Speta Legea 10/2001. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.70/
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C,- și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5, împotriva sentinței civile nr. 2034 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți prin av., conform delegației din 7.04.2008 de substituire a av., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul apelanților pârâți precizează că nu are cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții pârâți, apărătorul acestora critică soluția instanței de fond sub aspectul nelegalității, susținând în esență că:
- în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român;
- în mod greșit instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri reprezentând contravaloarea construcției și a terenului în condițiile în care terenul a format obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare succesive;
- nu s-a analizat dacă reclamanții au fost despăgubiți întrucât art. 30-31 din Legea nr. 58/1974 prevedeau că terenul aferent construcțiilor trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
În concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului C, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natura a imobilului situat în C,-, compus din patru camere, baie și hol în suprafață utilă totală de 65,88 mp. și terenul aferent, iar în subsidiar, dacă restituirea în natura nu este posibilă, la măsuri reparatorii prin echivalent.
În considerentele cererii, reclamanții au arătat că au cumpărat imobilul solicitat în anul 1980, de la soții și, cu prețul de 40.000 lei. În anul 1984 au plecat în Turcia și au refuzat să mai revină în tara, ulterior stabilindu-se în Suedia.
În aceste condiții, imobilul a fost preluat în proprietatea statului, fără plata, prin Decizia nr.132/08.03.1988 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean C, emise în baza Decretului 223/1974 și a Legii nr.57/1968.
După revoluție, s-au întors în țară și au notificat deținătorii bunului în vederea restituirii conform Legii nr.10/2001, dar până în prezent nu au primit nici un răspuns, deși Primăria avea obligația de a le soluționa cererea în termen de 60 de zile de la primirea notificării.
Au susținut reclamanții că lipsa răspunsului la notificare mai mult de 2 ani echivalează cu un refuz de restituire al persoanei deținătoare, astfel ca instanța judecătoreasca le poate soluționa ea însăși cererea.
În drept, au invocat disp.art.1 1 si 2, art.20 3, art.23, 24 1 din legea nr.10/2001, modificată prin legea nr.247/2005.
În probațiune au depus înscrisuri, și anume: contract de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.3087/08.04.1980, decizie nr.132/08.03.1988 a Consiliului Popular al Județului C, adrese nr.966/12.02.2001 și nr.1870/27.03.2001 emise de C, cereri adresate Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995 și Judecătoriei Constanța, notificări și adresa nr.67469/18.05.2001 a Administrației Locale
Prin notele depuse la termenul din 17.05.2007, reclamanții și-au întregit cadrul procesual prin chemarea în judecată a pârâților Municipiul C prin Primar și a Statului R prin Ministerul Finanțelor.
Totodată, au arătat că sunt îndreptățiți și la restituirea terenului în suprafață de 144 mp. aferent construcției revendicate, trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974 la momentul vânzării.
Au susținut că, în cazul în care primăria le-ar fi rezolvat favorabil cererea de restituire a construcției, ar fi avut posibilitatea să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza art.35 din Legea nr.18/1991. Dacă terenul ar rămâne în folosința lor, dreptul de proprietate asupra construcției le-ar fi pus în pericol prin invocarea accesiunii de către proprietarul terenului.
În precizările scrise anexate la 62 si 104, reclamanții au declarat că renunță la cererea de restituire în natura a imobilului și își mențin pretențiile doar în sensul obligării pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. Au motivat că ne aflăm în situația prevăzută de art.1 2 din Legea nr.10/2001, în condițiile în care imobilul a fost înstrăinat foștilor chiriași în baza Legii nr.112/1995.
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului Cac omunicat situația juridică și istoricul de rol al imobilului, notificarea depusă de reclamanți, precum si documentația anexata acesteia (31-49,.57-61).
De asemenea, Constanta a depus contractul de vânzare - cumpărare nr.29122/19.12.1997 și documentele ce au stat la baza încheierii acestuia (67-90).
La termenul de judecata din 14.06.2007, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, având ca obiective identificarea imobilului litigios si stabilirea valorii de circulație a acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 11.09.2007 pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a invocat excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea primei excepții pârâtul a arătat că reclamanții au notificat mai multe instituții în conformitate cu disp.art.21 din Legii nr.10/2001, iar promovarea unei acțiuni pe drept comun nu este posibilă până la rezolvarea notificării formulate pe cale administrativă în baza legii speciale.
Referitor la cea de-a doua excepție, a invocat art.6 din Legea nr.213/1998, art.25 din Decretul nr.31/1954, art.136 2 din Constituție, HG nr.113/1992 si art.38 2 lit.f-h din Legea nr.215/2001, arătând că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă interesele statului in litigiile al căror obiect îl formează bunurile din domeniul public de interes național.
Totodată, față de prevederile art.28 din Legea nr.10/2001, a susținut că obligația de despăgubire a reclamanților revine unității deținătoare, respectiv unității administrativ teritoriale, în al cărei domeniu privat s-a aflat bunul.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea celor doua excepții, învederând că nu și-au întemeiat acțiunea pe dreptul comun, iar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este finanțată de la bugetul de stat.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsa prin încheierea de ședință de la termenul din 09.10.2007, avându-se în vedere faptul ca reclamanții si-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr.10/2001, iar nu pe dreptul comun.
In schimb, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul R prin Ministerul Finanțelor a fost admisă, întrucât nu există identitate între acest pârât si persoana căreia îi revine obligația de a da curs pretențiilor deduse judecății.
Potrivit art.28 1 din Legea nr.10/2001 "In cazul in care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei raza teritoriala se afla imobilul -", aceasta fiind obligată ca în termen de 30 de zile să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia (2).
3 al aceluiași articol prevede: "In cazul in care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate cheme în judecata statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la 1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natura sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de prezenta lege".
In speță, nu ne aflam in situația în care nu a fost identificată persoana deținătoare a imobilului pentru care reclamanții solicită stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Aceștia au notificat inițial mai multe instituții, printre care și C, care a înaintat cererea de restituire, spre competența soluționare, Primăriei Municipiului C (adresa nr.1870/27.03.2001-18). Aceasta din urmă a reținut notificarea spre soluționare, fără a-și declina calitatea de unitate deținătoare.
In aceste condiții, nu se justifică chemarea în judecată a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 2034 din 16.11.2007 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C prin Primar și Municipiul C prin Primar.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului situat în C,-, compus din teren indiviz în suprafață de 144. și construcție cu destinație de locuință formată din 4 camere, baie și hol, în suprafață utilă totală de 65,88. valoare stabilită prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de ing. la suma de 174.383,851 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu există identitate între acest pârât și persoana căreia îi revine obligația de a da curs pretențiilor deduse judecății, fapt pentru care a fost respinsă acțiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii corespunzătoare valorii imobilului situat în C,-, compus din teren indiviz în suprafață de 144. și construcție cu destinație de locuință, formată din 4 camere, baie și hol, în suprafață utilă totală de 65,88.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 2034 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâții Municipiul C prin Primar și Primăria Municipiului C, ca fiind nelegală.
Motivează apelul arătând că în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român întrucât acesta va fi cel care va acorda despăgubiri reclamanților pentru imobilul preluat în mod abuziv.
Tot în legătură cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a statului trebuie să se pună în discuție și excepția capacității procesuale de folosință a Primăriei, a cărei calitate de unitate deținătoare nu interesează în cauză în raport de cererea de despăgubiri și deopotrivă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C, calitate care se justifică numai în raport de solicitarea de restituire în natură.
Pe fondul cauzei, susțin apelanții că imobilul în litigiu a făcut obiectul mai multor măsuri succesive și deci dreptul de proprietate asupra terenului a fost pierdut întrucât cu prilejul înstrăinării conform art. 30-31 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent construcțiilor trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
În concluzie reclamanții au dreptul la despăgubiri numai cu privire la construcție și nu cu privire la teren.
Pentru cele menționate mai sus, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
1)Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor:
Potrivit art.28 1 din Legea nr.10/2001 "In cazul in care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei raza teritoriala se afla imobilul -", aceasta fiind obligată ca în termen de 30 de zile să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia (2).
3 al aceluiași articol prevede: "In cazul in care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate cheme în judecata statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la 1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natura sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de prezenta lege".
In speță, nu ne aflam in situația în care nu a fost identificată persoana deținătoare a imobilului pentru care reclamanții solicită stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În aceste condiții nu se justifică chemarea în judecată a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât nu există identitate între acest pârât și persoana căreia îi revine obligația de a da curs pretențiilor deduse judecății; acesta nu are calitate procesuală pasivă de a sta în recurs, cum de altfel a reținut în mod corect instanța de fond.
2)Cu privire la excepția lipsei calității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului C și a lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana chemată în judecată - pârâtul și subiectul pasiv al raportului obligațional dedus judecății.
Cu alte cuvinte, analizarea calității procesuale pasive se va realiza implicit și prin raportare la obiectul pretențiilor și specificul acțiunii.
Cererea care a format obiectul dosarului de față a vizat o acțiune întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii 10/2001, ea urmărind repararea prejudiciului suferit ca urmare a preluării abuzive.
Legea nr. 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv două etape și anume: o etapă necontencioasă și o etapă contencioasă. Această lege, în art. 21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste prevederi și anume, persoana îndreptățită la restituire și persoana juridică deținătoare a imobilului. În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane care sunt obligate la restituirea proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere. În al.(3) al acestui articol se menționează și primăriile, cu precizarea că " în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziție motivată de primar". Deci primăriile au fost incluse în cadrul unităților deținătoare cu mențiunea că dispoziția o dă primarul, nu în nume personal, ci ca reprezentant al primăriei.
În concluzie, Primăria Municipiului C, având calitatea de unitate deținătoare, are calitatea de a sta în proces și implicit, capacitate de folosință.
De asemenea, calitate procesuală pasivă de a sta în proces are și Municipiul C ca titular al patrimoniului unității administrativ-teritoriale.
3)Susținerea apelanților că imobilul în litigiu, ce a făcut obiectul unor vânzări succesive și dreptul de proprietate asupra terenului conform art. 30-31 din Legea 58/1974 a fost transmis statului,iar reclamanții care sunt proprietarii construcției, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii numai pentru aceasta nu și pentru teren, este înlăturată de către instanță, întrucât cel care beneficiază de măsuri reparatorii pentru teren este cumpărătorul.
În argumentarea acestui punct de vedere se are în vedere că voința reală a părților la încheierea actului de vânzare-cumpărare a fost în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra construcției și terenului aferent casei de locuit, astfel încât aceștia sunt realii proprietari ai terenului la data trecerii în proprietatea statului în sensul art. 1.4 lit. "c" din nr.HG 250/2007.
În mod corect instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii și pentru terenul aferent construcției.
Această soluție pronunțată este legală.
Ca atare, curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți împotriva sentinței civile nr. 2034 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C,- și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5, împotriva sentinței civile nr. 2034 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
MC 8.04.2008
Jud.fond.
Red.dec.jud.
21.05.2008
Dact.gref.
7 ex./23.05.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase
