Speta Legea 10/2001. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 81/
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâții ORAȘUL -PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA, județul V, împotriva sentinței civile nr.1129 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 10 aprilie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 31.10.2007 la Tribunalul Vâlcea, reclamanta, prin mandatul său I, a chemat în judecată pe pârâții Cozia, Prefectura Județului V, Primăria Orașului și Orașul, prin reprezentanții săi legali, pentru ca pe baza mijloacelor de probă ce se vor administra, să se dispună: obligarea pârâților de a emite decizia sau, după caz dispoziția motivată, prevăzută în art.20 din Legea nr.10/2001, precum și obligarea pârâților de a îndeplini atribuțiile prevăzute în art.20 - 23 din Legea nr.10/2001, iar în caz contrar obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de câte 100 lei/zi începând de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data îndeplinirii obligației juridice, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că este moștenitoarea autorului D, și la data de 16.01.1897, condamnat la regimul comunist prin sentința penală nr.190/16 aprilie 1960 pronunțată de tribunalul Militar Craiova, iar în perioada l950-1960, s-a aflat la detenție.
In această perioada, arată reclamanta, autorul a fost deposedat abuziv de toate bunurile imobile (construcții, terenuri) aflate pe raza comunelor Mihăiești, Titești, județul V, terenul prevăzut în actul de dotă, în suprafață de 10.000 mp pentru care se solicită emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, a fost donat reclamantei.
In prezent, se arată în continuare, terenul este folosit ca teren de sport și are următorii vecini: N- I, S-, E- Zona Gară CFR și V- V, strada - -.
Reclamanta susține că terenul se află în posesia pârâților și formează obiectul restituirii în natură conform art.20 - 23 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv și a notificat pârâții să dispună aplicarea masurilor de restituire în natură.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.1073- 1090 Cod civil.
In susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, și a solicitat efectuarea unei expertize pentru identificarea și măsurarea terenului, precum și evaluarea terenului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29.11.2007, intimata Cozia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, invocând totodată lipsa calității procesuale pasive a Cozia Rm.V, cu motivarea că terenul revendicat a fost disponibilizat conform art.4 din nr.HG834/1991, în favoarea Orașului și nu se află în posesia sau proprietatea Cozia
De asemenea, Prefectura județului Vas olicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Prefecturii, în condițiile în care instituția nu este deținătoare a terenului în suprafață de circa 10.000 mp situat în pct. " Gară R - Orașul ".
Primăria Orașului a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că terenul revendicat nu se găsește la dispoziția Primăriei Orașului, nefiind înregistrat în domeniul public sau privat al localității. Mai arată că proprietarul terenului este Cozia, conform unei hotărâri judecătorești în constatare.
Prin sentința civilă nr.1129 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâții Primăria Orașului și Orașul, prin reprezentantul legal, să emită Decizia prevăzută de art.20-23 din Legea nr.10.2001, pentru restituirea în natură către reclamanta I, a terenului intravilan în suprafață de 7851,40 situat în Orașul, punctul "Gară " (cu destinația în prezent de teren de sport), sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la îndeplinirea obligației.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Cozia V și excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Județului
A respins excepția inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului și a Orașului, invocate prin cererea de la fila 31 dosar.
A obligat în solidar pârâții Primăria Orașului și Orașul la plata sumei de 802,4 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta este moștenitoarea autorului D, condamnat de regimul comunist prin sentința penală nr.190/16 aprilie 1960 pronunțată de tribunalul Militar Craiova, iar în perioada 1950-1960 s-a aflat în detenție. În această perioadă, autorul a fost deposedat abuziv de toate bunurile imobile (construcții, terenuri) aflate pe raza comunelor Mihăiești, Titești, județul V, terenul prevăzut în actul de dotă, în suprafață de 10.000 mp pentru care s-a solicitat emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, a fost donat reclamantei.
Această suprafață a fost identificată de expertul desemnat în cauză, ca fiind de 7851,40 mp, situat în punctul "Gară ", teren intravilan conform schiței anexe de la fila 75 dosar.
În prezent, terenul este folosit ca teren de sport și are următorii vecini: N-, S-, E- Zona Gară CFR și V- V, strada - -, formând obiectul restituirii în natură conform art. 20 - 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv, terenul fiind liber din punct de vedere juridic.
Prin dispozițiile art.4 din nr.HG834/1991, terenul revendicat a fost disponibilizat în favoarea Orașului (având în vedere și adeverința nr.7538 din 11.10.1958-fila 13 dosar), motiv pentru care tribunalul a respins excepția inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului și a Orașului, invocate prin cererea de la fila 31 dosar și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Cozia V (fila 22 dosar) și a Prefecturii Județului V, deoarece aceste instituții nu sunt deținătoare ale terenului în suprafață de circa 10.000 mp. situat în pct. "Gară R - Orașul ".
Sentința civilă nr.5301 din 27.06.1996 este o hotărâre în constatare întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod pr. civilă, în dispozitivul acesteia neexistând mențiunea că hotărârea ține loc de titlu de proprietate, astfel că ea nu poate fi considerată drept titlu în sensul legii,constatând doar op situație de fapt și nefiind opozabilă reclamantei care nu a figurat ca parte în respectivul litigiu.
Reclamanta a îndeplinit procedura instituită de Legea nr.10/2001 formulând Notificarea cu nr.231 din 27.09.2001 (fila 11 dosar) și este persoană îndreptățită în sensul legii, neexistând nici un motiv pentru care să nu se dispună restituirea în natură a terenului ce a aparținut autorului său.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat apel Orașul prin primar și Primăria, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive în esență:
- în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, deoarece intimata-reclamantă nu a formulat notificare în nume propriu, în sensul că notificarea nr.231/2001 este formulată de către fiul său în nume propriu, ceea ce echivalează cu lipsa notificării intimatei-reclamante. Nu se poate susține că avea procură din partea intimatei-reclamante atâta vreme cât aceasta este una specială și face referire în mod expres la dosarul nr.7435/1999 al Judecătorie Rm.V;
- prima instanță nu a ținut cont de faptul că acțiunea formulată de intimata-reclamantă este prescrisă, potrivit dispozițiilor art.7 din Decretul nr.167/1958, în sensul că dreptul intimatei-reclamante s-a născut la 60 zile de la data depunerii notificării către apelanți;
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut încălcând principiul disponibilității părților, în sensul că deși intimata-reclamantă a solicitat obligarea apelanților de a emite decizia sau după caz dispoziția motivată cu privire la terenul în litigiu, instanța a obligat în mod direct pe apelanți să restituie în natură terenul substituindu-se în mod nepermis autorității publice locale.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelanții-pârâți, Curtea va constata că apelul este fondat numai în ceea ce privește ultima critică.
Referitor la prima critică și anume aceea prin care se pretinde că intimata-reclamantă nu a formulat cerere privind retrocedarea terenului în litigiu în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, deoarece notificarea este formulată de către fiul acesteia, în nume propriu, Curtea va constata că aceasta este nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la fila nr.11 din dosar se află depusă notificarea nr.231/27.09.2001, formulată de către cu privire la terenul în litigiu.
Însă, această cerere nu este făcută în nume propriu, ci în calitate de mandatar al intimatei-reclamante.
Această situație rezultă din contractul de mandat aflat la fila 91 din dosar.
Cererea a fost astfel adresată în termenul prevăzut de lege către unitatea deținătoare, conform procurii generale legalizate prin care intimata-reclamantă și-a exprimat în mod clar voința de a ratifica toate actele făcute de către fiul său privind retrocedarea proprietății sale în baza legii speciale, fiind datată 22 martie 1999, respectiv înainte de notificarea formulată în dosarul de față.
Susținerea că este vorba despre o procură specială cu trimitere la dosarul nr.7435/1999 al Judecătorie Rm.V, este infirmată de actele depuse de către intimata-reclamantă în apel din care rezultă că respectivul dosar privește o desfacere a căsătoriei care nu are nici o legătură cu părțile din dosar, fiind vorba de o eroare materială.
Cum scopul Legii nr.10/2001 este acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, în mod legal s-a pronunțat prima instanță pe acest aspect.
Aceasta, întrucât principiile de drept civil cu care legea specială ce completează manifestarea de voință trebuiesc interpretate în sensul de a produce efecte juridice, dar și finalității reparatorii ale Legii nr.10/2001 care se interpretează în favoarea celor îndreptățiți și potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de proprietate, corelat și cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO.
A doua critică este de asemenea nefondată, deoarece nu se poate susține că acțiunea formulată de intimata-reclamantă este prescrisă, raportat la dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958.
După cum se știe Legea nr.10/2001 este o lege specială care derivă de la dreptul comun și care cuprinde reglementări proprii, iar în situația de față apelanții erau cei care trebuiau să respecte termenul de 60 zile de la depunerea notificării formulate de către intimata-reclamantă, termen în care trebuiau să emită dispoziție prevăzută de art.25 din Legea nr.10/2001.
Cu alte cuvinte, susținerea că acțiunea este prescrisă în baza dispozițiilor art.7 din Decretul nr.167/1958 excede cadrului procesual de față.
În fine, referitor la ultima critică se reține de către C că aceasta este fondată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată de către intimata-reclamantă, aceasta a solicitat obligarea pârâților de a emite decizia sau după caz dispoziția motivată prevăzută de art.20 din Legea nr.10/2001, precum și obligarea acelorași pârâte ca daune cominatorii de către 100 lei/zi, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data îndeplinirii obligației juridice.
Pe tot parcursul judecății la instanța de fond și până la data când dosarul s-a luat în pronunțare, intimata-reclamantă nu și-a modificat acțiunea, situație care rezultă din practicaua sentinței apelate.
Unul din principiile de bază ale procesului civil este reprezentat de principiul disponibilității potrivit cu care instanțele judecătorești sunt obligate să se pronunțe numai cu privire la capetele de cerere cu care au fost investite în mod legal.
Pe de o parte, se reține de către C că prin soluția pronunțată de către instanța de fond aceasta a încălcat principiul disponibilității, în sensul că a obligat în mod direct pe apelanți să emită decizie de restituire în natură a terenului ce face obiectul litigiului, iar pe de altă parte, atâta vreme cât nu s-a emis dispoziție motivată de către unitatea deținătoare, instanța nu putea să se substituie apelanților-pârâți având în vedere faptul că așa cum s-a precizat mai sus, Legea nr.10/2001 cuprinde prevederi speciale care trebuiesc respectate în sensul emiterii dispoziției de către unitatea deținătoare împotriva căreia partea nemulțumită poate face contestație în termen legal la tribunal.
Cu privire la acordarea de daune cominatorii în mod greșit prima instanță a admis această cerere, deoarece Legea nr.10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.
Pentru neîndeplinirea în anumite termene a obligațiilor ce revin diverselor persoane juridice implicate în procedura de restituire sau de acordare a reparațiilor, legea a prevăzut sancțiuni (de exemplu art.38 alin.2 lit.a și b din Legea nr.10/2001), iar pentru alte termene nu a prevăzut sancțiuni cum este și cazul termenului de 60 de zile la care se referă art.25.
Este adevărat că, admițând recursul în interesul legii Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr.XX din 12 decembrie 2005, au statuat că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art.5803Cod pr.civilă.
Ulterior pronunțării acestei decizii, însă, art.5803a fost modificat și completat prin Legea nr.459/2006, alin.5 al acestui text prevăzând expres că "pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol, nu se pot acorda daune cominatorii".
În concluzie, urmează a se menține în parte soluția instanței de fond în sensul că trebuie obligată unitatea deținătoare de a emite dispoziție către intimata-reclamantă, neavând nici o justificare legală pentru faptul că nu s-a conformat dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001, situație în care instanța judecătorească este abilitată legal să cenzureze acest refuz.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de apelanții-pârâți și va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pe apelanți să emită decizia prevăzută de art.25 din Legea nr.10/2001 cu privire la terenul în suprafață de 7.851,40 mp. intravilan, situat în orașul, punctul "Gară " în sensul restituirii în natură a acestuia sau prin măsuri reparatorii prin echivalent.
Va menține în rest sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții-pârâți ORAȘUL -PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA, județul V, împotriva sentinței civile nr.1129 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind, B, sector 6,-,.106,.A,.22, PREFECTURA JUDEȚULUI, Rm.V, B-dul - nr.4, județul V și Rm.,-, județul
Schimbă în parte sentința în sensul că, obligă pe apelanții-pârâți să emită decizia prevăzută de art.25 din Legea nr.10/2001, cu privire la terenul în suprafață de 7851,40 mp intravilan, situat în Orașul, punctul "Gară ", în sensul restituirii în natură a acestuia sau prin măsuri reparatorii prin echivalent.
Menține în rest sentința apelată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.JD/27.04.2009
EM/GM/ 9 ex.
Jud.fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei
