Speta Legea 10/2001. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de pârâtul Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1864 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul,lipsă fiind reprezentantul apelantului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al doilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
La interpelarea instanței,avocat pentru intimatul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul având cuvântul,arată că prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția privind tardivitatea declarării apelului de către apelantul Primarul Municipiului I, cu motivarea că sentința civilă nr. 1864 din 17 noiembrie 2008 Tribunalului Iașii -a fost comunicată apelantului la data de 11 februarie 2009,iar cererea de apel a fost depusă prin poștă la data de 02 martie 2009. Conform art. 101 Cod procedură civilă,termenele se socotesc pe zile libere,iar data limită pentru depunerea apelului ar fi fost data de 26 februarie 2009 inclusiv,iar apelantul a depus-o la poștă la data de 02 martie 2009,peste termenul prevăzut de lege. Solicită respingerea apelului având în vedere excepția tardivității introducerii acestuia.
Instanța respinge excepția invocată de apărătorul intimatului,referitoare la tardivitatea declarării apelului de către Primarul Municipiului I,având în vedere că sentința civilă nr. 1864 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost comunicată Primarului Municipiului I la data de 11 februarie 2009,ultima zi de depunere a apelului a fost 27 februarie 2009,iar potrivit plicului anexat cererii de apel,apelul a fost depus prin poștă la data de 27 februarie 2009,deci în termenul prevăzut de lege.
Instanța acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.
Pe fondul cauzei,avocat solicită respingerea apelului formulat de Primarul Municipiului I și menținerea sentinței Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul apreciază că la instanța de fond s-au administrat judicios toate probele solicitate,iar soluția pronunțată este legală,morală și reparatorie,dispunându-se în mod corect anularea Dispoziției Primarului Municipiului I nr. 70/2007,constatându-se că este persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului situat în I,strada - nr. 192,compus din teren în suprafață de 1296 mp și construcție demolată și dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de teren de 202,1 mp,iar pentru restul de teren de 657,39 mp și construcția demolată dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,conform legii speciale.
Avocat susține că terenul în suprafață de 1296 mp a fost proprietatea surorilor și și a fost moștenit de autorii reclamantului,respectiv și.
Prin sentința civilă nr. 2185 din 28 martie 1979 Judecătoriei Iași,rămasă definitivă și irevocabilă, urmare partajului succesoral de pe urma defunctei se atribuie în întregime pârâților din acea cauză imobilul din-,în suprafață de 1296 mp,adică câte o treime pentru fiecare din pârâții, și.
Pentru suprafața de 1296 mp teren al cărei proprietară era,s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 1207/1983 pe numele fiilor acesteia,respectiv și.
Solicită a se avea în vedere că în dosarul de fond,la fila 71,se află declarația autentificată sub nr. 1635/05 octombrie 2001,prin care,fratele intimatului,renunță la succesiunea rămasă de la părinții săi,acest lucru profitându-i fratelui său,conform principiului prevăzut de art. 697 Cod civil: " Partea renunțătorului profită coerezilor săi ".
Avocat apreciază că prin declarația de renunțare dată la 05 octombrie 2001, și-a manifestat legal și valabil voința de renunțare la succesiunea rămasă de la părinții săi,iar declarația notarială nu poate fi reținută ca o manifestare a opțiunii succesorale cum greșit a interpretat Primarul Municipiului
Apărătorul solicită a se avea în vedere că potrivit art. 4.7 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001,în cazul în care nu toate persoanele îndreptățite au solicitat restituirea imobilului,de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cererea de restituire.
În speța de față există depusă notificare prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc la data de 14 noiembrie 2001,iar anterior acestei date fratele intimatului a renunțat la moștenirea rămasă de pe urma părinților,deci și la imobilul din-,acest lucru profitându-i intimatului.
Solicită a se avea în vedere că pentru suprafața de teren de 436,51 mp din totalul de 1296 mp a fost emis titlu de proprietate,fiind retrocedată în natură lui,conform actelor depuse la dosar.
În aceste condiții, avocat apreciază că este lipsit de sens ca cei din cadrul Primăriei să susțină că intimatul nu ar avea calitate de persoană îndreptățită,deși tot aceștia au eliberat titlu de proprietate pentru o parte din acest teren situat în-.
