Speta Legea 10/2001. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 78
Ședința publică din 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.3573 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanta apelantă și consilier juridic pentru pârâta intimată Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantei apelante, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Arată că pe cele două parcele de teren revendicate se aflau construcții, respectiv casă de locuit și anexe, astfel nu pot fi încadrate la Legea 18/1991, iar în prezent pârâta deține construcții, deși terenul este extravilan. Consideră că același teren nu poate avea două regimuri juridice, respectiv pentru teren să se aplice Legea 18/1991, iar pentru construcții Legea 10/2001, pentru care s-au acordat despăgubiri bănești. Mai arată și că pe schița depusă la dosar există o parcelă de teren în suprafață de 600 mp, care nu aparține nimănui.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtei intimate Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că instituția pe care o reprezintă a emis o dispoziție în care a avut în vedere regimul juridic al terenului la acel moment. Consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală și solicită să se constate că în dosarul de fond apelanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.3573 din 31 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a, acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție prin care să i se restituie terenurile din CF 12902 T, nr.top 24715 în suprafață de 1,0500 ha și nr.top 24717 de 1,0531 ha, situate în T, calea, Dealul, punctul.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere argumentele ce urmează.
1. Suprafețele de teren cu nr. top. 24715 și nr. top. 24717 situate în identificată cu nr. cadastral CC 123/1 fac parte din domeniul public al statului și se află în administrarea Universității de Științe agricole și Medicină Veterinară T - Stațiunea Didactică încă din anul 1975.
În anul 1975 în baza nr. 23/15.01.1975 și a protocolului de predare - primire din data de 18.01.2005 încheiat între Institutul T și Întreprinderea, Stațiunea Didactică - T, care s-a înființat conform hotărârii menționate și aflată în subordinea Institutului, a preluat conform art. 2 din nr. 23/1975 fermele și terenurile acestei întreprinderi cu activul și pasivul aferent, în vederea desfășurării activităților pentru care a fost înființată.
În suprafață de 1509 ha prevăzută în Anexa nr. 2 la nr. 23/15.01.1975 sunt incluse și terenurile solicitate de către reclamantă, terenuri care se află în administrarea universității de mai bine de 30 de ani și constituie patrimoniul universității.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996:"Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, ascensiune, vânzare silită și uzucapiune"
(2) În același condiții sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
În lumina acestor prevederi se constată faptul că dreptul de proprietate al statului și respectiv cel de administrare al universității pârâte a fost opozabil față de terți, fără înscrierea în cartea funciară chiar din anul 1975, fiind un drept dobândit prin efectul legii, cu atât mai mult intabularea acestei suprafețe conferă universității dreptul de a dispune de suprafețele menționate în limitele statuate de lege.
Astfel reclamanta a pierdut dreptul de proprietate prin efectul legii, în baza unui titlu valabil, faptul că reclamanta nu a fost radiată din CF nu poate, așadar produce efectul relevat în acțiune și anume de a-i "conserva" dreptul de proprietate asupra bunurilor care au fost transmise în patrimoniul universității, în condițiile în care ele au fost supuse ulterior unui regim special.
2. Ulterior, regimul juridic al suprafețelor de teren proprietate publică aflate în administrarea și folosința instituțiilor publice și implicit al unităților de cercetare și învățământ agricol, a fost imperativ reglementat prin următoarele acte normative:
2.1. Constituția revizuită aduce parțial modificări asupra modului de utilizare a bunurilor care fac parte din proprietatea publică la art. 136(4) astfel:
"Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică".
De asemenea art. 136 alin 2 statuează faptul că proprietatea publică este garantată și ocrotită de lege, astfel în cazul în care s-ar admite acțiunea reclamantei s-ar încălca însăși constituția, având în vedere că proprietatea publică este ocrotită printr-un regim juridic specific, care asigură preeminența față de proprietatea privată a persoanelor fizice.
2.2. Legea nr. 18/1991 statuează prin art. 35 următoarele:
(2) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și procedurii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă, precum și din administrarea Institutului pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor de de Cultură și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora"
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică și terenurilor proprietate de stat folosite la data prezentei legi, de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic și care trec în administrarea acestora".
Conform prevederilor menționate se constată că aceste prevederi sunt incidente și în speță, terenurile solicitate de către reclamantă fiind în administrarea universității și folosite încă din anul 1975.
Prin Dispoziția nr. 636 emisă la 04.02.2008 emisă de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a T au fost respinse notificările formulate de reclamanta privind restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 12902 T, nr. top. 24715 și nr. top. 24717, reținându-se că solicitarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind incidente prevederile Legii nr. 18/1991 republicată și ale Legii nr. 1/2000.
