Speta Legea 10/2001. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 70
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Av., având sediul în Tg. J, Prefecturii --, Județ G, împotriva sentinței civile nr. 750 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 1568/2006, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, intervenienta - decedată, având ca moștenitori pe G, cu domiciliul în Tg.J, str. -, -. 4,. 18, județul G și GH., cu domiciliul în Tg.J, str. -. -,. 4,. 2,. 26, județul G, trimis spre rejudecare în urma casării deciziei civile nr. 650 din 30 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 2059 din 27 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanta reclamantă, consilier juridic, reprezentând intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J, consilier juridic reprezentând intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, lipsind moștenitorii intimați intervenienți G, Gh..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și planșe fotografice, în număr de 18, învederând că le-a prezentat spre observare reprezentanților intimaților pârâți.
Consilier juridic a confirmat faptul că a observat planșele fotografice.
În conformitate cu art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a îndreptat o omisiune din încheierea de ședință de la 02 februarie 2009, în sensul că, instanța a apreciat că nu se mai impune față de piesele existente la dosar, efectuarea unei alte schițe de către expert, existând deja o schiță a raportului de expertiză topometrică la care face trimitere și lămurește individualizarea suprafeței de teren.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelanta reclamantă a susținut că terenul proprietatea și este indiscutabil situat în intravilanul municipiului Tg.J,-, așa cum a fost identificat prin amplasament, dimensiuni și vecinătăți prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert în suprafață de 3543. Din această suprafață moștenitorilor le-a fost restituit anterior pe calea dreptului comun suprafața de 400. situată în partea de nord a terenului. În discuție, pe calea Legii 10/2001 a rămas diferența de 3143.din care reclamanta este indreptatita la cota de .
Din acest teren suprafața de 232. este deținută fără nici un drept de și.
Cu privire la susținerea Primăriei că nu este deținătoare, a invocat și dispozițiile art. 34 - 35 din Legea 18/1991. Față de această împrejurare și Legea 10/2001, Primăria avea și are calitatea de deținător de iure, nu de facto. Numiții și nu au făcut nici un act de folosință, singurul deținător în baza Legii 10/2001 este Primăria Tg.J. De iure, acest teren este și la momentul actual în proprietatea Primăriei Tg.J și în folosință.
A învederat că solicită restituirea în natură a suprafeței de 232. temeiul juridic fiind art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001.
A mai susținut că, în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 315 alin. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 296 Cod procedură civilă potrivit cu care, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea, având în vedere că printr-o hotărâre anterioară a fost admisă acțiunea, hotărâre ce a fost casată. În opinia sa, nu se poate adopta altă decizie decât cea din decizia casată.
Cât privește suprafața de 1339,5. a susținut că din aceasta, suprafața de 1324. este ocupată de SNP SA - Sucursala G în baza unui contract de concesiune încheiat cu Primăria Tg. după intrarea în vigoare a Legii 20/2001. în baza contractului a ridicat sediu, stație, inclusiv alte utilități aferente acestui sediu ( parcare, fast food). Diferența de 15,5 este ocupată de trotuare și străzi.
A mai arătat că terenul de 1339,5. este teren liber în sensul Legii 10/2001, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, acesta nu este afectat de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 alin. 2 Teza a II a din Legea 10/2001,care prevede expres că pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, numai cu titlu de excepție.De asemenea nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, există o diferență între art. 10 și 11; art. 11 reglementează situația imobilelor expropriate, iar art. 10 reglementează situația imobilelor naționalizate sau trecute în proprietatea statului fără titlu. Deci art. 10 alin. 2 Teza a II a nu este aplicabil în cauză. Nu sunt aplicabile, cât privește terenul în litigiu de 1324. nici dispozițiile art. 10 alin. 2 Teza I din Legea 10/2001 care reglementează situația construcțiilor noi edificate pe asemenea terenuri și cu autorizările legale.
A susținut de asemenea că, pe acest teren există așa numita construcție de, care nu intră sub incidența art. 10 alin. 2 Teza
A învederat că temeiul juridic îl reprezintă celelalte dispoziții, respectiv art. 1 alin.1, art. 7 alin.1, art. 9 din Legea 10/2001 prin care se instituie principiul restituirii în natură.
A mai învederat că, în ceea ce privește concesiunea aceasta a fost făcută cu încălcarea art. 13 alin. 2 și art. 14 din Legea 50/1991 prin care se interzice închirierea, concesionarea sau înstrăinarea unor imobile care fac obiectul retrocedării.
A mai susținut că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea 10/2001.
A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în parte a contestației, restituirea în natură a suprafeței de 232. deținută de în calitate de simpli detentori precari de numiții și, și a suprafeței de 1324. deținută de SNP SA - Sucursala
Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Primarul Municipiului Tg.J a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată în cauză și a dispoziției emisă de Primarul Mun.Tg.J ca fiind temeinice și legale, apreciind că nu pot fi restituite în natură suprafețele solicitate deoarece sunt afectate de amenajări de utilitate publică și ocupațiunea terenului este evidentă.
A susținut că, în ceea ce privește construcția de, aceasta ocupă o suprafață mare de teren din suprafața solicitată, iar contractul este încheiat în 2002.
A mai susținut că nu este nici un temei legal cu privire la obligarea Primarului la restituirea unei suprafețe de teren ocupată de persoane fizice.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg. J, a învederat că achiesează la concluziile reprezentantului Primarul Mun.Tg.J, susținând că, suprafața de 232. nu este în proprietatea Municipiului Tg.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.750 din 22.12.2006, Tribunalul Gorja respins cererea formulată de reclamanta în temeiul Legii nr.10/2001, împotriva pârâților Primăria Municipiului Tg.J și Primarul Municipiului Tg.J și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta, reținându-se următoarele:
Prin dispoziția nr.1783 din 13 martie 2006, Primăria municipiului Tg.J a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în Tg. B-dul - nr.116 jud. G, întrucât aceasta este afectat de utilități publice și s-a propus acordarea de despăgubiri în cotă de 1/2 pentru terenul în suprafață de 2258 mp. și construcțiile în suprafață de 537,71 mp. solicitate alături de reclamantă și de cealaltă moștenitoare a autorului și anume, sora reclamantei.
Ulterior la 19 iunie 2006, reclamanta și-a restrâns acțiunea în sensul că a solicitat restituirea acestui imobil numai în cotă de, având în vedere și notificarea intervenientei.
Terenul a aparținut autorilor reclamantei și intervenientei, și potrivit contractelor de vânzare cumpărare încheiate în anii 1923, 1915 și 1924, în suprafață totală de 3543 mp.
Terenul în suprafață de 400 mp. ce se regăsește în suprafața de 632 mp. conform actului de vânzare cumpărare din anul 1924, fost restituit în baza legii nr.112/1995, iar pentru diferența de 232 mp. reclamantei interveniente i se cuvin despăgubiri, conform dispozițiilor art.19 (2) din Legea nr.10/2001, republicată.
Terenul în suprafață de 1324 mp. este ocupat de SNP - Sucursala G, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, în baza contractului de concesionare nr.7/5696 din 25 martie 2002, încheiat între această unitate și primăria Municipiului Tg.J, din care suprafața de 790 mp. este ocupată de o parcare auto și de spațiu, iar suprafața de 797 mp. este ocupată de străzi și trotuare.
În privința construcțiilor în suprafață de 537,7 mp. s-a constatat că au fost demolate.
Prin decizia nr.650 din 30 mai 2007, Curtea de APEL CRAIOVA a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în parte sentința și a admis în parte contestația, a modificat dispoziția nr.1783 din 13 martie 2006 Primarului Municipiului Tg.J, în sensul că a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în favoarea contestatoarei, pentru din suprafața de 3143 mp. teren, din care pentru 1339,5 mp. despăgubiri, iar pentru suprafața de 232 mp. teren identificat prin raportul de expertiză și schița la raportul efectuat de expert, respectiv terenul aflat în continuarea suprafeței de 400 mp. înstrăinată către SC COM SRL și care excede contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3809/1997 de BNP, s-a dispus restituirea în natură către contestatoare. S-a menținut restul dispoziției contestate, ca și dispozițiile sentinței civile privind cererea de intervenție.
