Speta Legea 10/2001. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 69
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelurilor civile formulate de reclamanta, pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. - PRIN PRIMAR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN, împotriva sentinței civile nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 4073/2003, în urma casării deciziei civile nr. 1300 din 21 mai -, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, prin decizia civilă nr. 9030 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă prin procurator, asistat de avocat, lipsind apelantele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. - PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Procurator pentru apelanta reclamantă, interpelat de instanță, a arătat că nu stăpânește întreaga suprafață de teren de 1225 mp. obținuți pe cale judecătorească în anul 1996, întrucât diferența de circa 500 mp. situată în imediata vecinătate a casei este afectată de două alei, stradă, respectiv teren care aparține domeniului public.
Pentru despăgubiri apelanta reclamantă prin procurator, asistat de avocat, au învederat instanței că sunt de acord cu valoarea pe mp. stabilită de unitatea deținătoare.
Pe fond avocat, a arătat că pentru suprafața de 174 mp. unde au fost garajele partea a fost pusă în posesie iar pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură este îndreptățită la măsurii reparatorii; fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul formulat de Primăria Municipiului Tg. J, apreciază că Primăria Tg.J nu are calitate procesuală.
Față de apelul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra apelurile de față:
Reclamanta a chemat în judecată Primăria Municipiului Tg.J, Prefectura Jud.G și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 50 mp. situat în Tg.J str.9 - (în fața casei) cu vecinătățile precizate în acțiune; a terenului de cca.50 mp. situat la aceeași adresă ocupat de garaje particulare demontabile și a terenului de cca.1000 mp. liber de construcții aflat la aceeași adresă, terenuri ale căror vecinătăți de asemenea au fost indicate în acțiune.
Totodată reclamanta a cerut contravaloarea terenului în suprafață de cca 5000 mp. pe care se aflau edificate blocul și Școala generală nr.12 și existau și căile de acces către aceste construcții.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că este fiica proprietarei inițiale decedată la 13.03.1967 ce a dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr.4009/20.09.1920 terenul în suprafață de 6840 mp. situat în Tg.J- fostă Agricultori cu dimensiunile precizate în act.
Conform certificatului de moștenitor nr.412/1969 din 29.09.1969 pentru o suprafață de 3940 mp. din terenul în litigiu inclusă în masa succesorală a autoarei, a devenit unică moștenitoare, frații săi renunțând expres la succesiunea autoarei comune.
Întreaga suprafață de teren de 6840 mp. a fost expropriată prin Decretul nr.659/13.12.1973 fără a i se acorda vreo despăgubire, iar prin sentința nr.69/5.04.1996 Tribunalul Gorj, secția civilă, a constatat caduc și inoperant Decretul de expropriere nr.659/13.12.1973 în ceea ce o privește pe, ca unică moștenitoare a autoarei. Pe cale de consecință instanța a repus-o în toate drepturile de proprietar cu privire la terenul situat în Tg.J,- în suprafață de 1225 mp. pe care s-a construit o casă de locuit. În fapt, reclamanta a precizat că deține doar 600 mp. teren pe care se afla casa în care locuiește.
A mai precizat reclamanta că deși a notificat în temeiul Legii nr.10/2001 Primăria Municipiului Tg.M pentru restituirea în natură a terenului rămas liber așa cum l-a individualizat în notificare, iar pentru diferența ocupată de construcție a cerut despăgubiri, unitatea notificată nu i-a răspuns la solicitare.
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr.142/20.05.2003 a admis în parte acțiunea și a dispus restituirea în natură a celor cinci terenuri individualizate în raportul de expertiză întocmit de ing. asistat de expert dr.ing. conform celor specificate în dispozitiv, în total suprafața de 898,8 mp. în afara terenului de 724,5 mp deținut în prezent de reclamantă unde este casa de locuit și curtea acesteia.
A constatat că pentru diferența de teren din actul de proprietate invocat, reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă de 5.662.953.000 lei.
Curtea de APEL CRAIOVA, secția civilă, prin decizia nr.1300/21.05.2004 a respins apelurile declarate de reclamanta și pârâtele DGFP G în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Municipiului Tg.
Ambele instanțe au reținut că potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză numai o suprafață de 727,2 mp. teren putea fi restituită în natură, restul terenului fiind ocupat de investiții, iar diferența de 6115,5 mp. reclamanta era îndrituită la măsuri reparatorii în echivalent bănesc de 5.662.953.000 lei.
