Speta Legea 10/2001. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.79/A/2008
Ședința publică din data de 12 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării apelului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 99 din 09.02.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați și și pe pârâții intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 martie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 martie 2008, de către reprezentantul reclamanților apelanți și reprezentantul pârâtului intimat concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 99/9.02.2007 pronunțată în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, decedat, acțiune continuată de succesorii, și, decedat, acțiune continuată de succesorii și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului T, având ca obiect anulare dispoziție emisă În temeiul Legii nr. 10/2001.
A fost respinsă acțiunea față de Primăria mun. T ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că prin Dispoziția nr.285/9.02.2006 emisă de pârâtul Primarul mun. T, s-a restituit în favoarea petenților, și, imobilul teren în suprafață de 2408 mp. ce se identifică cu imobilele prevăzute cu nr. top. 2592/1/1 în suprafață de 1893 mp. și 2591/2/1/1 în suprafață de 515 mp. cu acces din strada - Român. Cu privire la imobilul descris potrivit art. 1 al dispoziției s-a arătat că va fi identificat cu ocazia punerii în posesie.
Potrivit art. 2 al dispoziției examinate, s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilului cu nr. top. 2592/1, "casă familială în suprafață de 104 mp." și valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 40/1998 a Comisiei Județene C pentru aplicarea dispozițiilor legii nr. 112/1995, în cotă de 1/2 parte petentului, respectiv cota de 1/2 parte petenților, făcându-se mențiunea că se va scădea valoarea suprafeței de 115 mp. teren acordată în plus.
În ședința publică din data de 02 februarie 2007, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ. și art. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată în baza art. VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare Tribunalul a admis excepția tardivității formulării plângerii împotriva dispoziției analizate de către reclamantul. Astfel, conform mențiunilor de pe dispoziție și a semnăturii recunoscute de către primitor în instanță, dispoziția i s-a comunicat la data de 21 februarie 2006. Plângerea împotriva dispoziției a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la 28 iulie 2006.
Textul legal menționat prevede că dispoziția motivată de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În realitate, s-a efectuat o singură comunicare a dispoziției către reclamantul, deoarece, conform susținerilor acestuia și a celorlalți reclamanți care s-au prezentat personal în instanță, în cursul procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, acesta a făcut demersurile necesare în vederea redobândirii proprietății asupra imobilelor. Având în vedere însă faptul că înțelegerea în acest sens dintre părți nu a fost consemnată în cuprinsul unei procuri, nu există dovada comunicării dispoziției cu ceilalți beneficiari.
În cursul soluționării cauzei reclamanții nu au beneficiat de asistență calificată din partea unui avocat. În baza rolului activ conferit de art. 129.pr.civ. Tribunalul a procedat la verificarea identității dintre beneficiarii dispoziției și reclamanții din prezenta cauză. S-a pus în vedere părților să depună acte de stare civilă din care să rezulte succesorii reclamanților decedati. Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei a rezultat că a decedat reclamantul iar succesorii acestuia sunt:, și -. defunctului sunt: și.
Referitor la fondul acțiunii s-a constatat că divergențele dintre, beneficiar al dispoziției, și persoana care a edificat o construcție pe suprafața de 540 mp. au apărut cu privire la drumul de servitute creat pe această parcelă. Conform celor consemnate în procesul verbal din data de 30 iunie 2006 numitul, proprietarul construcției a fost de acord cu o servitute de 2,30 lățime, dar - a cerut crearea unei servituți cu o lățime de 4,00. Anterior, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 14 iunie 2006, același beneficiar al dispoziției a fost de acord cu o servitute de 3,30.
Din cuprinsul referatului care a stat la baza emiterii dispoziției a rezultat că pe terenul cu nr. top. 2592/1 în suprafață de 540 mp. este edificată o construcție, casă familială de către și soția. Titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren este Statul Român.
Rezultă din cele ce preced că terenul în suprafață de 540 mp. nu îndeplinește condițiile pentru a fi restituit în natură, urmând să fie acordate despăgubiri în condițiile stabilite prin dispoziția contestată. Pentru verificarea cerintelor restituirii în natură este de reținut și un alt aspect și anume, imobilul a format obiectul Legii nr. 112/1995, în temeiul căruia au fost acordate numai despăgubiri.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtului la predarea efectivă a suprafețelor de teren cuprinse în dispoziția contestată, este necesar să fie examinate prevederile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată în baza art. VII din Legea nr. 247/2005, care dispune că decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executonu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea fromalităților de publicitate.
Conform alin. 6 al textului legal examinat, dispoziția trebuie pusă în executare în 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptățită.
Având în vedere forța de titlu executoriu "a dispoziției, nu este necesară promovarea unei acțiuni pentru obligarea la predarea posesiei. Este considerentul pentru care a fost respinsă cererea în cauză. În altă ordine de idei, cu excepția terenului în suprafață de 540 mp. s-a constatat că pentru celelalte suprafețe s-au făcut demersuri pentru punerea în posesie. Problemele legate de accesul la terenul restituit și instituirea servituții de trecere, în măsura în care este necesară, se clarifică pe calea dreptului comun.
În lumina considerentelor expuse și în temeiul dispozițiilor art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, decedat, acțiune continuată de succesorii, și -, decedat, acțiune continuată de succesorii și, și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului T, având ca obiect anulare dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Față de Primăria municipiului T acțiunea a fost respinsă ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În acest sens au fost avute în vedere prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Actiunea formulată de reclamantul fost respinsă ca tardivă ca urmare a admiterii acestei excepții.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii în totalitate și obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că au solicitat anularea Dispoziției nr.285/9.02.2006 emisă de Primarul mun. T în ce privește refuzul de restituire în natură suprafeței de 540 mp identificat cu nr.top 2592/1/2.
Instanța și- motivat soluția de respingere acestui petit pe considerentul că pe acest teren s-a edificat o construcție cu destinația de casă familială, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru retrocedarea sa în natură.
Art.1, 9 și 10 alin.3 din Legea nr.10/2001, instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
În acest sens, instanța trebuia să analizeze dacă edificarea construcției pe terenul în litigiu s-a făcut anterior datei de 1.01.1990 și să lămurească împrejurarea dacă această construcție este ușoară sau demontabilă.
Reclamanții susțin că numiții și au edificat construcția după anul 1990, fără autorizație de construcție.
Deși este denumită casă familială, construcția în discuție nu are această destinație, fiind edificată din lemn fără fundație, și folosită doar ocazional de către constructori pentru exploatarea grădinii în suprafață de 540 mp.
Prima instanță mai reținut și faptul că restituirea în natură a terenului nu este posibilă pentru că s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.
Această reținere a instanței este eronată, întrucât din referatul privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent reiese că despăgubirile au fost acordate pentru imobilul cu top 2592/2, asupra căruia s-a edificat o construcție cu destinația de casă familială înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin întâmpinarea formulată (23-24) pârâtul Primarul mun. C-N a solicitat respingerea apelului ca tardiv, renunțând însă la susținerea acestei excepții la primul termen de judecată (25), iar în subsidiar, ca nefondat.
Pe terenul în suprafață de 540 mp revendicat de către reclamanți este edificată o construcție, pentru același teren reclamanților acordându-li-se despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În cursul soluționării apelului instanța încuviințat efectuarea unei noi expertize de identificare a imobilului evidențiat în CF 4419 T, de identificare a eventualelor construcții edificate, a suprafeței ocupate de acestea, și de stabilire a vechimii, caracterului casei edificate de numiții și și împrejurării dacă aceasta fost edificată în baza unei autorizații.
Din concluziile acestui raport de expertiză reiese că parcela de teren indicată de părți face parte din parcela cu nr.top 2591/2/1/2 grădină în suprafață totală de 1000 mp.
Pe suprafața în litigiu există edificată o construcție care ocupă 65 mp compusă din demisol, parter, din lemn și, closet uscat și pentru porci, doar demisolul având caracter definitiv.
Întrucât demisolul ocupă suprafața de 27 mp, diferența de 563 mp este apreciată ca fiind liberă.
Aceste construcții sunt evidențiate pe planul de situație de la fila 86, ca fiind amplasate pe numărul top 2591/2/1/2, conform identificării făcute la fața locului de către expert și prezentate și în cuprinsul raportului de expertiză.
Reiese din cele arătate că susținerea reclamanților conform căreia terenul ce face obiectul notificării este amplasat pe nr.top 2592/1/2 este eronată, întrucât raportul de expertiză efectuat a relevat că terenul în litigiu se identifică pe nr.top 2591/2/1/2.
Este adevărat că în CF 4419 sunt înscrise ambele nr.top inițiale, respectiv 2591/2 și 2592, care ulterior preluării imobilului în baza Decretului nr.92/1950 au suferit dezmembrări, însă conform raportului de expertiză efectuat în apel reiese că terenul în litigiu se identifică din punct de vedere topografic pe nr.top 2591/2/1/2, care nici nu se mai regăsește în Cf 4419, fiind transcris într-o altă CF.
Suprafața de 1000 mp aferentă acestui nr.top a fost transcrisă într-o altă carte funciară în favoarea numiților și soția (B +16 CF 4419 T, fila 66 dosar fond).
Din anexele referatului privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent (87 dosar fond), reiese că titlul în baza căruia acești terți s-au intabulat pe imobilul cu nr.top nou 2591/2/1/2 în suprafață de 1000 mp, este cu titlu de drept de schimb, conform Legii nr.10/2001 - măsuri reparatorii prin echivalent.
Având în vedere că în fața primei instanțe nu s-a efectuat un raport de expertiză în vederea identificării din punct de vedere topografic a terenului ce face obiectul dispoziției contestate, iar lucrarea tehnică dispusă în recurs a relevat cele arătate - respectiv faptul că asupra terenului sunt proprietari tabulari terțe persoane, se impune admiterea prezentului apel, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Chiar dacă o atare modalitate de soluționare apelului nu a fost solicitată, nu se poate afirma încălcarea principiului disponibilității părților, întrucât calitatea de proprietari asupra terenului în litigiu a unor terțe persoane a fost stabilită pentru prima dată doar în cursul soluționării apelului.
Întrucât în temeiul art.294 alin.1 Cod proc.civ. în apel nu se pot face alte cereri noi în această noțiune incluzându-se și lărgirea cadrului procesual, prin extinderea judecării cauzei și împotriva altor persoane decât cele chemate inițial în judecată, modalitatea trimiterii cauzei spre rejudecare este singura dezirabilă, care acordă reclamanților posibilitatea de a se judeca în contradictoriu cu actualii proprietari ai terenului pe care îl revendică.
Necesitatea punerii în discuție unei extinderi de acțiune se impune a fi făcută și pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii actualilor proprietari CF.
Având în vedere cele arătate, în baza art.294 alin.1, art.297 alin.1 Cod proc.civ. curtea va admite apelul reclamanților,va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a proprietarilor imobilului cu nr.top 2591/2/1/2 în suprafață de 1000 mp, numiții și, și analizării titlului deținut de aceștia raportat la pretenția reclamanților de restituire în natură a terenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite apelul declarat de reclamantii, și, împotriva sentinței civile 99 din 9.02.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Ed. MV dact.GC
14ex/20.03.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Marta Carmen Vitos