Au fost obligați intimații-pârâți Primăria și Primarul Municipiului Tg.J la 5400 lei cheltuieli de judecată către apelanta contestatoare, fond și apel.
S-a apreciat că, în mod nelegal a reținut prima instanță că suprafața supusă restituirii este 2258 mp. cât este prevăzută în dispoziția contestată și nu 3143 mp. cât rezultă din expertiză după scăderea suprafeței de 400 mp. teren, ce nu face obiectul litigiului, fiind restituită anterior.De asemenea, s-a apreciat intemeiata critica vizand suprafata de 232 mp teren,identificata ca fiind libera prin expertiza,si in posesia sotilor,in continuarea terenului de 400 mp,vandut acestora conform contractului de vanzare cumparare nr.3809/1997.
Cum terenul ocupat de soții este liber și s-a dovedit că a aparținut autorilor contestatoarei, fiind identificat prin raportul de expertiză ca având suprafața reală de 232 mp. în raport de dispozițiile art.9 și 10 din Legea nr.10/2001, s-a apreciat că se impune a fi restituit în natură.
Suprafața de 1324 mp. este ocupată de SNP în baza contratului de concesionare și face parte din terenul în suprafață de 1443 mp. aferent obiectivului " de ", terenul în suprafață de 797 mp. este afectat de utilități, respectiv străzi și trotuare, iar terenul în suprafață de 790 mp. este ocupat de o parcare auto și spațiu, astfel că măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.Si solicitarea subsidiara de restituire in natura a terenului pe un alt amplasament, a fost apreciata ca neintemeiata in raport cu disp.art.10(2) din Lg.10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâții Primarul Municipiului Tg.J și Primăria Municipiului Tg.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, recurenta reclamantă a reluat motivele de apel, concluzionând că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.
În dezvoltarea criticilor întemeiate pe art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenta a arătat că obiectul prezentului recurs în constituie numai diferența de 1339, 5 mp. pentru care prin decizia recurată i s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a arătat că decizia recurată este vădit nelegală în raport cu dispozițiile art.1(1), art.7(1) și (2), art.9, art.10(1) și (2), art.14, art.21 (1) și (5) din Legea nr.10/2001, republicată, potrivit cărora instanța de apel trebuia să dispună restituirea în natură și a suprafeței de 1324 mp. deținută de SNP SA - Sucursala Contractul de concesiune s-a incheiat cu incalcarea disp.art.10(2) si 21(5) fiind lovit de nulitate absoluta,si ca atare nu poate constitui un impediment pentru restituirea in natura aterenului.
Prin dispozițiile Legii nr.10/2001 s-a instituit principiul restituirii în natură a imobilelor, ceea ce constituie regula, iar numai cu titlu de excepție restituirea se face prin măsuri reparatorii în echivalent, excepție care este de strictă interpretare.
Instanța de apel a aplicat greșit art.10(2) din legea nr.10/2001, arată recurenta reclamantă, în privința terenului în suprafață de 1324 mp. deși în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.10(1) din Legea nr.10/2001, întrucât terenul este liber, pe acesta nefiind edificat construcții noi după preluarea sa abuzivă și până la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și nici nu este afectat de servituți legale și nici de amenajări de utilitate publică.
În raport de această situație, s-a arătat că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tg.J nr.133 din 30.07.1999, cât și Hotărârea Guvernului României nr.973 din 5.09.2002 sunt vădit nelegale, nelegalitate pe care o invocă pe cale de excepție în baza dispozițiilor art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
A invocat și dispozițiile art.14 din Legea nr.10/2001.
Recurenta reclamantă a invocat nelegalitatea deciziei recurate și în raport de dispozițiile art.1 alin.2 și5, art.10 alin.10 și art.26(1) din legea nr.10/2001, republicată.
S-a mai arătat că deși a cerut instanței să solicite pârâtei Primăria Municipiului Tg.J să comunice tabelul cu bunurile și serviciile disponibile întocmit pentru luna mai 2007, aceasta a respins cererea.
Pârâții Primarul Municipiului Tg.jiu și Primăria Municipiului Tg.J, critică decizia recurată pentru nelegalitate, indicând ca temei de drept art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
S-a arătat că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură către contestatoarea a întregii suprafețe de 232 mp. soluție ce vine în contradicție cu faptul că aceleași drepturi cu privire la aceeași suprafață de teren are și intervenienta, care, în opinia acestora, a fost prejudiciată în acest fel.
Acest teren este deținut de persoane fizice, astfel că greșit a apreciat instanța de apel că în raport de dispozițiile art.9 și 10 din legea nr.10/2001, se impune restituirea sa în natură, întrucât la dosar nu există nici un act care să dovedească modul de preluare.
Din acest punct de vedere, instituția primarului și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr.10/2001, procedând la emiterea dispoziției cu privire la notificarea intimatei reclamante, astfel încât nu sunt în culpă procesuală și că potrivit art.274 Cod pr.civilă, nu puteau fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr.2059 din 27 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-a casat decizia Curții de APEL CRAIOVA și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a respins recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Tg.J și Primarul Municipiului Tg.J împotriva aceleiași decizii.Motivul de recurs invocat conform art.304 pct.7. a fost apreciat ca nefondat.
Cu privire la celelalte motive de recurs, în speță, instanța de apel a stabilit că terenul în litigiu de 1339,5 mp. situat în municipiul Tg.J B-dul. - nr.116, face parte din suprafața de 3143 mp. proprietatea autorilor reclamantei și intervenientei, și; că a fost rechiziționat de stat și deci preluat abuziv de către acesta, conform art.1 lit.g din Legea nr.10/2001, fără ca pârâții să declare apel împotriva sentinței pronunțate, cea care a atacat sentința primei instanțe cu apel fiind numai reclamanta.
Instanțele de fond și apel au reținut că suprafața stabilită prin expertiză la 1324 mp. este afectată de utilități publice și construcții, fără ca situația de fapt să fie pe deplin stabilită.
Potrivit art.21(1) din Legea nr.10/2001, instanțele investite cu soluționarea cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv în temeiul acestei legi, trebuie să aibă în vedere regimul juridic a imobilelor la data intrării în vigoare a legii.
Terenul în litigiu era deținut la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 de către primăria Tg.J, care ulterior, la 25.03.2002, l-a concesionat către SNP SA - Sucursala G prin contractul de concesionare nr-.
Împrejurarea că acesta făcea parte din domeniul public al municipiului Tg.J la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, nu îl exclude de la aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, potrivit modificărilor aduse prin legea nr.247/2005.
Regimul juridic al acestui imobil este reglementat de dispozițiile art.10/2001, republicată și pentru a stabili dacă este posibilă restituirea sa în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, se impune completarea expertizei, pentru a se stabili ce construcții erau edificate pe terenul în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
De asemenea, în măsura în care se va stabili că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură către reclamantă, se impune efectuarea de verificări pentru a se stabili dacă există teren liber pentru atribuirea în compensare la nivelul Municipiului Tg.
Recursul pârâților Primarul Municipiului Tg.J și Primăria Municipiului Tg.J, s-a considerat nefondat.
Prin atribuirea în natură a suprafeței de 232 mp. teren, care nu depășește cota de pentru care s-a recunoscut dreptul intimatei reclamante și prin dispoziția contestată, nu a fost afectat dreptul intervenientei, deoarece prin dispoziția nr.1782 din 13 martie 2006, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea intervenientei pentru cealaltă cotă de din imobil, iar prin cererea de intervenție în interes propriu a solicitat să-i fie menținute drepturile sale prin dispoziția emisă de primar.
De altfel, intervenienta, a cărei cerere de intervenție a fost respinsă prin sentința primei instanțe, nu exercitat căile de atac.
Critica potrivit căreia în mod greșit instanța de apel a stabilit că terenul a fost preluat abuziv, fără să existe dovezi în acest sens, este nefondată, deoarece calificarea modului de preluare a terenului în litigiu ca fiind abuziv, prin rechiziționare, s-a făcut de către prima instanță, fără ca pârâții să formuleze apel împotriva acestei sentințe, astfel că fiind exercitată omisso medio, direct în recurs, sancțiunea este aceea a neprimirii și analizării sale.
Și critica potrivit căreia, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată către reclamantă în apel, cheltuieli ce sunt exagerate, este nefondată.
Declanșarea prezentului demers judiciar, inclusiv a căii de atac, au fost determinate de modalitatea în care a fost soluționată notificarea reclamantei cu privire la restituirea în natură a terenului situat în Tg.J,-, jud. G, în care este inclusă și suprafața de 232 mp. teren a cărei restituire în natură, în cotă de, a fost dispusă prin decizia recurată către reclamantă. Pârâții, căzând astfel în pretenții, cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, legal au fost obligați la cheltuieli de judecată către reclamantă.
În rejudecare, față de îndrumările date prin decizie de către Înalta Curte de Casație și Justiție s- dispus completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea construcții, efectuată în cauză de expert tehnic, împotriva căreia nu s-au formulat obiecțiuni.
S-a dispus efectuarea de adrese către Primăria Municipiului Tg.J în vederea comunicării dacă există posibilitatea de a se atribui reclamantei terenuri în compensare pentru suprafețele de teren în litigiu, răspunsul fiind înaintat prin adresa nr.40812/2008 și procesul verbal din 10.10.2008.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, concluzii scrise, copie interogatoriu, copie declarații martor, copii chitanțe din 11.09.1997 și 17.09.1997, schițe, plan de amplasament, rapoarte expertiză state într-un alt dosar, certificat urbanism nr.741/1997, bilet externare, delegație, adresa 4699/2008, Hotărârea nr.973/1999 și anexa, autorizație construcție desființare nr.565/2002, memoriu tehnic rezistență, note ședință, certificat deces, acte stare civilă, planșe fotografice.
S-a formulat cerere de intervenție de către numiții și, precizată ulterior, ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu prin care titularii înțeleg să dovedească faptul că au cumpărat cu bună credință tot terenul împrejmuit cu gard, iar prin această cerere de intervenție au solicitat să le fie recunoscut și constatat dreptul de proprietate pe tot acest teren în suprafață de 630 mp.
Această cerere de intervenție a fost respinsă prin încheierea din 2 februarie 2009.
La data de 15 dec.2008 a decedat intervenienta fiind introduși în cauză moștenitorii G și Gh. la cererea acestora.
Apelul este fondat.
Apel nu s-a promovat decât de către apelanta reclamantă nu și de către intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg.J, care față de soluția pronunțată de respingere a acțiunii reclamantei nu avea interes,si care astfel a achiesat la sentința civilă pronunțată în întregul ei, fiind de acord cu cele cuprinse atât în dispozitiv cât și în considerente.
Prin această sentință civilă,însă s-a reținut că terenul în suprafață de 232 mp. face parte din terenul în suprafața de 632 mp. din care 400 mp. a fost restituită anterior în temeiul Legii nr.211/1995, urmând ca pentru această suprafață de 232 mp. reclamanta și intervenienta să primească despăgubiri conform dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005.
S-a concluzionat prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză că acest teren este liber și în prezent ocupat fără acte de către numiții și.
Trebuie reținut că această suprafață de teren, contrar susținerilor Primăriei Municipiului Tg.J, care prin adresă menționează că nu face parte din domeniul public sau privat al municipiului, chiar dacă nu face parte " de facto" din domeniul public/ privat al municipiului, "de iure", deținătoarea acestuia este tot Primăria Municipiului Tg.
Aceasta întrucât, acest teren în suprafață de 232 mp. se află în prelungirea terenului de 400 mp. teren aferent imobilului situat la adresa din Tg.J-, ce a fost restituit conform sentinței civilenr.4804/1997, irevocabilă, moștenitorilor autorului.
Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3809/1997 s-a vândut terenul în suprafață de 400 mp. către SC COM SRL.
Ulterior și au formulat acțiune în constatare pentru suprafața de 617,96 mp. cu privire la care au susținut că a format obiectul contractului de vânzare cumpărare menționat anterior, teren din care face parte și suprafața de 232 mp. aflată în continuarea celor 400 mp. acțiune respinsă irevocabil prin sentința civilă nr.1237/2006 a Judecătoriei Tg.
Or, este de necontestat că terenul în suprafață de 400 mp. a fost preluat de către stat și restituit prin sentința civilă nr.4804/1997, prin care a fost declarat inoperant Decretul nr.92/1950, și atâta vreme cât suprafața solicitată de 232 mp. se susține că se află în continuarea terenului de 400 mp. ca teren aferent imobilului ce anterior a fost preluat prin decretul arătat și despre care se susține că nu a fost doar de 400 mp. ci de peste 600 mp. atunci și acest rest de teren urmează regimul juridic al terenului în a cărui continuare se află.
Or, acesta din urmă fiind preluat de stat, cele două terenuri nu trebuie privite diferențiat ca entități separate ci, ca un tot unitar, și câtă vreme terenul în suprafață de 400 mp. a fost restituit și această diferență de 232 mp. nerestituită inseamna ca"de iure", este deținută, în consecință de către Primăria Municipiului Tg.
Se reține că, s-a intrat de către parte, în posesie cronologic mai întâi cu privire la suprafața de 400 mp. conform actelor și ulterior în fapt și cu privire la suprafața de 232 mp. - ambele fiind anterior, în virtutea raționamentului expus la stat.
Relevantă este însă și adresa nr.30505/2006 (fila 76 dosar fond) emisă de Primăria Tg.J prin care aceasta recunoaște fără echivoc faptul că " din analiza tuturor actelor doveditoare depuse la notificările transmise prin intermediul executorului judecătoresc, comisia internă constituită în baza Legii nr.10/2001 a constatat că terenul solicitat a fi restituit în natură face parte din fosta proprietate a autorului. Verificarea documentelor a fost urmată de identificare în teren și s-a confirmat și cu această ocazie existența suprafeței de 228 mp. în perimetrul fostei proprietăți din care, prin sentința civilă nr.4804 din 8.05.1997 a fost restituită numai suprafața de 400 mp. deși între limitele reale, probabil fără să se efectueze măsurători. Din planul de situație întocmit de expertul tehnic în dosarul nr.12316/2006 al Judecătoriei Tg.J rezultă fără echivoc diferența de 228 mp. teren nerestituit până în prezent".
Întrucât pe rolul instanței de judecată se află în curs de soluționare plângerea formulată împotriva dispoziției cu nr.1783 din 13.03.2006, au comunicat că sunt de acord cu modificarea și completarea acesteia în sensul reconstituirii în natură a suprafeței de 228 mp. motiv pentru care vor emite o nouă dispoziție, în funcție de amplasamentul pe care îl va stabili instanța dacă va fi validat planul de situație întocmit de ing. Fântână în care este respectată și suprafața de 400 mp. înstrăinată în baza sentinței civile nr.8404 din 8.05.1997 a Judecătoriei Tg.
Prin urmare, este fără dubiu că în privința suprafeței de 232 mp, așa cum reiese din probele dosarului și expertiza efectuată în cauză ce a identificat suprafața reală ce a aparținut autorilor reclamantei de la care s-a preluat, în prezent intimata este cea care va fi obligată la restituirea ei în condițiile art.9 și 10 din Legea nr.10/2001 modificată cu Legea nr.247/2005.
Chiar dacă soții ocupă această suprafață actualmente liberă, în mod abuziv, fără acte, această suprafață ce a aparținut autorilor reclamantei a fost preluată de stat și nerestituită, așa încât se impune a fi restituită în natură pentru considerentele arătate și față de îndrumările date prin decizia civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care privește numai terenul în suprafață de 1324 mp și de considerentele reținute în respingerea apelului intimatei.
Cât privește terenul în suprafață de 1339 mp. trebuie reținut că prin notificare (fila 21 dosar apel), reclamanta a solicitat întregul teren aferent construcțiilor, fără menționa exact suprafața, astfel că reținerea de către instanța de fond numai a suprafeței de 2258 mp. apreciind că numai acesta a fost solicitat prin notificare, apare ca nelegală.
Prin notificare, nu s-a făcut o individualizare concretă a imobilului și în măsura în care expertul a constatat respectiva suprafață de teren aferentă conform actelor și amplasamentului, ce nu a fost contestată, atunci această întreagă suprafață a imobilului solicitat de 3143 mp. trebuia avută în vedere, în virtutea principiului și caracterului preponderent reparator al legii pentru toate imobilele preluate abuziv.
Reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită de pe urma autorilor conform actelor de stare civilă, certificat moștenitor și implicit recunoașterea intimatei prin dispoziția emisă.
Cât privește restul terenului, respectând îndrumările date prin decizie de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză.
Din ansamblul probator și din raportul de expertiză necontestat în cauză, reiese că terenul în litigiu de 3143 mp. (obținut prin scăderea din întreaga suprafață identificată de 3543 mp. a suprafeței de 400 mp. ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3809/1997 către SC COM SRL), este ocupat astfel: suprafața de - 1321 mp.- se află edificată clădirea " de ", transformat în sediul de SNP și stația de distribuție carburanți sucursala Tg.J, conform autorizației de construire nr.565/2002.
Imobilul " de " și terenul aferent de 1443 mp. din care face parte terenul de 1324 mp. a fost concesionat de către intimata SNP SA Sucursala Tg.J, contractat în data de 25.03.2002, teren ce face parte din domeniul public al Municipiului Tg.J conform inventarului domeniului public al Municipiului Tg.J aprobat prin HG nr.133/1999 a Consiliului Local al Municipiului Tg.J; - 797 mp. afectat de utilități, străzi, alei și trotuare aflate în domeniul public; - 790 mp. parcare auto și parțial spațiu aflate în domeniul public al Municipiului Tg.
Prin urmare, pe acest teren există amenajări de utilitate publică, așa încât în raport de dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, aplicabil în speță, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, fiind irelevante susținerile apelantei cu privire la nulitatea contractului de concesionare și trecerea nelegală a terenului în domeniul public al Municipiului Tg.J, referitor la care nu a formulat vreo cerere în acest sens, ci susținută doar ca o simplă apărare (cum a menționat apărătorul reclamantei cu ocazia cuvântului pe fond).
În speță nu sunt incidente dispozițiile art.21 din legea nr.10/2001 republicată, atâta vreme cât se referă la o altă categorie de imobile și câtă vreme, la momentul intrării în vigoare a legii terenul era deținut de Primăria Municipiului Tg.
Este cert că acest teren, nu poate fi restituit în natură în condițiile art.10 din Legea nr.10/2001.
Cât privește solicitarea subsidiară a apelantei, de restituire în natură, pe un alt amplasament, aceasta este neîntemeiată în raport de dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, care prevede că măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, vor fi oferite de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
În consecință, legea permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține și sunt acceptate de persoana îndreptățită.
Acordarea de bunuri în compensare, între care și terenuri, presupune ca acestea să fie în circuitul civil și deținute de entitatea respectivă.
Aceasta înseamnă că bunurile apreciate ca disponibile, cu regim de proprietate publică, trebuie dezafectate și trecute în proprietatea privată a Statului, sau, după caz, a unității administrativ teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr.213/1998, urmând ca, odată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit prin compensare, ca măsură reparatorie, persoanei îndreptățite la restituire.
Rezultă, pe de o parte, caracterul permisiv și nu obligatoriu al legii, în ceea ce o privește pe entitatea investită cu soluționarea notificării, iar pe de altă parte, un acord al celor două părți și o procedură specială pentru atribuirea prin compensare unui alt teren.
Or, în condițiile în care legea impune o înțelegere a părților asupra bunurilor atribuite prin compensare, respectiv propunerea entității investită cu notificarea și acordul persoanei îndreptățite la restituire, înțelegere condiționată și de regimul juridic al bunurilor, înseamnă că o astfel de modalitate de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în speță, nu se poate dispune direct de instanță.
Ca atare, sub aspectul acordării de măsuri reparatorii prin restituirea în natură a terenului în supraf. de 1339,5 mp. pe același amplasament sau pe un alt amplasament, apelul nu este fondat; pentru acest teren contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent respectiv la despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 la despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Mai mult, decât atât în urma solicitărilor instanței, prin adresele nr.408 și nr.42859/2008, intimata a răspuns că nu există posibilitatea atribuirii în compensare de teren pentru suprafața deținută de reclamantă.
Se ține seama nu de suprafața de 1324 mp. care era avută în vedere numai in cazul analizarii posibilității restituirii în natură, ci de suprafața care rezultă din aplicarea cotei de la suprafața identificată de expert de 3143 mp.atâta vreme cât se constată îndreptățită reclamanta la măsuri reparatorii.
Totodată, se ține seama de faptul că prima instanță a respins acțiunea reclamantei, iar apelul reclamantei, singura care de altfel a formulat cale de atac, a fost admis.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.2059/2008 a respins recursul intimatei Primăria Municipiului Tg.J și a admis apelul reclamantei, a casat decizia civilă pronunțată în apel și a trimis cauza în rejudecare aceleiași instanțe, îndrumările circumscriindu-se suprafeței de 1324 mp. ocupată de SNP SA.
Potrivit principiului "non reformatio in perus" -partea nu-și poate înrăutăți situația în propria cale de atac.
Dacă ambele părți au declarat recurs însă numai unul dintre acestea a fost admis, iar celălalt a fost respins (cum este cazul în speță), părții căreia i s-a admis recursul nu i se poate agrava propria situație la rejudecare - după casare, deoarece această rejudecare are loc tocmai ca efect al admiterii recursului ei.
Față de cele expuse instanța, conform art.296 Cod pr.civilă, instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă în sensul că admite în parte contestația. Va modifica în parte dispoziția nr.1783/2006 în sensul că va stabili dreptul la măsuri reparatorii în favoarea contestatoarei pentru din suprafața de 3143 mp. teren astfel. - pentru suprafața de 232 mp. teren identificat prin raportul de expertiză și schița la raport efectuată de expert ce face parte integrantă din prezenta decizie, se va dispune restituirea în natură către contestatoare; - pentru suprafața de 1339,5 mp. ce nu poate fi restituită în natură se va constata dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent - respectiv despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea nr.247/2005.
Se va menține restul dispoziției Primarului.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile cu privire la cererea de intervenție. Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet Av., având sediul în Tg. J, Prefecturii --, Județ G, împotriva sentinței civile nr. 750 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 1568/2006, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, intervenienta - decedată, având ca moștenitori pe G, cu domiciliul în Tg.J, str. -, -. 4,. 18, județul G și GH., cu domiciliul în Tg.J, str. -. -,. 4,. 2,. 26, județul
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că admite în parte contestația formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr.1783/2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.
Modifică în parte dispoziția nr.1783/2006 în sensul că stabilește dreptul la măsuri reparatorii în favoarea contestatoarei, pentru din suprafața de 3143 mp. teren, astfel:
- pentru suprafața de 232 mp. teren identificat prin raportul de expertiză și schița la raport efectuate de ce face parte integrantă din prezenta decizie, se dispune restituirea în natură către contestatoare;
- pentru suprafața de 1339,5 mp. ce nu poate fi restituită în natură constată dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Menține restul dispoziției Primarului.
Menține dispozițiile sentinței civile cu privire la cererea de intervenție.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Red.6 ex/12.03.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