Potrivit Cf 12902 T, proprietar tabular asupra imobilului identificat topografic sub nr. 24715 Casă și curte în Dealu în suprafață de 10500 și sub nr. 24717 - Casă și curte în Dealu în suprafață de 10531 mp este reclamanta.
Inițial reclamanta a notificat Primăria Municipiului T pentru restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate, evidențiate în CF înainte arătată, cerere ce a fost respinsă pe motiv că imobilele revendicate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 1907/15.12.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 11099/C/2005 a fost desființată dispoziția prin care a fost soluționată notificarea reclamantei în modul arătat și a fost obligată Primăria Municipiului T să emită o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri pentru construcțiile evidențiate în CF 12902 T și Polița de asigurare nr. 36090 întocmită de Societatea de Asigurări Generale C și să trimită unității deținătoare a imobilului revendicat, notificarea și documentația anexă referitoare la imobilele deținute de această unitate - Universitatea - pentru ca aceasta să se pronunțe în condițiile Legii nr. 10/2001 și 247/2005.
Prin Dispoziția nr. 1046/19.03.2007 Primarul Municipiului T s-a conformat celor dispuse prin menționata hotărâre judecătorească acordând despăgubiri pentru construcțiile demolate și transmițând notificarea privind restituirea în natură a terenurilor către pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a
Rezolvarea dată de pârâtă cererii reclamantei este corectă, cu temei constatându-se că imobilul nu se încadrează în prevederile legii nr. 10/2001 ci ale Legii nr. 18/1991.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de către ing. având ca obiectiv stabilit de instanță identificarea imobilului și stabilirea caracterului acestuia și anume de intravilan sau extravilan, iar ca obiective stabilite de reclamantă, următoarele: dacă există vreun act de expropriere cu privire la acest imobil, în ce măsură parcela este ocupată de construcții și în care este liberă și dacă parcela cu nr. CC 123/1 se suprapune cu cea revendicată în prezenta cauză.
Prin lucrarea de specialitate s-a constatat că imobilul din litigiu este situat în extravilanul Municipiului T, că imobilul cu nr. cad. 123/1 se suprapune parțial peste parcelele cu nr. top. 24716, 24717 și că pe aceasta din urmă parcelă sunt edificate o parte din construcțiile evidențiate în CF -
Prin prisma obiectului prezentei pricini prezintă relevanță juridică stabilirea caracterului de teren extravilan a imobilului revendicat, fiind lipsite de interes aspectele referitoare la construcții pentru că acestea nu fac obiectul analizei și nici eventualele modificări ce ar fi survenit în urma cartografierii terenurilor.
domeniul de aplicare al legii nr. 10/2001 art. 8 stipulează că nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării.
Cum prin lucrarea de specialitate efectuată în cauză s-a constatat că terenul obiect al notificării este extravilan și cum această categorie de imobile astfel cum înainte s-a arătat nu face obiectul Legii nr. 10/2001, soluția dată de pârâtă cererii reclamantei este legală, motiv pentru care se impune soluția de respingere a acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, reclamanta apelantă a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, arătând că instanța nu a ținut seama de caracterul complex al acțiunii, fiind atât o acțiune în revendicare cât și una întemeiată pe Legea nr.10/2001, în condițiile în care ea figurează ca proprietar în CF nr.12902 T, nr.top 24715 și 24717, iar aceste parcele de teren nu au fost transferate în nici un fel către Statul Român sau în favoarea vreunei instituții de învățământ.
A mai învederat că Protocolul de primire a acestor două terenuri de la., invocat de pârâtă, nu poate produce efecte juridice în lipsa unui act normativ prin care să se dispună scoaterea acestor terenuri din proprietatea sa și transferul lor în favoarea altor persoane juridice.
La punctul doi al motivelor de apel, apelanta a învederat că instanța nu a ținut seama nici de regimul celor două parcele de teren, care nu sunt și nici nu au fost doar terenuri agricole extravilane, ci au fost și sunt gospodării cu construcții - casă de locuit și anexă, existența construcțiilor fiind confirmată de dispoziția primarului dată în baza Legii nr.10/2001, prin care i s-au dat despăgubiri pentru aceste construcții, urmând ca pentru teren să emită dispoziție pârâta din prezenta cauză.
Că, instanța de fond nu a ținut seama că Legea nr.18/1991 se aplică terenurilor agricole iar nu terenurilor cu construcții și, chiar dacă construcțiile vechi au fost demolate, pe același teren s-au edificat construcții noi, menținându-se în felul acesta regimul de terenuri care nu au destinație agricolă.
La punctul trei al motivelor de apel, reclamanta a învederat că expertiza tehnică care stă la baza soluției neglijează aspectele mai sus menționate, iar la punctul patru a susținut că instanța nu a ținut seama de faptul că pârâta nu deține în totalitate suprafețele de teren din cele două parcele, aspect care nu a fost lămurit prin raportul de expertiză, deși a solicitat acest lucru.
