Speta Legea 10/2001. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.78/
Ședința publică din 11 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL prin PRIMAR, ambii cu sediul în Sud,- județul C, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în B, Șoseaua nr. 186,. 212,.B,.38, sector 2 și, domiciliată în B, Șoseaua nr. 304,. 3,. C,. 63 sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2186/29.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 9 aprilie 2008 și apo la 11 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 0 2 octombrie 2006 reclamanții și au formulat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Orașul prin Primar, contestație împotriva Dispoziției nr. 352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud.
Totodată, s-a solicitat anularea Dispoziției nr. 352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului sau în măsura în care acest teren nu poate fi restituit, obligarea pârâților la măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare sau despăgubiri.
În motivarea cererii s-a susținut că, în conformitate cu procedura instituită prin Legea nr.10/2001, reclamanții și au notificat Primăria Orașului Sud, în calitate de succesori ai defunctului Gh., cu notificarea înregistrată sub nr.20/21.05.2001 la BEJ și sub nr. 7281/23.05.2001 la Primăria Orașului, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare sau despăgubiri.
Se precizează că reclamanții sunt succesorii legali ai numitului Gh., în calitate de fiu și respectiv de nepoată.
Prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.05.1938 la fostul Tribunal I și transcris sub nr.3219/24.05.1938 în Registrul de de către Grefa Tribunalului Constanța, autorul reclamanților a cumpărat de la numitul terenul în litigiu.
Prin Dispoziția nr. 352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud, cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada preluării în mod abuziv a imobilului, dispoziție care are la bază un referat întocmit de către comisie, fără a se consemna data întocmirii acestuia și fără a se releva conținutul referatului.
Se susține că soluția de respingere a cererii de restituire în natură a terenului este nelegală, fiind dată cu nesocotirea dreptului de proprietate al reclamanților.
În acest sens se arată că, în sprijinul solicitării de restituire în natură, s-au depus înscrisurile care atestă calitatea de moștenitori a proprietarului inițial al imobilului cât și dobândirea dreptului de proprietate de către acesta cu privire la terenul în litigiu, teren care, în prezent, este liber și neafectat de nici o sarcină.
Se arată că nu s-a motivat soluția de respingere a cererii de restituire a terenului, respectiv că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului.
Totodată, se susține că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001, faptul preluării abuzive rezultând din evidențele primăriei și se arată că, în continuarea suprafeței de 300 mp teren, se află o suprafață liberă, care poate fi folosită de Serviciul de Gospodărie Comunală.
Prin sentința civilă nr. 2186 din 29 noiembrie 2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamanților și și a dispus anularea dispoziției nr.352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului, cu consecința obligării pârâților Primarul Orașului și Orașul prin Primar să restituie reclamanților, în natură, terenul în suprafață de 300 mp. situat în Orașul, reprezentând lotul 595, astfel cum a fost identificat prin Anexa 1, Plan de situație, la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au probat că sunt moștenitorii legali ai numitului, în calitate de fiu și respectiv de nepoată și că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.05.1938 la fostul Tribunal I și transcris sub nr.3219/24.05.1938 în Registrul de de către Grefa Tribunalului Constanța.
A mai reținut că imobilul în litigiu intră în categoria imobilelor preluate abuziv de către Statul Român, conform art.2 lit.i din Legea nr.10/2001, iar faptul că terenul se regăsește în patrimoniul privat al Orașului, care a dispus de acesta prin înstrăinarea folosinței, determină incidența dispozițiilor pct.1 lit. e din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, și deci incidența prezumției relative de preluare abuzivă, fără titlu, a imobilului în litigiu.
Reținând că terenul solicitat de reclamanți nu este ocupat de detalii de sistematizare sau de clădiri, ci doar de un gard din beton edificat fără autorizație de construire, instanța de fond a stabilit că este posibilă restituirea în natură a terenului potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Orașului și Orașul prin Primar, care au susținut că instanța a stabilit greșit faptul că lotul nr. 595 se află în patrimoniul Orașului.
Imobilul, susțin apelanții, nu a figurat niciodată ca fiind preluat de către Statul Român de la autorul intimaților, situație în care nu se pot aplica dispozițiile pct. 1 lit. e din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, raportat la art. 2 lit. i din această lege.
S-a mai susținut că neîntemeiat a stabilit instanța că Primăria Orașului a închiriat imobilul unei societăți comerciale, primăria neangajându-se în astfel de raporturi contractuale decât în baza unei hotărâri a consiliului local. iar atribuirea în folosință a terenului către o persoană fizică s-a realizat printr-o manifestare de voință a Statului din perioada comunistă, iar nu din voința apelanților pârâți.
Apelul nu este întemeiat.
Din corespondența purtată de reclamantul cu Primăria pe parcursul mai multor ani, acestuia i s-a făcut cunoscut că lotul nr. 595 figurat până în anul 1950, în evidența Circumscripției fiscale orășenești, la matricola nr. 652, pe numele autorului său, dl., iar după anul 1958 figurat la poziția nr. 2088, ca teren viran, fără stăpân. Lotul a fost identificat la acea dată în incinta Secției de industrie mică din cadrul Regiei Autonome de Gospodărie Comunală și Prestări Serviciu " ", în administrarea căreia se afla (adresa nr. 4458/20.07.1990 a Primăriei Orașului - fila 49 dosar fond).
Această situație de fapt a imobilului a fost confirmată reclamantului și ulterior, prin adresa nr. 349 din 28.03.2006 a Consiliului Local arătându-se că lotul nr. 595 se află parțial în incinta spațiului " Industrie" aparținând SC 96 SRL, a unui depozit de materiale de construcții aparținând SC SRL și a depozitului de ape minerale aparținând SC SRL.
Determinarea topometrică a amplasamentului terenului în litigiu a prilejuit expertului să stabilească situația de fapt a terenului, din concluziile expertizei rezultând folosirea parțială a terenului în litigiu de către SC SRL, conform unui contract de asociere încheiat cu Primăria în anul 1992, precum și folosirea unei alte părți a terenului de către persoana fizică Apelanții pârâți au declarat expres prin adresa nr. 1177/27.11.2007 că nu au obiecțiuni legate de identificarea terenului, afirmație care determină concluzia că aceștia și-au însușit situația de fapt prezentată prin raportul de expertiză.
În apel, pârâții se limitează numai la susțineri generale cu privire la neidentificarea imobilului în evidențele fiscale ale primăriei ca fiind preluat de Statul Român, cu concluzia, susțin aceștia, că imobilul nu se află în patrimoniul Orașului, fără să combată în nici un fel situația de fapt reținută prin raportul de expertiză, respectiv fără să depună înscrisuri care să ateste apartenența bunului în patrimoniul altor persoane fizice sau juridice.
Ori, se știe că potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 18/1991, republicată și art.4 din Legea nr. 213/1998, sunt considerate ca parte a domeniului privat al unităților administrativ teritoriale bunurile care au intrat legal în patrimoniul acestora și care nu sunt de interes public, declarate ca atare prin Constituție sau prin anexa la Legea nr. 213/1998.
Chiar dacă apelanții nu au depus instanței un inventar al bunurilor întocmit conform art. 19 din Legea nr. 213/1998, câtă vreme aceștia nu au prezentat nici un certificat de atestare a dreptului de proprietate eliberat conform HG nr. 834/1991 pentru SC SRL și nici un alt titlu de proprietate eliberat pentru persoana fizică G, determină concluzia că terenul se află în patrimoniul unității administrativ teritoriale, fiind doar în folosința persoanelor identificate cu ocazia efectuării expertizei.
Nu este întemeiată critica din apel nici sub aspectul lipsei dovezilor preluării de către stat a imobilului din patrimoniul autorului reclamantului, instanța de fond reținând întemeiat că potrivit Cap. I, pct. 1 lit. e din normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2005, în vigoare la data emiterii dispoziției nr. 352, identificarea imobilului în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, pe care apelanții nu au răsturnat-o prin administrarea unor probe contrare celor pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că apelul nu este întemeiat, el urmând a se respinge conform art. 296 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați la cheltuieli de judecată către intimați, constând în onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL prin PRIMAR, ambii cu sediul în Sud,- județul C, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în B, Șoseaua nr. 186,. 212,.B,.38, sector 2 și, domiciliată în B, Șoseaua nr. 304,. 3,. C,. 63 sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2186/29.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Obligă apelanții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | Pentru grefier - -, care s-a pensionat, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Grefier șef de secție, |
Red.hot.jud.fond;
Red.dec./tehnored.jud./14.07.2008;
Gref.AB/6 ex./25.07.2008
Emis 4 com. azi, _____________2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