Instanța de apel a mai stabilit și că acordarea măsurilor reparatorii nu s-a dispus în sarcina expresă a Ministerului Finanțelor Publice, ci această obligație revine fiecărui deținător conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, iar cuantumul acestora a fost calculat prin expertiză în raport de valoarea actuală de circulație a terenurilor potrivit art.31 și 36 din Legea nr.10/2001.
De asemenea a reținut că atât Primăria Municipiului Tg.J cât și Ministerul Finanțelor Publice aveau calitate procesuală pasivă în cauză fiind nominalizate ca atare de reclamantă prin acțiune.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât Primăria Municipiului Tg.J cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, ambele invocând ca motiv comun lipsa calității procesuale pasive, critică încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Primăria Municipiului Tg.J a învederat că pricina a fost soluționată fără a fi fost introdusă în cauză SC SA unitate deținătoare a unei suprafețe de teren de 727,2 mp. din cea solicitată de reclamantă și pentru care primăria nu are calitate procesuală pasivă; că instanța și-a depășit atribuțiile judecătorești întrucât emiterea dispoziției motivate este atributul exclusiv al primarului, ori în speță nu a fost emisă o astfel de dispoziție și nici nu putea fi dată întrucât reclamanta nu depusese toate actele necesare la care era obligată prin lege.
Totodată a susținut că prin soluția pronunțată în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 16 din Legea nr.10/2001 și respectiv art.1 pct.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului așa cum a fost modificată prin OUG nr.30/2000 în sensul că o parte din terenul expropriat de la reclamantă se află în curtea Școlii generale nr. 12 și constituie domeniu public, de interes local ca de altfel și celelalte suprafețe de teren restituite în natură, conform HG nr.973/2002.
Pe de altă parte conform planului anexă la Decretul de expropriere nr. 539/1973, modificat prin Decretul nr.659/13.12.1973, terenul în litigiu a fost expropriat pentru construirea cartierului de blocuri și a Școlii generale nr. 12, fiind ocupat atât de blocuri cât și de spații de protecție a blocurilor,spații verzi, alei, școala generală, iar terenul considerat liber, a fost prevăzut ca atare în proiectul inițial. Pe cale de consecință, acest spațiu urmează același regim juridic cu terenurile efectiv destinate clădirilor astfel că atât timp cât terenul a fost afectat de accesoriile clădirilor, nu se poate afirma că scopul exproprierii nu a fost atins și că poate fi restituit în natură. Terenul în litigiu nu poate fi considerat liber, fiind afectat de utilități publice, aspect ce reiese și din raportul de expertiză, respectiv trotuare, zone verzi, platforme gospodărești, trotuare de circulație auto și pietonale, toate fiind folosite pentru existența și funcționalitatea întregului complex de locuințe. Recurenta a criticat și cuantumul despăgubirilor considerându-l exagerat.
Prin decizia nr.9030 din 8 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au admis recursurile declarate de pârâtele Primăria Municipiului Tg.J prin primar și DGFP G în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.1300 din 21 mai 2004 Curții de APEL CRAIOVA, s-a casat decizia și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
S-a reținut că este neîntemeiată critica vizând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Tg.J prin primar, în raport de dispozițiile art.20(3) din Legea nr.10/2001.
Or, în dispoziția legală evocată, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de "primărie" pentru a desemna " persoana juridică de drept public deținătoare a imobilului", comuna, orașul sau municipiul. De altfel, din cuprinsul întregului act normativ, rezultă cu evidență, că în această procedură, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
Conform art.23 (1) din legea nr.10/2001 unitatea notificată avea obligația ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, respectiv de la data depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, ceea ce însă nu a făcut.
În aceste condiții, persoana îndreptățită este îndrituită a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea dreptului pretins, față de starea de pasivitate a unității deținătoare. A decide altfel însemnează a închide accesul la justiție celui în cauză, ceea ce este contrar constituției cât și legii (art.3 Cod civil).
Referitor la celelalte critici s-a reținut ca fiind întemeiată susținerea în sensul că instanța de apel nu a analizat două critici: cea referitoare la lipsa calității procesuale pasive a primăriei pentru terenurile deținute de; faptul că întraga suprafață de teren aparține domeniului public, o parte fiind destinat pentru unele accesorii ale construcțiilor edificate.
În rejudecare instanța a solicitat reclamantei lămuriri în legătură cu terenul deținut de SC SA, aceasta arătând că are un litigiu pe rol cu deținătoarea terenului; a fost solicitat planul de situație întocmit la data exproprierii, act care nu a fost depus, primăria Municipiului Tg.J susținând că nu se află în posesia acestuia; a fost efectuată o nouă expertiză solicitându-se expertului individualizarea terenului pentru care s-a formulat notificare și a eventualelor suprafețe ce pot fi restituite în natură; referitor la valoarea pe metru păstrat a terenului s-a învederat instanței, în ședința publică faptul că nu se solicită o nouă evaluare.
În soluționarea apelurilor se au în vedere criticile formulate în motivarea apelurilor, cu excepția celor rezolvate irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apelul Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiat. Acest pârât precum și Prefectura G nu au calitate procesuală pasivă în litigiul de față, nefiind unități deținătoare a vreuneia dintre suprafețele de teren aflate în litigiu.
Susținerile apelantului Municipiul Tg. J prin primar, nesoluționate prin decizia de casare cu trimitere, vizează dreptul acestuia de a hotărî suveran ce suprafețe pot fi restituite în natură. Nu a fost criticatăîntindereasuprafeței de teren la care este îndreptățită reclamanta.
Această critică este nefondată. Dreptul unității deținătoare de a hotărî ce suprafețe de teren pot fi restituite în natură nu este un drept absolut, el este supus controlului judecătoresc.
În ce privește cererea de restituire în natură parțială a terenului, Curtea constată că aceasta este întemeiată doar cu privire la suprafața de 174 mp.teren ce a fost ocupat de garaje și de un chioșc. Va fi individualizat conform expertizei. Pentru această suprafață de teren reclamanta nu are dispoziție sau hotărâre judecătorească de restituire. Hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu această suprafață de teren s-au întemeiat pe restituirea în natură dispusă prin sentința civilă nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, care este supusă controlului în apelurile de față.
Nu va fi reținută susținerea apelantului Municipiul Tg. J prin primar privind imposibilitatea restituirii în natură a acestei suprafețe de teren. S-a solicitat acestuia să depună la dosar planul de situație întocmit în vederea exproprierii terenului, în anul 1973. Acest act nu a fost depus, motivându-se că nu se află în posesia acestui act. Față de destinația dată terenului de apelant instanța apreciază că acesta nu este indispensabil domeniului public.
Pentru suprafața de 727,2 mp. aflată în posesia SC SA pârâții chemați în judecată nu au calitate procesuală pasivă. Referitor la această suprafață instanța nu se va pronunța pe fond.
Suprafața de 1225 mp. teren pentru care reclamanta are hotărâre judecătorească din anul 1996, definitivă și irevocabilă, va fi înlăturată din suprafața pentru care se vor acorda măsuri reparatorii. Nu prezintă relevanță faptul că reclamanta posedă doar 724,5 mp. Aceasta are titlu de proprietate pentru 1225 mp. reprezentat de sentința civilă nr.69/1996 pronunțată de Tribunalul Gorj, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat caducitatea decretului de expropriere pentru 1225 mp. teren și a fost repusă reclamanta în dreptul de proprietate. Nu poate fi emis un al doilea titlu pentru suprafața pe care reclamanta nu o stăpânește din cei 1225 mp. teren.
Suprafața de 66,3 mp. ce reprezintă scuarul (spațiu ) nu poate fi restituită în natură, față de destinația sa actuală.
În raport de cele expuse, în litigiul de față va fi restituită în natură suprafața de 174 mp. teren. Pentru diferența de teren de 4713, 8 mp. ( calculată plecând de la suprafața solicitată spre restituire de 6840 mp, reținută de instanța de fond și necontestată în apel) se va constata îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum de 436.497,88 lei.
Nu poate fi admis apelul reclamantei, în sensul de a fi obligată Primăria Municipiului Tg.J de a achita reclamantei despăgubirile.
Legea nr.10/2001, cu modificările ulterioare, prevăd o anumită procedură de stabilire și, ulterior, de acordare a despăgubirilor. În litigiul de față ne aflăm strict în etapa de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de MUNICIPIUL TG. - PRIN PRIMAR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G în nume propriu și pentru STATUL ROMÂN, împotriva sentinței civile nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 4073/2003.
Schimbă sentința.
Pe fond admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Municipiul Tg.J prin Primar.
Restituie în natură suprafața de 174 mp. teren situat în Tg.J, învecinat la N-cu - (30,01 ), la cu - - (5,8 ), la cu Școala generală nr.12 (30 ) și la cu domeniul public (5,8 ), individualizat între punctele 4-5-6-7-4 pe schița anexă la raportul de expertiză, întocmit în rejudecarea apelurilor. Constată îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 4713,8 mp.teren, în cuantum de 436.497,88 lei (RON).
Respinge acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și față de Prefectura
Respinge apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 4073/2003.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehn.6 ex
4.03.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Stela Popa
