Speta Legea 10/2001. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/
Ședința publică din 02 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de reclamanta, domiciliată în C, strada - nr. 26, -.B,. 29, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C, împotriva sentinței civile nr. 1903 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, personal, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale 2142/21.11.2007, pentru intimații pârâți răspunde avocat.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii proc.civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat pentru apelantă solicită cauza la amânare fără discuție și, depune la dosar următoarele înscrisuri: lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare conform Legii 10/2001 pentru luna februarie 2008, lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare pentru luna martie 2008, însoțită de procesul verbal nr. 33290/3.03.2008 și adresa nr. 34957/18.03.2008 din care rezultă că lista alcătuită conform art. 1 alin. 5 din Legea 10/2001 întocmită pentru luna martie 2008 nu mai este de actualitate întrucât terenurile au fost deja atribuite în compensare, în executarea unor sentințe definitive și irevocabile. Aceste înscrisuri au fost depuse de Primăria Municipiului C în alte dosare; depune cererea formulată de reclamanta la data de 20.06.2006 și înregistrată la Primăria Municipiului C sub nr. 79718/20.06.2008. Față de aceste înscrisuri, solicită ca instanța să revină la adresa către Primăria Municipiului C pentru a comunica lista cu bunuri și servicii pentru luna martie.
Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți, precizează că a făcut demersuri pentru a i se comunica lista terenurilor libere ce pot fi acordate în compensare, conform art. 1 alin. 5 din Legea 10/2001 pentru luna martie, dar până în prezent nu i s-a răspuns la această adresă. Pentru a face dovada în acest sens, depune cererea formulată și înregistrată sub nr. 36789 din 8.03.2006.
Curtea, deliberând, lasă cauza la a doua strigare pentru ca intimații prin apărător să ia cunoștință de înscrisurile depuse de apelantă.
La a doua strigare a cauzei efectuată la ora 10,00, se prezintă apelanta reclamantă personal, asistată de avocat, iar pentru intimații pârâți răspunde avocat.
Curtea, având în vedere că la prima strigare a cauzei s-a insistat de către apelantă prin apărător în depunerea listei întocmită conform art. 1 alin. 5 din Legea 10/2001 care ar fi trebuit afișată în luna martie 2008 la Primăria Municipiului C și pentru că, chiar apelanta reclamantă a depus la dosar o copie de pe listă însoțită de procesul verbal care au fost comunicate în alte dosare, instanța respinge cererea de acordare a unui termen pe acest motiv, apreciază că relațiile care au fost depuse sunt suficiente.
Avocat având cuvântul pentru apelanta reclamantă precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul obligării intimaților pârâți să acorde reclamantei în compensare teren echivalent valoric, edilitar, urbanistic și funcțional cu terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 990,60 mp situat în Municipiul
Avocat având cuvântul pentru intimați solicită respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrata la 19 aprilie 2007 reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Primarul municipiului C, Consiliul Local C și Primăria C, în principal obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 990,60 situat în C, str. - nr.67-69 sau acordarea în compensare de teren echivalent din punct de vedere utilitar, urbanistic și funcțional, obligarea pârâților la emiterea dispoziției/deciziei privind propunerea motivată de acordare de despăgubiri pentru construcțiile existente pe terenul de mai sus și, în subsidiar, obligarea pârâților la emiterea dispoziției/deciziei privind propunerea motivată de acordare de despăgubiri pentru teren în cazul în care acesta nu poate fi restituit în natură.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta că în baza contractelor de vânzare cumpărare transcrise la Tribunalul Constanța sub nr. 2950 din 30.06.1922, 1720 din 14.03.1923 și 3846 din 14.07.1924, unchiul și sa, Garba și, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 990,60 situat în C, strada - nr.67-69. Pe acest teren au fost edificate un atelier de tâmplărie și o casă compusă din 5 camere, baie, 2 bucătării și anexe.
În ceea ce privește fabrica de tâmplărie, așa cum rezultă din adresa nr. 85362 din 28.06.2001 eliberată de Primăria C, în registrul agricol manual în perioada anilor 1942-1950, la matricola nr.51 este descrisă aceasta construcție din cărămidă, acoperită cu țiglă, servind pentru fabrica de tâmplărie, proprietatea d-nei - naționalizată la data de 09.06.1950 în baza Decretului nr. 92/1950. Prin aceeași adresă este descrisă și casa de locuit ca fiind formată din cinci camere, baie, două bucătării, în curte un culoar și baie pentru locuința proprietarei, naționalizată la aceeași dată.
în prezent aceste construcții nu mai există, ele fiind demolate fără plata vreunei despăgubiri.
Susține reclamanta că o asemenea naționalizare, făcută în baza actului normativ mai sus menționat este abuzivă și nu poate constitui un mod valabil de preluare în favoarea statului.
Reclamanta este moștenitoarea testamentară a numiților și, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 60 din 23.03.2005, astfel încât își justifică calitatea de persoana îndreptățită la aplicarea masurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1903 din 25 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa admis în parte contestația reclamantei și a obligat pârâții ca prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri in condițiile titlului VII al Legii nr.247/2005, pentru imobilul situat în C str. -. - nr.67-69 compus din teren in suprafață de 990,60 mp -acte ( și 1030,82 mp din măsurători) și construcțiile existente pe aceasta - fabrica de tâmplărie compusă din șase saloane și casă de locuit compusă din cinci camere, baie, două bucătării și anexe gospodărești.
Prin aceeași hotărâre instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului teren, ca nefondat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că preluarea prin naționalizare a imobilului proprietatea autorului a fost abuzivă și că reclamanta, în calitate de moștenitor testamentar al fiicei proprietarului este persoană îndreptățită la restituire.
A mai reținut că imobilul a cărui restituire s-a cerut este ocupat în proporție de 88,50% de carosabilul străzilor și - și în proporție de 11,50% de trotuarul adiacent acestor două străzi, situație în care restituirea în natură nu este posibilă, reclamanta fiind îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau acordarea de despăgubiri bănești potrivit titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Se susține că sentința este nelegală și netemeinică, instanța nepronunțându-se asupra cererii cu care a fost investită. Astfel, se arată că, prin cerere, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 990,60 sau acordarea în compensare de teren echivalent din punct de vedere utilitar, urbanistic și funcțional și emiterea dispoziției motivate de acordare de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcțiile care au existat pe teren. Instanța a dispus însă ca pârâtul să emită dispoziție privind acordarea de bunuri sau servicii în compensare, fără să administreze probe "pentru acordarea compensării de către instanță".
Instanța a respins cererea reclamantei de a solicita pârâților lista cu bunurile și serviciile ce pot fi acordate în compensare, precum și cererea de a se efectua un supliment la raportul de expertiză pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului (teren și construcții), prin sentința astfel pronunțată instanța lăsând-o practic pe reclamantă în aceeași situație pe care o deținea la data introducerii acțiunii. Deși acțiunea a fost admisă, reclamanta a rămas în continuare la dispoziția unității deținătoare pentru emiterea dispoziției privind acordarea de bunuri în compensare, fără să se precizeze clar și concis modalitatea în care poate fi executată această sentință.
În acord cu decizia nr. XX din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța de fond trebuia să soluționeze nu numai restituirea în natură, dar și acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege atunci când restituirea în natură nu este posibilă.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, dedus din interpretarea art. 292 Cod procedură civilă, în cursul soluționării cauzei în apel instanța a încuviințat cererea reclamantei de a se depune la dosarul cauzei lista întocmită de Primăria Municipiului C în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, care să cuprindă bunurile sau serviciile pe care unitatea administrativ teritorială Orașul C le poate atribui în compensare pentru imobilele care intră sub incidența acestui act normativ și care nu pot fi restituite în natură.
Răspunzând solicitării, prin adresa nr. 19862 din 29 februarie 2008 Direcția Patrimoniu din Primăria Municipiului Cac omunicat că "nu dispune, momentan, de rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare".
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanta a investit instanța, în principal, cu o cerere de restituire în natură a terenului situat în C, strada - nr. 67-69 și de emitere a unei dispoziții motivate de acordare de despăgubiri pentru construcțiile demolate, iar în subsidiar a solicitat obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții motivate de acordare de despăgubiri pentru terenul sus menționat.
Instanța de fond a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul a fost preluat abuziv, prin naționalizare, din patrimoniul autorului său, iar din probele administrate a reținut că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de domeniul public în proporție de 88,50% și de domeniul privat al orașului în proporție de 11,50 %. Aceste chestiuni dezlegate de tribunal nu au fost contestate de părți, fiind rezolvate în acest fel cu autoritate de lucru judecat.
Ceea ce contestă reclamanta prin apelul de față este refuzul instanței de a stabili ea însăși modalitatea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul ce nu mai poate fi restituit în natură, respectiv de a stabili obligația pârâților de a atribui reclamantei un teren în compensare, care să îndeplinească aceleași caracteristici valorice, edilitare, urbanistice și funcționale cu terenul preluat de la autorul său.
Potrivit art. 10 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată după modificarea ei prin Legea nr. 247/2005, "în cazul imobilelor preluate în mod abuziv -, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent", iar alin. 8 al aceluiași text prevede că, pentru situația de mai sus, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Se reține că, în speță, este aplicabilă Legea nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001 în privința procedurii de acordare a măsurilor reparatorii. legii noi este impusă de incidența normelor imperative din cuprinsul ei tuturor situațiilor juridice care urmează să existe, să se modifice ori să se, precum și faptelor juridice pendinte (facta pendentia), ori efectelor viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).
Modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 stabilesc două tipuri de măsuri reparatorii prin echivalent care pot fi acordate: 1. compensarea cu alte bunuri sau servicii; 2. despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit art. 1 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia, sau, după caz, prin dispoziția motivată a entității investite cu soluționarea notificării, iar cele constând în despăgubiri se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, prin dispoziția motivată a entității care soluționează notificarea. Prin urmare, în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii entitatea investită cu soluționarea notificării are plenitudine de competență în stabilirea măsurii reparatorii, în timp ce în privința despăgubirilor formulează numai o propunere de acordare a acestora. Chiar dacă, de regulă, în cazul imposibilității de restituire în natură, trebuie acordate măsuri compensatorii, în subsidiar, dacă această măsură nu este posibilă ori nu este acceptată de cel îndreptățit, entitatea investită cu soluționarea notificării trebuie să formuleze propuneri de acordare de despăgubiri.
În privința măsurilor compensatorii, instanța nu poate acorda alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul conținând bunurile disponibile care se pot acorda în compensare.
Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine consiliului local, în temeiul art. 38 lit. h din Legea nr. 215/2001 (atribuirea unui alt bun, proprietate a unității administrativ teritoriale, în locul celui preluat abuziv poate fi asimilată vânzării, întrucât ambele operațiuni presupun o ieșire a bunului din patrimoniul titularului), singura entitate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietate a unității administrativ teritoriale trebuie să fie menținut sau nu în proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ teritoriale.
Reținând că, în speță, Primăria Municipiului Cac omunicat instanței prin adresa nr. 19862 din 29 februarie 2008 Direcției Patrimoniu că "nu dispune, momentan, de rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare", iar terenurile trecute în lista alcătuită conform art. 1 alin. 5 din lege pentru luna martie 2008 au fost atribuite anterior în compensare, potrivit precizărilor făcute de aceeași direcție prin adresa nr. 34957/18.03.2008, și constatând că nici o contestație din partea reclamantei nu a fost înregistrată pe rolul instanțelor cu privire la această listă, instanța nu poate dispune atribuirea unui teren în compensare, așa cum solicită apelanta, critica din apel pentru acest motiv urmând a fi respinsă ca nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C, strada - nr. 26, -.B,. 29, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C, cu sediile în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1903 din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Obligă apelanta la 357 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pentru grefier - -, pensionată,
conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef de secție,
Red.hot.jud.fond
Red.dec./tehnored.jud.-/14.07.2008
Gref.AB/7 ex./24.07.2008
Emis 5 com.
azi, 24.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
