Speta Legea 10/2001. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 69/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina Năpar
- - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B împotriva deciziei civile nr.392/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 22 decembrie 2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 19 mai 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin contestația înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorii și au solicitat instanței să dispună anularea Dispoziției nr. 2120/13.06.2006, emisă de intimata B, întrucât prin aceasta au fost acordate despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Prin sentința civilă nr. 392/s/2008 s-a respins excepția lipsei capacității de folosință a intimatei B. S-a admis contestația formulată de contestatorii și, prin mandatar în contradictoriu cu intimata B, și în consecință: s-a dispus anularea art. 1, 2, 3 din Dispoziția nr. 2120/13.06.2006 emisă de intimată și obligă pe aceasta să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri contestatorilor pentru imobilul înscris inițial în CF 22433 B, nr. top 8782/1/b/2/2/25 compus din loc de casă în suprafață de 396 mp și casă cu patru camere, bucătărie, baie,și garaj, în prezent demolate, în cuantum de 149.000 Euro în echivalent lei la data plății. S-au menținut prevederile art. 4, 5, și 6 ale Dispoziției 2121/13.06.2006. A fost obligată intimata să plătească suma de 6078, 55 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei este neîntemeiată întrucât tocmai prevederile Legii nr. 10/2001 i-au conferit această calitate, norme speciale ce au prioritate față de Legea nr. 215/2001.
Pe fondul cauzei s-a reținut că Contestatorii sunt proprietarii tabulari asupra imobilului, expropriat pentru construirea unor blocuri de locuințe.
Potrivit art. 1 al. 2 din Legea nr. 10/2001, în situația în care nu se poate restitui în natură imobilul preluat abuziv, persoanele îndreptățite pot opta pentru acordarea de despăgubiri sau compensarea cu alte bunuri sau servicii.
Potrivit art. 4 din legea specială privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv au fost consacrate principiile acordării unor "despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională.
Neacordarea acestora la nivelul de piață contravine principiului reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a privării de prerogativele conferite de proprietate din perspectiva art. 44 al. 3 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin lucrarea de evaluare efectuată expert evaluator imobile, autorizat, iu a fost stabilită valoarea imobilului teren și a construcției demolate la nivelul sumei de 149.000 Euro, sumă ce urmează a fi acordată contestatorilor în echivalent lei la data plății.
Pentru toate aceste considerente, contestația a fost admisă cu distincțiile din dispozitiv și obligată intimata să plătească suma de 6078, 55 lei cheltuieli de judecată către contestatori, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reprezentând onorariu apărător și expert.
Împotriva sentinței a declarat apel Municipiul B prin Primar.
Prin nota de ședință depusă ulterior la dosar s-a precizat că dintr-o eroare de tehnoredactare s-a menționat că apelul a fost declarat de Municipiul B, în realitate partea care a declarat apel fiind Primarul Municipiului
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că, prima instanță a soluționat greșit excepția lipsei capacității procesuale de folosință întrucât din analiza textului art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, Primăria nu are personalitate juridică constituind o structură funcțională.
Pe fondul cauzei, se arată că soluția pronunțată de prima instanță este nelegală, deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Ultima critică se referă la obligarea greșită la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, în speță, contestatorii au obligația să-și probeze apărările, iar conform procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați aleatoriu de Comisia Specială pentru stabilirea despăgubirilor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații contestatori solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât, instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății.
De asemenea, intimații contestatori au formulat cerere de aderare la apelul părții potrivnice pentru ipoteza în care se va considera întemeiat apelul acesteia și se va reține că procedura în primă instanță s-a desfășurat cu o parte care nu are capacitate procesuală de folosință, urmând a se trimite cauza spre rejudecare în contradictoriu cu Municipiul
Examinând hotărârea prin prisma motivelor de apel, curtea reține că apelul este nefondat și în consecință și cererea de aderare la apel, pentru următoarele considerente:
În drept, sunt persoane juridice de drept public comunele, orașele, municipiile, județele (art. 19 din Legea nr. 215/2001), adică unitățile administrativ teritoriale.
Aceste persoane juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii ori prefecții - art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 și art. 87 alin. 1 punctul 2 Cod procedura civila.
Cu ocazia adoptării diverselor acte normative, legiuitorul nu a fost consecvent în folosirea acelorași termene pentru desemnarea persoanelor juridice de drept public ori cu privire la reprezentanții legali ai acestora, însă în baza rolului activ, le revine obligația instanțelor judecătorești de a califica și reține denumirea acestor persoane juridice pe care o apreciază a fi cea mai indicată în raport de litigiul dedus judecății și de actele normative apreciate a fi incidente raportului juridic dedus judecății.
Astfel, potrivit art. 20 (3) din Legea nr. 10/2001, se menționează că în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor.
Or, prin dispoziția legală menționată, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de "primărie"pentru a desemna persoana juridică de drept public, deținătoare a imobilului - comuna, orașul sau municipiul și nu o așa zisă "structură funcțională", întrucât numai o asemenea persoană juridică are personalitate juridică, și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri ce cad sun incidența Legii nr. 10/2001.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o "dispoziție motivată", intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, în nici un caz de a stabili o obligație în nume propriu.
Așadar, ca urmare a caracterului special al Legii nr. 10/2001 față de Legea nr. 215/2001, B prin Primar are capacitate procesuală de folosință, excepția formulată în acest sens, fiind corect respinsă de instanța de fond.
Cu privire la aparența unei judecăți în contradictoriu cu Municipiul B, aceasta având calitatea procesuală de apelant, curtea reține că potrivit actelor și lucrărilor dosarului, notei de ședință (fila 18), având în vedere și cele mai sus reținute, precum și faptul că, atât în citativ, cât și în actele de procedură figurează ca parte B prin Primar, aceasta are calitate de apelantă și respectiv de intimată la instanța de fond.
Criticile formulate pe fondul cauzei sunt nefondate întrucât, prin obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în cuantum de 149.000 euro în echivalent în lei la data plății, instanța de fond nu a încălcat prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât valoarea stabilită de instanță prin expertiza de specialitate ordonată în cauză are caracter de îndrumare cât și funcția de departajare preliminară potrivit art. 18 indice 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De altfel, instanța de judecată poate stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite beneficiarilor legii de reparație, reprezentând valoarea de circulație a bunului, orice altă interpretare echivalând cu denegare de dreptate sancționată de prevederile art. 3 cod civil și cu dreptul de acces la instanță garantat de prevederile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Or, în speță, se tinde către un scop legitim, existând un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, astfel încât, dreptul să nu fie atins în substanța sa, constituindu-se într-o ingerință în dreptul contestatorilor, de a primi despăgubirea (drept recunoscut de Legea nr. 10/2001), incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Referitor la ultima critică, curtea reține că, în cauză, față de soluția pronunțată și față de faptul că intimata a căzut în pretenții, corect au fost aplicate dispozițiile art. 274 Cod procedura civila.
Cât privește cererea de aderare la apel, aceasta va fi respinsă pentru motivele mai sus reținute, având în vedere și prevederile art. 293 alin. 2 Cod procedura civila.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedura civila, curtea va respinge apelul și cererea de aderare la apel și va păstra ca legală și temeinică sentința civilă apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta B împotriva sentinței civile nr. 392/s/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o păstrează.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de contestatorii și.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. -/02.06.2009
Dact. /10.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Cristina Ștefăniță, Cristina Năpar
