Speta Legea 10/2001. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 69/
Ședința publică din 03 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți, și, toți cu domiciliul procesualalesîn C,-,. 1, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr. 3230 din 14.12.2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr- (în format vechi 2945/2006), având ca obiectLegea 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la 3 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 19 iunie 2006 reclamanții, și au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 350 din 23 mai 2006 emisă de Primăria comunei, județul T, solicitând instanței să dispună anularea dispoziției și acordarea de despăgubiri în valoare de 20.000 lei pentru imobilul casă de locuit cu trei camere, grajd și samalâc, cu un teren în suprafață de 2500 mp situat în satul T, comuna.
În motivarea cererii contestatorii au arătat că imobilul din satul T, comuna, județul Taa parținut defunctului, fiind dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr. 3026 din 20.04.1948, transcris la grefa Tribunalului Tulcea sub nr. 3387 din 20.04.1948.
Prin dispoziția contestată pârâta a respins cererea contestatorilor de acordare de măsuri reparatorii, cu motivarea că nu au făcut dovada modului abuziv de preluare al imobilului. Această dispoziție este nelegală pentru că actul prin care imobilul a fost preluat de stat trebuie să se afle în posesia pârâtului, acesta dispunând de bun prin atribuirea lui abuzivă în anul 1987 către numitul, terenul fiindu-i atribuit acestuia în baza deciziei nr. 35/26.06.1987 a Primăriei comunei, pentru construcția unei locuințe.
Pârâta Primăria comunei, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației reclamanților, motivat de împrejurarea că aceștia nu au depus acte care dovedesc preluarea abuzivă a imobilului, aceste dovezi fiind în sarcina notificatorilor conform Cap.I, art.1, lit. e) din HG nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 3230 din 14 decembrie 2006 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată contestația formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții nu au depus înscrisuri doveditoare cu privire la preluarea abuzivă a imobilului, iar decizia nr. 36 din 1987 Consiliului Popular al comunei, prin care terenul a fost atribuit numitului, nu îndeplinește condiția unui asemenea act doveditor, pentru că ea a fost emisă în baza unei legi, respectiv a Legii nr. 4/1973, neexistând o preluare abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
A mai reținut instanța de fond și că reclamanții au fost despăgubiți pentru terenul revendicat în prezenta cauză, în temeiul Legii nr. 18/1991 fiindu-le reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 mp teren arabil în localitatea T, conform titlului de proprietate nr. 94612/21.04.2005 și pentru suprafața de 8 ha și 4000 mp în extravilanul localității T, comuna, conform titlului de proprietate nr. 38340/10.07.1994.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și, susținând că prima instanță a constatat eronat că reclamanții au fost despăgubiți pentru imobilul în litigiu și că sunt în măsură să dovedească împrejurarea că preluarea imobilului s-a făcut abuziv, prin sentința penală nr. 67/1960 pronunțată de Tribunalul Militar Constanța, prin care autorul reclamanților, era condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu confiscarea totală a averii.
Au mai susținut apelanții că din decizia nr. 36/1987 eliberată de fostul Consiliu Popular al comunei rezultă că numitului i-a fost atribuită suprafața de 150 mp pentru construcția unei locuințe, situație în care se impune ca diferența de teren care a aparținut autorului reclamanților să le fie restituită în natură, terenul fiind liber.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului și faptul că la instanța de fond nu au fost lămurite toate aspectele de fapt privind amplasamentul imobilului solicitat și gradul lui de ocupare, respectiv existența unor titluri de proprietate ale unor terți și caracterul provizoriu sau definitiv al eventualelor construcții care s-ar afla pe teren, la solicitarea apelanților reclamanți instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză topografică. Expertiza a fost efectuată de dl. expert..
De asemenea, în apel reclamanții au depus extras din sentința nr. 67 pronunțată de Tribunalul Militar Constanța la 22 martie 1960 prin care autorul reclamanților, dl. a fost condamnat la închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, cu confiscarea totală a averii personale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu motivele de apel invocate de reclamanți și cu probele administrate în apel, instanța constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea trimisă pârâtei Primăria comunei la 13 noiembrie 2001 în temeiul Legii nr. 10/2001, petenții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru două imobile, respectiv despăgubiri pentru construcția și terenul aferent acesteia, în suprafață de 2500 mp, situate în V satului T, comuna și restituirea în natură a unui teren în suprafață de 2000 mp în V satului Ambele imobile au fost descrise prin vecinătăți, indicându-se prin notificare și situația imobilelor la data notificării.
Imobilele au fost dobândite prin cumpărare de la Statul Român de către și, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3026 din 20 aprilie 1948 al Tribunalului Tulcea. Din cuprinsul actului de vânzare cumpărare depus la dosar rezultă că, în anul 1948, colonistului și soției sale, li s-a vândut un teren de cultură de 10,60 ha situat în comuna T, jud. T, un imobil compus din construcție cu un teren loc de casă în suprafață de 2500 mp, situat în V satului T, precum și un alt teren, loc de casă, în suprafață de 2000 mp, aflat tot în V satului
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanților li s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pentru un teren extravilan în suprafață de 8 ha și 4000 mp, conform titlului de proprietate nr. 38340 din 10 iulie 1994 emis de Comisia Județeană T, pentru un teren extravilan în suprafață de 2,20 ha, conform titlului de proprietate nr. 86945/2002 și pentru un teren intravilan în suprafață de 2000 mp, conform titlului de proprietate nr. 94612 din 21 aprilie 2005, emise de aceeași comisie. Din aceste înscrisuri rezultă că petenților nu le-a fost restituit imobilul din V satului T, compus din construcție și teren în suprafață de 2500 mp, acest imobil făcând obiectul litigiului de față.
Reținând, prin urmare, că imobilul în litigiu nu a fost restituit petenților în nici o procedură administrativă sau judiciară desfășurată în temeiul Legii nr. 18/1991 sau în temeiul dreptului comun ori al altui act normativ special, Curtea constată că nelegal tribunalul a respins contestația cu o asemenea motivare, imobilului în litigiu compus din construcție și 2500 mp teren nefiindu-i incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Prin contractul de vânzare cumpărare din aprilie 1948 reclamanții au făcut dovada proprietății autorului lor supra imobilului în litigiu, aceștia, în calitate de nepoți de fiu, îndeplinind condiția de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art. 4 din acest act normativ.
Imobilul în litigiu, împreună cu toată averea proprietarului, a fost confiscat prin sentința penală nr. 67 din 22 martie 1960, pronunțată de Tribunalul Militar Constanța în dosarul nr. 64/1960, prin această hotărâre autorul reclamanților fiind condamnat la 4 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. a din Codul penal.
Potrivit art. 2 art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001, în categoria imobilelor preluate în mod abuziv sunt incluse imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Din considerentele sentinței de condamnare a autorului reclamanților rezultă că în sarcina sa a fost reținută infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale, ca urmare a manifestării dușmănoase în contra regimului democrat popular din, pentru că, în toamna anului 1959, afirmat că războiul este aproape și a insinuat că acesta va fi câștigat de americani. Această infracțiune reținută în sarcina autorului reclamanților este, fără îndoială, o infracțiune de natură politică, preluarea imobilului cu acest temei de către Stat fiind considerată abuzivă prin art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în condițiile prezentei legi. Constatând, prin urmare, că în prezenta cauză imobilul proprietatea autorului apelanților a fost preluat abuziv, instanța reține că reclamanții au dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege.
Imobilul reclamanților, identificat în apel prin expertiza efectuată de dl. expert, are în prezent o situație esențial diferită față de data confiscării prin sentința penală 67/1960, terenul în suprafață de 2500 mp fiindu-i atribuit în proprietate dl., prin constituirea dreptului de proprietate în temeiul titlului de proprietate nr. 24765/25.11.1993, iar construcția descrisă prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3026 din 20 aprilie 1948 al Tribunalului Tulcea, fiind în totalitate demolată. Titlul de proprietate eliberat d-lui nu a fost contestat în instanță de către reclamanți, aceștia solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobil încă de la data formulării notificării.
Potrivit alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri în valoare de 200.000 lei noi.
Cu privire la solicitarea apelanților, instanța reține că notificarea reclamanților a fost soluționată la 23 mai 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, care a modificat prevederile Legii nr. 10/2001 în legătură cu modalitățile și procedura de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură. Raportul juridic dintre părți fiind născut la data emiterii dispoziției contestate, acestuia îi sunt aplicabile prevederile noii legi, pentru că nu este posibilă ultraactivitatea legii vechi raporturilor juridice născute sub imperiul legii noi.
În conformitate cu art. 1 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, "măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării", iar "măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării".
Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a acestor măsuri într-un spirit rezonabil pentru părțile implicate în astfel de litigii, prin titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, în titlul menționat, prin art. 16 alin. (1) din cap. V, privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, s-a stabilit că "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi".
Tot în acest cadru s-a mai precizat, în cuprinsul alin. (2) al aceluiași articol, că "notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor".
Situația reclamanților se regăsește în această ultimă ipoteză reglementată prin alin. 2 al art. 16, astfel că nivelul despăgubirilor cuvenite moștenitorilor foștilor proprietari nu pot fi stabilite în această cauză prin hotărârea instanței, despăgubirile urmând a fi propuse prin dispoziția unității deținătoare, care va înainta propunerea de despăgubiri Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții reclamanți, și, toți cu domiciliul procesualalesîn C,-,. 1, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr. 3230 din 14.12.2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr- (în format vechi 2945/2006), având ca obiectLegea 10/2001.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația.
Anulează dispoziția nr. 350 din 23 mai 2006, emisă de Primarul comunei, județul T și obligă pârâta să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii de circulație a imobilului din sat T, comuna, județul T, compus din teren în suprafață de 2.500 și construcție formată din trei camere, grajd și samalâc, pe care să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform titlului VII din legea nr. 247/2005.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 aprilie 2008.
JUDECĂTOR, | Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, |
Pentru grefier - -,
care s-a pensionat, conform art. 261(2)
Cod procedură civilă,
semnează Grefier șef de secție,
red.hot.jud.fond
red.dec.jud.-/14.07.2008
gref.AB/8 ex./28.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
