Speta Legea 10/2001. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 65/
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatorul, B,-, -3,.1,.10, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1083 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns procurator pentru apelantul-contestator, în baza procurii speciale autentificată sub nr.610/04 iunie 2008 de Biroul Notarial și Asociații B, lipsă fiind intimata SC SRL Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se complinește cauza de nulitate absolută prin semnarea apelului de către procuratorul apelantului-contestator, în ședința publică de astăzi.
Procuratorul apelantului-contestator depune la dosar procură specială și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Procuratorul apelantului-contestator solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris, modificarea sentinței apelate în sensul obligării intimatei să înainteze dosarul la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul în litigiu.
CURTEA:
Constată că, rin p. cererea înregistrată sub nr-, din 10 martie 2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, contestatorul -, în contradictoriu cu intimata SC SRL RM. Vaf ormulat contestație împotriva Deciziei nr. 69/05.02.2008 emisă de intimată, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: modificarea deciziei menționate, în sensul restituirii (totale sau parțiale), în natură, a terenului în suprafață de 1.000 mp, situat în Rm. V,- A, jud. V; în situația imposibilității restituirii în natură a terenului solicitat, să se dispună (propună) restituirea în echivalent (prin compensare cu alte bunuri sau servicii), ori acordare de despăgubiri.
În motivarea cererii contestatorul arată că a cumpărat de la - și -, prin contractul autentificat sub nr. 1363/30.07.2007 toate drepturile privitoare la imobilul situat în Rm. V,- (18), jud. V, imobil deținut și ocupat în prezent de SC SRL.
Între antecesorii săi și intimată a mai existat un proces prin care aceasta a fost obligată irevocabil să emită decizie în temeiul Legii 10/2001.
Prin Decizia nr. 69 din 05.02.2008 (filele nr. 5-6 din dosar), ce face obiectul prezentei contestații intimata i-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1.000 mp, apreciind că acest teren a făcut obiectul Legii 18/1991 și că, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi.
Consideră că Decizia contestată este nelegală, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art. 25 din Legea 10/2001 avea dreptul să susțină cererea în fața organelor de conducere ale intimatei, nu fost invitat în acest sens, așa încât acest drept i-a fost încălcat;
2. Intimata susține că a dobândit terenul prin vânzare-cumpărare, fostul vânzător dobândindu-l tot prin cumpărare de la o persoană fizică ce a fost beneficiarul reconstituirii în baza Legii 18/1991; intimata este astfel, un succesor cu titlu particular privind acest teren, iar, potrivit principiului "nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet", nu putea dobândi mai mult decât putea înstrăina vânzătorul inițial. Vânzătorul inițial nu putea primi în patrimoniu un teren ce nu a fost al lui, astfel că reconstituirea dreptului său de proprietate pe terenul proprietatea defunctului este nulă.
Pe cale de consecință, intimata a dobândit ceea ce nu putea să dobândească pentru că vânzătorii (cel inițial și cel subsecvent), nu puteau înstrăina proprietatea autorului.
Consideră că, potrivit art. 21 din Legea 10/2001 se impune restituirea în natură a terenului solicitat.
3. În situația în care terenul nu mai poate fi restituit (total sau parțial) în natură, urmează ca în temeiul art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001, intimata să acorde în compensare alte bunuri sau servicii.
4. Dacă s-ar reține că intimata a dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului, beneficiind de prevederi legale ce permiteau întocmirea actelor autentice, chiar și asupra unor terenuri ce nu aparținuseră vânzătorilor, este evident că aceste prevederi legale nu pot fi invocate pentru a se respinge cererea de restituire (măcar) în echivalent a terenului.
Cum nici intimata în această situație nu ar avea nici o culpă în faptul că trebuie să răspundă la notificarea contestatorului, consideră că nici contestatorul nu are nici o culpă în a-i fi înstrăinat terenul după 1990 (prin reconstituire altei persoane și ulterior printr-o dublă vânzare).
Într-o atare situație, având în vedere că patrimoniul intimatei nu a suferit o mărire prin deținerea terenului (întrucât pentru proprietatea dobândită a plătit un preț echivalent), se impune ca intimata, ca unitate deținătoare, să dispună (propună) despăgubiri (art. 26 alin. 1 teza finală).
În drept, a invocat dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 (republicată), privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin Întâmpinarea de la fila nr. 18 din dosar, intimata SC SRL, cu sediul în Rm. V,-, județul V, a solicitat respingerea contestației, întrucât, terenul a fost restituit numitei C conform Legii nr. 18/1991, privind fondul funciar și, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, este exceptat de la aplicarea acestei legi.