Prin întâmpinare (fila 7), pârâta intimată Universitatea de Științe Agricole și medicină Veterinară aas olicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, prima instanță constatând în mod corect că terenurile solicitate a fi restituite de reclamantă nu se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.18/1991.
Intimata, a arătat, de asemenea, că suprafețele de teren în litigiu cu nr.top 24715 și 24717 fac parte din domeniul public al statului aflat în administrarea universității, fiind preluat în baza nr.23/15.01.1975 și a Protocolului de predare-primire din 18.01.2005, încheiat între Institutul T și Întreprinderea, Stațiunea Didactică, care s-a înființat conform hotărârii menționate și s-a aflat în subordinea Institutului.
Că, în suprafață de 1509 ha prevăzută în Anexa nr.2 la nr.23/1975 sunt cuprinse și terenurile solicitate de reclamantă, iar potrivit art.28 al.1 și 2 din Legea nr.7/1996 dreptul de proprietate al statului și al universității sunt opozabile față de reclamantă, fără înscrierea în cartea funciară.
În sensul că bunurile în litigiu sunt proprietate publică și, deci, inalienabile, intimata a invocat și dispozițiile art.136 al.4 și 136 al.2 din Constituție, art.35 al.1 și 2 din Legea nr.18/1991, Legea nr.213/1998 (Anexa I punctul 5), art.1 din HG nr.517/1998, Legea nr.84/1995 (art.166 al.4), Legea nr.268/2001, HG nr.2066/24.11.2004 și Protocolul de predare preluare nr.50189/11.01.2005.
În fine, intimata a învederat că raportul de expertiză tehnică a stabilit că parcelele în litigiu sunt situate în extravilanul Municipiului T, aspect care a fost constatat și de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin Decizia civilă nr.1907/15.12.2005, intrând în puterea lucrului judecat, astfel încât incidente în cauză sunt dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001 - republicată, care stipulează că nu intră sub incidența Legii nr.10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor Legii nr.10/2001, Legii nr.18/1991 și a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că este nefondat apelul declarat de reclamantă, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Articolul 35 din legea nr.18/1991 - republicată, incident în speță, are următorul cuprins:
"(1) Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.
(2) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de casă - aparțin domeniului public.
(3)dispozițiile al.(2) se aplică și terenurilor proprietate de stat folosite, la data prezentei legi, de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic și care trec în administrarea acestora."
De asemenea, art.8 al.1 din Legea nr.10/2001 republicată stipulează că "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 -".
Or, din înscrisurile aflate la filele 20-44, 63.66 ale dosarului instanței de fond, respectiv din HG nr.23/15.01.1975, protocoalele de predare-primire, extrasul CF nr.- T, raportul de expertiză tehnică și adresa OCPI nr.20156/2008 rezultă, în mod neechivoc, pe de o parte, că cele două parcele solicitate de reclamantă (nr.top 24715 și 24717) sunt situate în extravilanul localității T iar, pe de altă parte, că regimul lor juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991, aparținând domeniului public al statului și fiind date în administrarea pârâtei.
Din același raport de expertiză, reiese că nr.cadastral Cc 131/1, evidențiat în CF - T, pe care se află amplasată Ferma 1, proprietatea statului și în administrarea pârâtei, constând în construcții administrative, locuințe, grajduri, ateliere, padocuri, șoproane, depozit carburanți, rezervor de apă, platforme betoane și curte extravilan, se suprapune parțial peste parcela cu nr.top 24717, solicitată de reclamantă.
Este adevărat că reclamanta figurează înscrisă ca proprietar, din anul 1944 cu titlu de moștenire, în CF nr.12902 T nr.top 24715 și 24717 (fila 10 dosar fond), însă vechile cărți funciare au doar rolul unor mijloace de dovadă pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în cadrul procedurii speciale, reglementată de Legea nr.18/1991, care se finalizează prin emiterea titlului de proprietate.
Așa fiind, Curtea apreciază că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, precum și starea de drept, în sensul că regimul juridic al terenului extravilan solicitat a fi restituit este reglementat de Legea nr.18/1991 republicată, menținând Dispoziția nr.636/04.02.2008 emisă de pârâtă.
În consecință, în baza art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.3573 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, G - - -
Grefier,
- -
Red.GO/16.04.2009
Tehnored.MM/4 ex/27.04.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș - Jud.
Se comunică:
Reclamanta apelantă - - T, str.-
- nr.20,.23, jud.
Pârâta intimată - Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a
T - T, Calea nr.119, jud.
Emis 2 comunicări
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu
