Speta Legea 10/2001. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 68
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Academia Română - Filiala I și Academia Română cu sediul în B, împotriva sentinței civile nr. 1724 din 3.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca reprezentantul apelantei Academia Română filiala I să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de Academia Română- Filiala
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1724 din 3.XI.2008 Tribunalul Iași admite cererea formulată de reclamanții - prin mandatar și St., în contradictoriu cu pârâta Academia Română și Academia Română - Filiala
Anulează Decizia nr. 142/ 12.03. 2007 emisă de pârâta Academia Română.
Constată că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului construit și neconstruit în suprafață de 578,997. situat în I,-.
Dispune restituirea în natură a imobilului construit și neconstruit în suprafață de 578, 997. situat în I,-, identificat în Schița - anexă a raportului de expertiză efectuat în cauză care face parte integrantă din prezenta.
Obligă pârâtele să plătească reclamanților suma de 1720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii de expert și avocat).
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad a reținut că prin Decizia nr. 142/ 12.03.2007 emisă de pârâta Academia Română, s-a dispus respingerea notificării formulate de reclamanți privind restituirea în natură a imobilului compus din din construcții și terenul aferent acestora, situat în I, str. - nr. 14, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Urmare administrării probei cu înscrisuri tribunalul a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite să solicite restituirea în natură pentru imobilul construit și neconstruit situat în I, str. - nr. 14.
Astfel, imobilul a cărei retrocedare se solicită a fost deținut în proprietate inițial de soții G și - conform testamentului autentificat sub nr. 416/ 28.04.1886, iar după moartea soțului, imobilul i-a revenit soției supraviețuitoare, iar după decesul său proprietatea s-a transmis prin succesiune fiicei lor, -, căsătorită cu - așa cum reiese din actele de împărțeală voluntară nr.1214/26.06.1902, nr.1881/3.09.1913, nr.709/13.03.1914 și certificatul nr. 1268/ 2007.
Prin testamentul autentificat sub nr. 4319/17.08.1929, (decedat după soția sa, - -), transmite proprietatea imobilului numiților și, așa cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr. 23/2003; lasă la rândul ei din imobil nepoatelor ei, () și iar, neavând moștenitori legali, lasă cealaltă din imobil în proprietatea fraților săi, și Rosin () - conform certificatului de moștenitor nr. 319/15.03.1986; la rândul lor, frații lui au transmis proprietatea imobilului revendicat, respectiv, fiului său, reclamantul - conform certificatului de moștenitor nr. 84/2001, iar Rosin, neavând copii, nepoatei sale, reclamanta, conform certificatului de moștenitor nr. 219/1998.
Constată instanța de fond că mobilul, a cărui restituire în natură o solicită reclamanții a fost preluat în mod abuziv, fiind naționalizat prin Decretul nr. 92/ 1950, împrejurare dovedită cu adresa emisă de Consiliul Popular al Municipiului I nr. 1503/68/20.06. 1968, certificatul emis de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale I nr. 3806/4.12.2007 și adresa comunicată de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale I, din 7.02.2008.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei Academia Română vizând împrejurarea că reclamanții ar fi primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu, aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă, motivat de faptul că potrivit Hotărârii nr. 14/1.07.1998 emisă de Consiliul Județean I moștenitoarelor numitei, respectiv () și li s-au acordat despăgubiri în sumă de - lei pentru din imobil în baza Legii nr. 112/ 1995, dar nu și reclamanților.
Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză evidențiat faptul că imobilul a cărui restituire se solicită este în fizic în suprafață de 578,997. este liber de construcții și neafectată de detalii de sistematizare și poate fi restituit în natură.
Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași au declarat recurs Academia Română cu sediul în B și Academia Română - Filiala I, invocând motive de apel comune:
- nu s-a făcut dovada preluării abuzive, reținere făcută de tribunal numai pe bază de adrese emise de Consiliul local și Arhivele Naționale.
Se susține în dezvoltarea motivului de apel în aplicarea art. II Decret 92/1950 că autorul reclamanților era avocat, în anul 1951 - ulterior naționalizării este menționat ca proprietar, concluzia poate fi aceea că nu a fost preluat de stat.
- pentru imobilul în litigiu au fost acordate despăgubiri, conform Hotărârii Consiliului județean nr.14/1.07.1998 pentru ambele corpuri de clădire moștenitoarelor () și, așa cum este descris în Matricola 2 - Impozitul pe clădiri, conform Legii 112/1995;
- concluziile expertului nu sunt reale, cu privire la compunerea imobilului din trei corpuri (C1, C2 și C3) și acordarea de despăgubiri numai pentru două construcții iar pentru C1 să se restituie în natură;
- dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a dovedit.
Apelanta Academia Română cu sediul în Baf ormulat critici și cu privire la restituirea în fizic a suprafeței de 578,997. deși în testament și actele de împărțeală voluntară nu sunt menționate. Reclamanții au precizat în contestație suprafața de 1084,34. expertul o stabilește la 1286,431. ce s-a pierdut în parte prin procesul de lărgire și modificare a străzilor, suprafața actuală fiind de 1093,40.
Curtea constată că situația de fapt stabilită prin considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele dosarului, iar în cauzănu suntaduse criticiprivind calitateareclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul art.3 și 4 din Legea 10/2001.
În limitele investirii prin motivele de apel, Curtea reține în aplicarea art.23 și art.24 din Legea nr.10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 acte doveditoare ale dreptului de proprietate sunt orice acte juridice translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică.
În absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În art.2 al.(1) Legea nr.10/2001 definește imobilele preluate în mod abuziv, categorie în care sunt incluse și imobilele naționalizate prin Decretul 92/1950.
În fapt, în imobilul în litigiu funcționează Secția de Cercetări I, a Academiei Române, ceea ce a conferit apelanților calitatea de "unitate" deținătoare și competența de a soluționa notificarea.
Instanța a reținut preluarea imobilului conform Decretului 92/1950 consemnată în Matricola nr.2 (impozitul pe clădiri (60/159 dosar primă instanță), caracterul "abuziv" al preluării fiind dat prin lege. Înscrisurile emise de autoritățile competente, în lipsa altor probe contrare, fac dovada deplină a dreptului de proprietate al lui, autor al intimaților, că bunul s-a aflat în patrimoniul acestuia la data preluării, până la punerea în aplicare a Decretului 92/1950, și a întinderii sale. Existența unor neconcordanțe în anul 1951 cu privire la cine este plătitor de impozite nu stinge dreptul reclamanților la măsuri reparatorii, oricare ar fi acestea pentru reclamanți.
În art.20 Legea nr.10/2001 prevede că persoanele careau primit despăgubiriîn condițiile Legii nr.112/1995 pot solicitanumairestituireaîn natură, cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată.
Faptul că sunt stabilite despăgubiri conform Legii nr.112/1995, achitate sau nu pentru unii din moștenitori, în ce cotă, nu stinge exercițiul dreptului la măsuri reparatorii. Legiuitorul a stabilit ca modalitate numai restituirea în natură, condiționată de returnarea despăgubirilor pentru cei ce le-au încasat, situație în care nu se află intimații. De altfel pentru moștenitori la ieșirea din indiviziune se aplică dispozițiile dreptului comun în materie.
Concluziile expertului cu privire la suprafața ce poate fi restituită în natură sunt argumentate științific, nu numai pe baza constatărilor personale ci și prin trimitere la titlurile de proprietate, acte de împărțeală în care imobilele sunt individualizate prin stradă, număr, vecinătăți, procese-verbale de preluare.
Raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală (138-151) s-a depus în dosar pentru termenul din14.04.2008,fiind comunicat părților și formulate obiecțiuni numai de contestatori. Dezbaterile în fond au avut loc la termenul din20 octombrie 2008, când Academia Română - Filiala I (177) a formulat Concluzii la raportul de expertiză întocmit de expert și la obiecțiunile admise. Administrarea probei cu expertiză are loc conform art.201-214 Cod procedură civilă, o nouă probă trebuie cerută motivat la primul termen pentru depunerea lucrării.
Criticile aduse raportului de expertiză nu sunt întemeiate, apelanții nu au formulat obiecțiuni în termenele legale, proba cu o altă expertiză nu a fost cerută la judecata în primă instanță și nici prin declarația de apel, sunt depuse "Concluzii" la fond, iar în apel nu este utilă.
Pentru considerentele expuse instanța în temeiul art.296 Cod procedură civilă respinge apelul și păstrează hotărârea tribunalului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Academia Română - Filiala I și Academia Română cu sediul în B, împotriva sentinței civile nr.1724 din 3.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
22.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Valeria Cormanencu Stanciu