Intimata pretinde că deține în Rm. V, str. -, suprafața de 1000. dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2424 din 28 februarie 1995 de la vânzătoarea SC SRL (fila nr. 22 din dosar).
La rândul său, SC SRL a dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5882 din 16 iunie 1994 de la vânzătoarea C (fila nr. 21 din dosar), care a deținut Titlul de proprietate nr. 8/14189/1994, eliberat potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Terenul nu este liber,în sensul Legii nr. 10/2001,fiind ocupat legal de construcțiile sale, edificate cu autorizație,astfel că nici nu poate fi restituit în natură.
În condițiile în care a cumpărat terenul în cauză, plătind un preț, intimata SC SRL, consideră că nu poate fi obligată nici la plata unor despăgubiri, respectiv, la restituirea prin echivalent, astfel de măsuri reparatorii, căzând în sarcina "deținătorului imobilului sau, după caz, entității învestită cu soluționarea notificării" potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001.
(2), din același articol, prevede că "dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4)".
Astfel, consideră că nu face parte dintre unitățile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, care se referă la "(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public".
Totodată, prin litigiul anterior pe care l-a avut cu vânzătorii și în care a fost obligată la emiterea deciziei, instanțele nu au tranșat problema includerii societății în noțiunea de "unitate deținătoare",reținând doar, că este necesar să emită o decizie pentru ca instanța să poată verifica îndreptățirea reclamanților la aplicarea Legii nr. 10/2001.
Convocarea contestatorului la soluționarea notificării nu era necesară, în condițiile în care o asemenea măsură era lipsită de eficiență, pentru toate aceste considerente, apreciind că se impune respingerea contestației.
Pentru rezolvarea contestației și a susținerilor societății-intimate, au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate în topografie și cadastru, prin expertul ing. (filele nr. 42-46 din dosar), instanța constatând că autorul vânzătorilor, către reclamantul -, respectiv, defunctul, a deținut în zona "-" din Rm. V, o suprafață mai mare de teren, din care fac parte și cei 1000. p., aflați în posesia intimatei SRL Rm. V, suprafața fiind ocupată integral de construcțiile acestei societăți (hale de producție, magazii, birouri și alte utilități), astfel că în prezent nu se identifică teren liber, care să poată fi restituit în natură.
Acest teren a fost dobândit de C (fila nr. 21 din dosar), care a deținut Titlul de proprietate nr. 8/14189/1994, eliberat potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, după care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5882 din 16 iunie 1994, l-a vândut către SC SRL Rm.
La rândul său, SC SRL Rm. V, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2424 din 28 februarie 1995 (fila nr. 22 din dosar), l-a vândut intimatei SC SRL Rm.
Totodată, se reține că prin Decizia civilă nr. 165/A/19 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, pârâta SRL Rm. V, a fost obligată să emită decizie de restituire sau nerestituire a imobilului către vânzătorii reclamantului, - și -, tocmai pentru a se putea verifica pe cale judecătorească, dacă pârâta este sau nu, "unitate deținătoare" în sensul Legii nr. 10/2001 și dacă este posibilă restituirea în natură sau prin echivalent, dosarul fiind atașat prezentei cauze spre consultare.
Prin sentința civilă nr.1083 din 4 decembrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestator și a luat act că intimata SC SRL Rm.V nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, pe de o parte, că terenul în cauză a făcut efectiv, obiectul Legii nr. 18/1991, fiind restituit în proprietatea privată a numitei C (fila nr. 21 din dosar), care a obținut Titlul de proprietate nr. 8/14189/1994, după care, a intrat în circuitul civil, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5882 din 16 iunie 1994, fiind vândut către SRL Rm. V, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2424 din 28 februarie 1995 (fila nr. 22 din dosar), fiind dobândit de intimata SRL Rm. V, persoană juridică privată.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 (republicată), privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Dacă terenul a fost disponibil la Legea nr. 18/1991, însemnă că înșiși moștenitorii puteau să-l obțină potrivit acestei legi, dacă depuneau diligențele necesare, în acel cadru având posibilitatea realizării drepturilor pretinse.
Pe de altă parte, se poate observa că societatea intimată, cu capital privat, care a dobândit suprafața de 1000. p., cu act de vânzare-cumpărare autentic, nu se înscrie printre "unitățile deținătoare" la care se referă art. 21 din Legea nr. 10/2001, ce vizează "(1) imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public".
Din aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod legal și temeinic, a fost respinsă cererea contestatorului prin Decizia nr. 69/05.02.2008 emisă de intimată, întrucât, această societate nu poate fi obligată la restituirea (totală sau parțială), în natură, a terenului în suprafață de 1.000 mp, situat în Rm. V,- A, jud. V și nici să dispună (propună) restituirea în echivalent (prin compensare cu alte bunuri sau servicii, ori acordare de despăgubiri în situația imposibilității restituirii în natură a terenului solicitat).
În consecință, s-a respins contestația ca neîntemeiată și s-a luat act că intimata SRL Rm. V, nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive, în esență:
- soluția pronunțată de prima instanță este nelegală, deoarece nu a contestat nimeni dreptul de proprietate al autorului apelantului, respectiv faptul că terenul în litigiu a aparținut defunctului, situație față de care titlul de proprietate al intimatei nu este legal, vânzarea neprovenind de la adevăratul proprietar al terenului și intimata nu putea să dobândească drepturile care nu i se cuveneau. În concluzie, în temeiul dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, apelantul trebuia să primească în compensare bunuri sau servicii;
- soluția este greșită și pe considerentul că apelantul-contestator nu are nici o culpă în faptul că terenul proprietatea sa a fost înstrăinat după 1990 și se impune cu prioritate acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001, în caz contrar se află în situația "denegării de dreptate" și a îmbogățirii fără justă cauză în favoarea intimatei;
- nu s-a ținut cont de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate către C este nulă de drept, deoarece terenul nu putea fi obținut potrivit Legii nr.18/1991 de această persoană.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-contestator, curtea va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică este nefondată, deoarece în mod legal s-a pronunțat instanța de fond atunci când a respins contestația formulată de contestator.
Aceasta pentru că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr.18/1991, fiind reconstituit numitei C conform titlului de proprietate, vândut de către această persoană către SC SRL Rm.V, iar ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2424/28.02.1995, a fost dobândit de către intimata din cauza de față, respectiv SC SRL Rm.
Pentru ca apelantul-contestator să primească despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001 trebuiau îndeplinite mai multe condiții prevăzute de legea specială care nu se regăsesc în speța dedusă judecății.
În primul rând, terenul nu a fost preluat abuziv de către unitatea deținătoare și, așa cum s-a precizat mai sus, a făcut obiectul Legii nr.18/1991, situație încadrabilă în dispozițiile de excepție prevăzute de art.8 din Legea nr.10/2001.
În al doilea rând, societatea intimată este o unitate cu capital privat care a dobândit terenul de 1.000 cu act autentic de vânzare-cumpărare, care nu a fost anulat în nici un fel de către instanțele judecătorești până în prezent, și această unitate nu se înscrie în noțiunea de unitate deținătoare așa cum prevăd dispozițiile art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 și nu poate fi obligată în nici un fel la acordarea de măsuri reparatorii în favoarea apelantului-contestator.
Susținerea apelantului că nu s-a contestat de către intimată faptul că terenul în litigiu ar aparține de drept autorului acestuia excede cadrului procesual de față deoarece, așa cum s-a precizat mai sus, Legea nr.10/2001 cuprinde prevederi speciale care derogă de la dreptul comun, iar terenul a făcut obiectul unor vânzări succesive, intimata fiind dobânditoare de bună-credință.
Și celelalte două critici sunt nefondate, deoarece este adevărat că dacă s-ar verifica susținerea apelantului-contestator că terenul este proprietatea autorului său, acesta nu ar avea nici o culpă prin faptul înstrăinării terenului după 1990, dar intimata, față de considerentele expuse pe larg mai sus, nu are cum să-i acorde măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001.
Nu se poate susține nici că ne aflăm în prezența unei "denegări de dreptate" sau că intimata s-ar îmbogăți fără just temei, instanța de fond pronunțându-se strict pe cadrul procesual cu care a fost învestită și stabilind în mod legal faptul că apelantului-contestator nu-i pot fi aplicabile dispozițiile legii speciale, însă acesta are la îndemână acțiunea în revendicare împotriva intimatei în condițiile dreptului comun, admisibilă și după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, acțiune în cadrul căreia s-ar putea compara titlurile de proprietate exhibate de părți.
În fine, și ultima critică prin care se pretinde că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei C ar fi nulă de drept excede cadrului procesual de față, instanța nefiind învestită cu o asemenea cerere, de altfel inadmisibilă în cadrul Legii nr.10/2001.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul, domiciliat în B,-, -3,.1,.10, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1083 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind cu sediul în Rm.V,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
25.03.2009
Red.JD
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei
