționarea cererii de acordare de despăgubiri pentru construcțiile demolare și se va admite apelul reclamantului și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâții Municipiul M, Consiliul Local M și Primarul Municipiului
Obligă Primarul Municipiului M să emită în beneficiul reclamantului, dispoziție cu propunere de despăgubire pentru construcțiile preluate abuziv de la autorul reclamantului și ulterior demolate, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererii de restituire a terenului în suprafață de 1160. cât și a pretențiilor reclamantului formulate împotriva pârâtelor Societatea Națională de Telecomunicații și Compania Națională Poșta Română
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, domiciliat în M,- județul C - împotriva sentinței civile nr. 788/C din 11.04.2007 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMPANIA NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ", cu sediul în B,-, -A, sector 4, TELECOMUNICAȚII ROMTELECON, cu sediul în B,- VB, sector 1, CONSILIUL LOCAL M, MUNICIPIUL M, REPREZENTAT PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în M,- județul
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite acțiunea reclamantului, în parte, în contradictoriu cu pârâții Municipiul M și Primarul Municipiului
Obligă Primarul Municipiului M să emită dispoziție cu propunere de despăgubire, în temeiul titlului VII din Legea 247/2005, pentru construcțiile demolate situate în la data demolării în M,-, în beneficiul reclamantului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./16.03.2009
Tehnored.gref./10.ex./17.03.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
