Speta Legea 10/2001. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
DOSAR NR- (1408/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.651
Ședința publică de la 3 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
***** ***
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.371 din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - în prezent decedat și intimatul pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
are ca obiect - revendicare Lg.nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru intimații reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.33569 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General și intimatul pârât Primarul General al Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 27.10.2009, a unei cereri prin care reclamantele și solicită scoaterea din cauză a lui - în prezent decedat - și introducerea în cauză în calitate de moștenitor al acestuia a numitei, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.274/12.10.2009, pe care l-au atașat cererii.
Curtea, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului, ia act de faptul că reclamantul a decedat iar unicul moștenitor al acestuia este, care figurează deja ca parte în cauza în calitate de intimat reclamant.
Reprezentantul intimaților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea ca nefondat a apelului, conform motivelor pe larg arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Cu privire la cheltuielile de judecată arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.371/16.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General și Primarul General al Municipiului B și a dispus obligarea pârâtului Municipiul B prin Primarul General să restituie în natură terenul în suprafață de 510 mp din B,- și a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești pentru diferența de 5 mp suprapusă peste str.- și pentru construcția demolată, conform titlului VII din Legea nr.247/2005.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.2029/03.08.2001, formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 de reclamanți, aceștia au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 514 mp, situat în B,-, sector 4 și restituirea în echivalent, în bani, pentru construcția ce a existat pe terenul mai sus menționat, construcție ce a trecut în proprietatea statului în mai 1988, fiind ulterior demolată, cu primirea unei despăgubiri modice.
Conform adresei nr.828/13.06.2007 emisă de SC SA reclamanților le-a fost achitată suma de 79.972 lei, cu titlu de despăgubiri.
Cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001 pentru imobilul sus-menționat, tribunalul a reținut că reclamanții au făcut această dovadă, în condițiile art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 coroborate cu art.23 și 24 din Legea nr.10/2001 și art.22/1 din Normele Metodologice de aprobare a Legii nr.10/2001, dovedind așadar, atât calitatea de proprietar asupra imobilului menționat a numitului, cât și calitatea de succesori ai acestuia.
Astfel, din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr- transcris în registrul de transcripțiuni sub nr.68/1957 coroborat cu tabelul de la fila 12-poziția 124 și cu situația juridica a imobilului, istoricul de adresă poștală-fila 14 și istoricul de rol fiscal-fila 17, rezultă în mod evident că autorul a dobândit terenul de 514 mp, ce face obiectul prezentei cauze.
De asemenea, dreptul de proprietate asupra construcției este atestat de sentința civilă nr.1896/31 martie 1988 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosar nr.2565/1988 prin care s-a constatat dreptul de proprietate al lui și asupra construcției din B,-, sector 6, prin constatarea calității de constructori de bună-credință.
Conform certificatului de moștenitor nr.955/13.09.1982 moștenitorii defunctului sunt notificatorii și.
Reclamanții sunt moștenitorii lui, așa cum rezultă din actele de stare civilă și din certificatul de moștenitor nr.635/21 mai 1991-filele 24-31 din dosar.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a analizat în continuare modalitatea de restituire în ceea ce privește terenul (pentru construcția demolată fiind evident că singura modalitate de reparare este cea a acordării despăgubirilor bănești), având în vedere că Legea nr.10/2001 stabilește principiul restituirii în natură, dar și excepțiile de la acest principiu.
Astfel, conform art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001"În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Noțiunea de "teren ocupat", adică de teren ce nu poate fi restituit în natură, urmând a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent, este explicitată în art.10 pct.1-pct.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aceste Norme stabilind că nu se pot restitui în natură terenurile afectate de"căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea)",precum nici terenurile afectate de amenajări de utilitate publică, noțiune definită de lege ca reprezentând "suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele".
Analizând raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și care nu a fost contestat, tribunalul a constatat că expertul a identificat terenul în suprafață de 510 mp și a reținut că acest teren este liber în prezent de orice sarcini, se află amplasat între blocuri, nu este afectat de construcții, parcări amenajate sau parcuri și spații de joacă pentru copii, de rețele supraterane sau subterane.
Totodată, expertul a reținut o parte de 5 mp din teren, identificată separat, reprezintă suprapunere peste strada -, nefiind în consecință susceptibilă de restituire în natură, față de normele sus-citate.
În consecință, tribunalul a obligat pârâtul să restituie în natură terenul în suprafață de 510 mp, situat în B,- (fost nr. poștal 32), identificat prin raportul de expertiză nr.2387/2.03.2009 efectuat de expert tehnic, urmând ca pentru restul de 5 mp, imposibil de restituit în natură deoarece este afectat de un element de sistematizare de interes public - str.- - să se stabilească dreptul la măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești.
În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor pentru construcția ce a fost demolată, tribunalul a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent lei prin acordarea de despăgubiri bănești pentru construcția demolată, asupra căreia a fost dobândit dreptul de proprietate conform sentinței civile nr.1896/31 martie 1988 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosar nr.2565/1988, suprafață construită de 137,68 mp, din care suprafață utilă 108,40 mp (conform tabelului de la fila 12), conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
La aplicarea art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001 s-a avut în vedere faptul că pentru imobilul în litigiu, așa cum rezultă din adresa nr.828/13.06.2007 emisă de SC SA, reclamanților le-a fost achitată suma de 79.972 lei, cu titlu de despăgubiri, astfel încât această sumă, exprimată în lei vechi urmează a fi actualizată și scăzută din valoarea ce se va stabili ca despăgubiri în conformitate cu prețul pieței.
S-a mai avut în vedere că, întrucât la data soluționării acestei cauze este în vigoare Legea nr.247/2005 și a faptului că, la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 nu exista o dispoziție sau o decizie privind consemnarea unei sume care urmează a se acorda ca despăgubire, conform art.16 din Titlul VII Legea nr.247/2005, pentru imobilul construcție în litigiu și pentru restul de teren imposibil de restituit în natură, reclamanții sunt îndreptățiri la despăgubiri, ce vor fi însă stabilite conform prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, care prevăd o procedură specială pentru stabilirea valorii de piață a imobilului în litigiu, tribunalul neputând acorda o valoare concretă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând admiterea căii de atac formulate, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Apelantul a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, următoarele:
Potrivit art.23 alin.1 și 2 "În termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
În altă ordine de idei, conform art.22 din Legea nr.10/2001, rezulta că dreptul de proprietate și calitatea de mostenitor ale persoanei indreptatite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care intelegem orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdictional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de propreitate si care genereaza o prezumtie relativa de propreitate în favoarea persoanei care îl invoca și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.
Mai mult, în art.22 din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 se prevede că "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate. pot fi depuse până la data soluționării notificării.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art.282 - 298 Cod procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, arătând, în esență, următoarele:
La data de 03.08.2001 a notificat Primăria Municipiului B în baza Legii nr.10/2001 solicitând restituirea imobilului (teren în suprafață de 514 mp și construcție) situat în B,- (fost 32), sector 6.
La dosarul aflat spre soluționare la Primăria Municipiului Bad epus toate înscrisurile pe care le dețin și cele solicitate de-a lungul timpului de Primărie.
Prin cererea înregistrata la cu nr.-/31.03.2008 și apoi prin notificarea nr.106/08.04.2008 - Biroul Executorilor Judecătorești Asociați și, au solicitat Primăriei Municipiului B să procedeze la soluționarea cererii lor, declarând expres că nu mai dețin alte înscrisuri.
Cu toate acestea, nici până la data introducerii prezentei acțiuni notificarea nu este soluționată.
În aceste condiții intimatii consideră că sunt îndreptățiți să se adreseze instanței de judecată în sensul soluționării de către aceasta a notificării lor, având în vedere și accesul liber la justiție prevăzut de art.21 din Constituția României și art.52 din Constituție - dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, întrucât pârâții refuză soluționarea cererii intimaților.
Intimatii au mai aratat faptul că, în opinia intimaților, termenul de 60 zile invocat nu este unul de recomandare, ci unul obligatoriu, așa cum se prevede în art.25 din Legea nr.10/2001 republicată, termen care curge de la data depunerii tuturor înscrisurilor de care partea înțelege să se folosească (respectiv 31.03.2008).
Întrucât în termen de 60 zile de la primirea cererii nr.-/31.03.2008 nu a est soluționată notificarea intimaților, la data de 03.06.2008 au formulat prezenta acțiune.
În ceea ce privește susținerea apelantei referitoare la actele doveditoare, arată că toate înscrisurile doveditoare au fost depuse atât în dosarul de revendicare aflat spre soluționare la intimați, cât și la dosarul de față.
Intimatii au mai invederat faptul că, prin nota apelantei, aflata la fila 55 din dosarul Tribunalului București, se constată faptul că terenul revendicat de intimați este liber de construcții și neafectat de utilități, propunându-se astfel restituirea în natura a terenului.
Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Apelantul își începe motivarea căii de atac promovate, făcând referire la dispozițiile art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, care statuează obligația unității deținătoare de a soluționa cererea de acordare a măsurilor reparatorii în termen de 60 de zile de la data depunerii notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare. Apelantul a mai arătat că termenul de 60 de zile are natura termen de recomandare, a cărui depășire poate atrage cel mult obligarea la despăgubiri, aspect care nu a fost dovedit în cauză.
Examinând petitul acțiunii introductive, Curtea constată că, de fapt, reclamanții au solicitat instanței de judecată, soluționarea pe fond a notificării formulate în condiții de regularitate procedurală și în termen legal, în conformitate cu decizia nr.20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care a recunoscut competența instanțelor de a judeca nu doar contestația formulată, în baza dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001, împotriva dispoziției sau deciziei (emise de unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării) prin care autoritatea administrativă s-a pronunțat asupra cererii de retrocedare, ci și notificarea însăși, dacă autoritatea deținătoare se face culpabilă de pasivitate.
Trecând peste susținerile greșite ale apelantului cu privire la natura termenului de 60 de zile care nu este un termen de recomandare ci unul imperativ, Curtea constată că susținerile pârâtului nu sunt pertinente în raport de obiectul cauzei, neavând legătură cu obiectul acțiunii asupra căruia s-a pronunțat prima instanță. Astfel, așa cum am arătat în cele ce preced, reclamanții au solicitat soluționarea pe fond a cererii de acordare a măsurilor reparatorii în limitele și în acord cu prevederile Legii nr.10/2001 și nu obligarea unității deținătoare la plata despăgubirilor pentru nerezolvarea în termen a notificării, pentru a aduce în discuție existența prejudiciului.
Ar fi contrar prevederilor art.21 din Constituția României și a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să nu recunoaștem competența instanței de judecată de a se pronunța asupra fonului cererii de retrocedare formulate de reclamanți în acord cu dispozițiile legii speciale și să considerăm că petenții ale căror notificări nu au fost soluționate de autoritățile administrative competente în termen legal, au dreptul doar la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin întârziere. De altfel, competența tribunalului dea se pronunța asupra notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001 a fost recunoscută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în interesul legii, la care am făcut referire anterior.
Apelantul a mai învederat faptul că termenul de 60 de zile pentru soluționarea notificării curge de la depunerea actelor doveditoare. Așa cum rezultă din copia dosarului administrativ depusă de apelant la cererea primei instanțe, Curtea constată că probațiunea este completă, reclamanții - intimați făcând dovada dreptului de proprietate a autorului lor, a legăturii de rudenie cu acesta și a deposedării abuzive, conformându-se exigențelor impuse de prevederile Legii nr.10/2001.
Pe cale de consecință, probațiunea incompletă (așa cum susține indirect apelantul) nu poate fi reținută drept impediment pentru nesoluționarea notificării în termenul legal. Chiar și în ipoteza în care ne-am fi aflat într-o astfel de situație (probațiune incompletă), unitatea deținătoare avea obligația notificării petenților cu privire la dovezile lipsă, dând astfel acestora posibilitatea să le depună. Mai mult decât atat, dispozițiile art.25 alin.2 din Legea nr.10/2001, consacră dreptul petenților notificatori să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de retrocedare formulată, stabilindu-se totodată obligația unității administrative să convoace în scris, în timp util solicitantul pentru a lua parte la lucrările organelor de conducere ale unității deținătoare.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă și apreciind apelul ca nefondat, Curtea îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.371/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,-, - 5,.4,.72, sector 6 și - în prezent decedat, și cu intimatul - pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - B,-, sector 5.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.
8 ex./04 02 2010
TB-4 -
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu