Speta Legea 10/2001. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.68/2009-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamantul din O,-,.3, jud. B, reclamanții aderanți la apel, și toți din O,-, Cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud. B, împotriva sentinței civile nr.387/C din 08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 07 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face pare integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 14 aprilie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 387/C din 08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins contestațiile formulate de contestatorii, și, toți domiciliați în O,-, jud. B, cod poștal - în contradictoriu PRIMARUL MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Imobilul din litigiu este situat în O,-, înscris în CF. 177 O, nr. top. 666, iar conform schiței de CF. imobilul a constituit proprietatea tabulară a numitului, fiind preluat ulterior de Statul Român cu titlu de naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.
Conform schiței de defalcare aflată la dosar, imobilul este o casă colectivă compusă din 13 apartamente și 5 spații cu altă destinație decât cea de locuință, iar prin Dispoziția Primarului nr. 1868/22.04.2005, s-a restituit în natură spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, dispoziția fiind atacată în instanță.
Din adresa nr. 95619/2004 a DGFP B, a rezultat că pentru imobilul din litigiu au fost achitate, în baza Hotărârii Comisiei Județene de aplicare a Legii 112/1995, nr. 14/27.01.1999, a Deciziei civile nr. 1795/A/21999 și a sentinței civile nr. 70/1999, despăgubiri bănești notificatorului, iar în baza Hotărârii Comisiei Județene de aplicare a Legii 112/1995 nr. 53/28.02.1997, s-a restituit în natură apartamentul nr. 1 și nr. 1A din imobilul situat în O,-, notificatoarei.
S-a constatat că apartamentele cu nr. 1 și 1A, au constituit la data preluării imobilului de către stat o singură unitate locativă, respectiv a unui apartament compus din 4 camere și dependințe cu o cotă de teren aferentă de 125/987 mp.
Apartamentele cu nr. 5, 6, 7 și 11, precum și cotele de teren aferente acestora au fost libere conform notei interne a Serviciului de Administrare Locuințe nr. - din 28.01.2008, motiv pentru care au fost restituite în natură, iar pentru apartamentele nr. 2, 2/A, 3, 3/A, 4, 8, 9 și 10 s-au stabilit despăgubiri, deoarece acestea au fost înstrăinate în temeiul Legii 112/1995 și în prezent sunt imposibil de restituit în natură.
În ședința publică din 24.11.2008, la întrebarea instanței dacă s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare în instanță pentru apartamentele solicitate în petit, respectiv 2, 2/A, 3, 3/A, 4, 8, 9 și 10, s-a învederat instanței faptul că, aceste contracte de vânzare-cumpărare nu au fost anulate în instanță potrivit art. 45 din Legea 10/2001.
Astfel, potrivit art. 20 al.2, din Legea 10/2001, "În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, persoana îndreptățită, are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piața corespunzătoare a întregului imobil, teren construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. În situația în care persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii 112/1995, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Nici apărarea formulată de contestatorul nu a fost primită de instanță, deoarece nici acesta nu a contestat în instanță contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii 112/1995.
Ca atare prin dispoziția primarului contestată, pentru aceste apartamente și cotele de teren aferente acestora, s-au acordat reclamanților masuri reparatorii sub forma despăgubirilor, în condițiile Titlului VII, din Legea 247/2005.
Date fiind condițiile în care s-a formulat notificarea, respectiv contestația, instanța a apreciat că Dispoziția Primarului, contestată și emisă în condițiile arătate mai sus, este legală și temeinică, motiv pentru care, contestațiile au fost respinse, deoarece actele juridice de înstrăinare în temeiul Legii 112/1995 sunt valabile, ele fiind încheiate cu respectarea legii în vigoare la data înstrăinării și nici nu au fost atacate în instanță pentru a fi anulate.
Față de această situație, având în vedere că apartamentele solicitate au fost înstrăinate legal, contestațiile au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel reclamantul, solicitând casarea acesteia, iar în fond restituirea în natură și a apartamentelor vândute chiriașilor.
În motivarea apelului se arată că apelantul nu avea cum să atace contractele de vânzare cumpărare încheiate cu chiriașii apartamentelor în litigiu din moment ce aceste contracte nu au ajuns la cunoștința sa decât pe timpul judecării contestației, ori introducerea contestației înseamnă că implicit nu este de acord cu retrocedarea prin echivalent.
Mai arată că apelantul nu are cotă egală cu ceilalți contestatori în ceea ce privește apartamentul nr.4, pentru că el a fost singurul care a primit despăgubiri pentru acest apartament, despăgubiri pe care a trebuit să le restituie pentru ca imobilul să fie retrocedat în natură.
Prin cererea de aderare la apel, petenții -, au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii notificării și restituirii în natură a apartamentelor nr. 2, 2/A, 3, 3/A, 4, 8, 9 și 10 din imobilul situat în O,str. - -, nr.4, înscris în CF. 177 O, nr. top. 666.
În motivarea cererii se arată că apelanții au fost în imposibilitate faptică de a ataca contractele de vânzare - cumpărare,întrucât nu au fost aduse la cunoștința acestora decât în cursul judecății.
Mai arată că instanța nu a reținut în mod corect situația juridică a imobilului în litigiu, respectivele spații neavând destinația de spații locative, ci de spații comerciale, astfel că regimul lor juridic este altul decât cel prezentat prin întâmpinarea depusă la dosar.
Examinând apelul și cererea de aderare la apel, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Imobilul în litigiu, înscris în CF. 177 O, nr. top. 666, situat în O,-, reprezintă în fapt o casă colectivă compusă din 13 apartamente cu destinație de locuință și 5 spații cu altă destinație și a constituit proprietatea antecesorului apelanților.
Prin dispoziția Primarului nr.1868/22.04.2005 au fost restituite reclamanților spațiile cu altă destinație decât cea de locuință.
Prin dispoziția nr. 912/27.02.2008, a Primarului municipiului O s-a dispus restituirea în natură a spațiilor cu destinație delocuință, respectiv apartamentele cu nr. 5, 6, 7, 11 și acordarea de despăgubiri pentru apartamentele 2, 2/A, 3, 3/A, 4, 8, 9, 10.
Obiectul prezentei cauze îl constituie aceste din urmă apartamente, care pentru a fi restituite în natură, trebuie si fie libere.
Art. 20 alin.2 din Legea 10/2001 prevede că în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent
Ori în speță, apartamentele vizate au făcut obiectul unor contracte de vânzare cumpărare, contracte care sunt în vigoare câtă vreme nu au fost atacate și desființate, astfel că apelanții nu sunt îndreptățiți decât la măsuri reparatorii prin echivalent.
Referitor la apartamentul nr.4 la care face trimitere apelantul, acesta a făcut obiectul dispoziției Primarului nr.1868/22.04.2005 care a fost atacată de acesta, contestația fiind respinsă prin sentința civilă nr.619/2006 a Tribunalului Bihor.
De altfel, nu s-a făcut dovada de către contestator a faptului că ar fi singurul îndreptățit la restituirea în natură a acestui spațiu, sau că ar avea o cotă mai mare din acest spațiu, decât ceilalți moștenitori.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 296 Cod procedură civilă să respingă apelul și cererea de aderare la apel ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de reclamantul din O,-,.3, jud. B, precum și cererea de aderare la apel formulată de reclamanții:, și toți din O,-, Cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud. B, împotriva sentinței civile nr.387/C din 08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /30.04.2009
Jud.fond.
Dact./08.05.2009
Ex.2
6 com./ 12.05.2009
1. apelantul reclamant din O,-,.3, jud. B,
- intimații reclamanți aderanți la apel:
2. ,
3. ,
4. și
5. toți din O,-, Cod poștal -, jud. B
6. intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud. B,
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Bocșe Elena, Popoviciu Liliana