Solicită respingerea apelului formulat de Primarul Municipiului I și menținerea sentinței Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică,adică restituirea în natură a terenului în suprafață de 202,10 mp,teren liber de construcții și care poate fi restituit pe vechiul amplasament,suprafața de 436,51 mp fiind deja retrocedată,iar pentru restul de teren de 658 mp,care este ocupat de construcții și pentru construcțiile demolate consideră că în mod corect instanța de fond a acordat măsuri reparatorii prin echivalent,în condițiile legii speciale,pentru imobilul situat în I,strada - nr. 192.
Solicită respingerea apelului,cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1864 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului I, dispunându-se anularea deciziei nr. 70 din 26.01.2007 emisă de pârât.
S-a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la restituirea imobilului compus din construcție demolată și teren în suprafață de 1296. situat în I,-.
S-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 202,10. situat în I,- și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus din construcție demolată și teren în suprafață de 657, 39.p situat în I,-.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 970 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expertiză.
În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Notificarea formulată și înregistrată sub nr. 1900 N/ 15.11.2001, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul compus din casă și teren în suprafață de 1296. în p. calitate de moștenitor legal a defuncților săi părinți, și.
Prin Dispoziția nr. 70/ 26.01.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului I, s-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru din construcția demolată și din teren ( suprafața de 1296. p. ) - motivat de faptul că proprietar al acestei cote la data preluării, era fratele notificatorului, care nu a depus notificare - propunând acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru din imobil, din care se va scade valoarea actualizată a despăgubirilor încasate pentru din construcția demolată și pentru 211. teren p., care împreună cu suprafața de 437. p., restituită în baza legii 18/ 1991, reprezintă cota sa de din succesiune.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea dispoziției emise de pârât, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1296. p., preluat de stat în mod abuziv, situat în I, str. - 192 și măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru imobilul - construcție demolat, situat la aceeași adresă.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".
În speță, instanța a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând atât în restituire în natură cât și în acordarea de despăgubiri în baza legii speciale, făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului compus din construcție demolată și teren în suprafață de 1296. și p. a preluării abuzive a acestuia, împrejurare recunoscută și de către pârât prin dispoziția emisă.
În ce privește criticile pârâtului vizând acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolată din care se va scădea valoarea despăgubirilor încasate pentru din construcție și pentru 211. teren p. și respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru din imobil (compus din construcție demolată și teren în suprafață de 1296. p. ) motivat de faptul că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate și pentru această cotă, proprietatea fratelui său, care nu a depus notificare, acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Potrivit sentinței civile nr. 2185/ 28.03.1979 a Judecătoriei Iași, având ca obiect ieșire din indiviziune de pe urma defunctei, pârâților, și (reclamantul, fratele și mama acestuia) li se atribuie în întregime imobilul situat în I,- (adică câte 1/3 pentru fiecare din ei), împrejurare confirmată și de certificatul de moștenitor nr.1207/1983 emis după defunctul, autorul reclamantului care a lăsat 1/3 din imobil (compus din teren în suprafață de 1296. și p. casă de locuit) respectiv, cota deținută în proprietate de, celor doi moștenitori și.
Cum potrivit declarației autentificată sub nr. 1636/5.10.2001, renunță la succesiunea rămasă de pe urma defuncților și, partea acestuia profită reclamantului, conform disp. art. 697 Cod civil.
Deși în dispoziția emisă pârâtul precizează că se va scade valoarea actualizată a despăgubirilor încasate pentru din construcție și suprafața de 211. nu p. produce nici un fel de dovezi în acest sens.
Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză a evidențiat faptul că terenul revendicat este parțial afectat de detalii de sistematizare și singura suprafață de teren care poate fi retrocedată, fiind liberă de construcții, utilități etc. este de 202,10.
p.Așadar, față de materialul probator administrat, instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate și pentru cealaltă J de imobil situată în I,-, astfel că s-a admis în parte cererea formulată de reclamant, s-a anulat dispoziția emisă de pârât, dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de 202,10. și p. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul Primarul municipiului I, a formulat, în termen legal, apel împotriva sentinței civile nr. 1864 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că în mod greșit s-a recunoscut reclamantului calitatea de persoană îndreptățită la restituirepentru întregulimobil. Se susține că în mod greșit se dă eficiență disp. art. 697 cod civil potrivit cărora partea reclamantului profită coerezilor săi. În speță, nu este renunțător, ci acceptant al moștenirii după mama sa.
Apelanta motivează că în mod eronat s-a apreciat ca valabilă declarația de renunțare a numitului la succesiunea defuncților și (după ce acesta acceptase succesiunea) atâta timp cât acceptarea succesiunii este un act juridic irevocabil. În calitatea sa de moștenitor nu mai poate reveni asupra opțiunii efectuate, iar efectul acceptării îi consolidează calitatea de moștenitor.
Apelantul arată că în mod greșit în considerentele hotărârii sunt citate dispozițiile art. 3 al. 1 din Legea 10/2001, întrucât din soluția dată rezultă că s-au aplicat dispozițiile art. 4 al. 4 din lege.
Se solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate și menținerea deciziei nr. 70/2007 a Primarului municipiului
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității apelului, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. Se susține că fratele care a acceptat tacit moștenirea de pe urma părinților săi, iar notificarea depusă de reclamant prin executorul judecătoresc la data de 14.11.2001 a ocupat întreg imobilul din I-.
Intimatul invocă și disp. art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 potrivit cărora în cazul în care nu toate persoanele îndreptățite au solicitat restituirea imobilului, de cotele cuvenite celor ce nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire, iar în privința imobilului din I,- s-a făcut dovada dreptului de proprietate ce a aparținut inițial numiților și și.
Se solicită respingerea apelului și păstrarea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul formulat este neîntemeiat urmând a fi respins avându-se în vedere următoarele considerente care vor complini cele expuse în sentința tribunalului.
Hotărârea atacată este legală, fiind pronunțată urmare a nunei interpretări judicioase a dispozițiilor legale ce reglementează materia.
În speță, imobilul din litigiu situat în I,- a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului de expropriere nr. 232/1984 poz.4/4, imobilul construit fiind demolat, iar terenul parțial sistematizat.
Legea nr. 10/2001 având un caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită în Capitolul III, adică prin notificarea adresată în termenul legal celorlalți deținători ai imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice și să și-l apropie, fără a fi condiționat de opțiunea altui moștenitor, întrucât regula unanimității nu se aplică în materie.
Prevederile art. 4 al. 4 din Legea 10/2001 combinat cu art.4.7 din Normele metodologice de aplicare stipulează că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au depus notificări la unitatea deținătoare vor beneficia ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire.
Cum în speță reclamantul intimat a formulat în termen legal notificarea nr. 1900 N/15.11.2001 prin intermediul executorului judecătoresc pentru întreg imobilul situat în I,- compus din casă și teren în suprafață de 1296. preluat de stat în mod abuziv, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în temeiul legii, pentru întreg imobilul litigios, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 4 al. 4 din Legea 10/2001 și de art. 4.7 din Normele metodologice (în acest sens și jurisprudența decizia civilă nr. 3797/12 aprilie 2006 și decizia civilă nr. 4833/17 mai 2006).
Soluția este în acord și cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni, respectiv prevederile art. 679 Cod civil potrivit cărora partea renunțătorului profită coerezilor săi ca efect al dreptului de acrescământ.
În cauză, reclamantul -intimat care a formulat notificarea va beneficia de cota fratelui său care nu a formulat notificare, renunțând la moștenirea părinților săi) prin efectul dreptului de acrescământ fiind astfel îndreptățit la măsurile reparatorii recunoscute de Legea 10/2001 pentru întreg imobilul întrucât este îndreptățit să dobândească ceea ce îi revenea autorului comun.
De altfel, o soluție juridică similară a fost adoptată de legiuitor și în materia reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, lege cu caracter reparator ca și Legea 10/2001.
Critica apelantei referitoare la indicarea în conținutul motivării hotărârii judecătorești a disp. art. 3 al. 1 din Legea 10/2001 și nu a disp. art. 4 al. 4 din lege nu are nici o relevanță juridică asupra soluției dată cauzei atâta timp cât textul indicat nu a condus la vicierea soluției, încât considerentele pe larg expuse întăresc soluția dată și pronunțată în dispozitivul hotărârii.
Așa fiind, constatându-se că instanța de fond a efectuat o verificare completă a materialului probator administrat, o aplicare și interpretare judicioasă a prevederilor legale ce guvernează domeniul, definind judicios natura și întinderea raportului juridic dintre părți, se constată că sub toate aspectele evocate apelul formulat se vădește a fi nefondat urmând a se respinge în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de intimat nu au fost dovedite, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă se va respinge cererea acestuia ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1864 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
dr.
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.05.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristina Văleanu
