Speta Legea 10/2001. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de, -, și împotriva sentinței civile nr. 767/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanți, lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură Hotărârea Consiliului Local I 152/1996.
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, conform celor menționate în cererea de apel și concluziilor de la dosar. Arată că terenul poate fi restituit în natură. Din hotărârea depusă la dosar nu rezultă că terenul ar fi fost trecut ca utilitate publică iar expertul a constatat că suprafețele de teren nu sunt ocupate.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr.767/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, și în contradictor cu Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Imobilul construcție și teren în suprafață de 729, proprietatea autorilor reclamanților, fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950. În prezent construcțiile sunt demolate astfel că pentru reclamanți în mod corect s- propus prin dispoziția nr. 635/2006 acordarea de despăgubiri conform dispozițiilor art. 10 și art. 11 alin.2 din Legea 10/2001.
Cât privește terenul, expertiza topo cadastrală efectuată în cauză arătat că acesta este afectat în totalitate de utilități publice: suprafața de 71,02 este ocupată de carosabilul B-dului. -; - 140,50. reprezintă trotuarul destinat circulației pietonilor; - 517,48 este ocupată de spațiu amenajat și parcare betonată pentru autovehicule (167,23. spațiu și 320,25 parcare betonată).
Potrivit pct.10.1 și 10.3 din HG 498/2003 - Normele metodologice de aplicare unitară Legii 10/2001, restituirea în natură se referă numai la acele suprafețe de terenuri disponibile, urmând se avea în vedere existența pe teren unor străzi, trotuare și parcări amenajate.
Sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare, parcări, amenajări de spații verzi, inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri și grădini publice, piețe pietonale etc.
În consecință rezultă că solicitarea reclamanților vizând restituirea în natură suprafeței de 729 teren nu este fondată fiind afectată de utilități publice (stradă, trotuar, spațiu și parcări amenajate), reclamanții fiind îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit dispozițiilor art. 10 și art. 24 din Legea 10/2001. Practica instanțelor judecătorești de aprecia că zona din jurul blocurilor și parcările amenajate se înscriu în sintagma "utilități publice", este constantă, edificatoare în acest sens fiind și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 68/13.01.2004, decizia 5220/1506.2005, etc).
Având în vedere toate considerentele arătate, instanța respins acțiunea reclamanților, dispoziția contestată fiind emisă cu respectarea prevederilor Legii 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, -, și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au precizat apelanții că au făcut dovada atât a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat cât și a calității lor de persoane îndreptățite la restituire.
În ceea ce privește modalitatea de restituire, au arătat că în materia retrocedărilor regula este restituirea în natură iar excepția - acordarea de măsuri compensatorii.
În speță însă, în opinia apelanților, este posibilă restituirea în natură, din rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultând că suprafața revendicată se compune din 50,62. carosabil B-dul. -; 135. trotuar pietonal; 142,52. spațiu; 24,88. alee de acces de la trotuar la parcare și 375,97. parcare.
Prin urmare, instanța a interpretat în mod eronat normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, considerând că suprafața de 517,48. nu poate fi restituită în natură. În accepțiunea Legii nr.10/2001 va fi exceptată de la restituirea în natură suprafața de teren ocupată de noi construcții, autorizate, suprafața afectată servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Au precizat apelanții că deși sunt îndreptățiți la suprafața de 729. au solicitat restituirea în natură doar a suprafeței de 678,37. care nu este afectată de amenajări de utilitate publică întrucât nu există amenajări subterane iar terenul nu este afectat de proiecte și detalii de sistematizare.
Prin întâmpinare intimatul Primarul Municipiului a solicitat respingerea apelului ca nefondat menționând că în speță reclamanții sunt îndreptățiți doar la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, terenul fiind ocupat de carosabil, trotuar, spațiu amenajat și parcare.
Intimatul a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.10 alin.2 și art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora sunt exceptate de la restituirea în natură suprafețele de teren afectate de amenajări de utilitate publică. Consideră intimatul că prin această sintagmă legiuitorul a avut în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor dotări tehnico-edilitare subterane, parcări, amenajări de spații verzi, etc.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Raportat la motivele de apel formulate și la obiectivele expertizei topometrice solicitate de apelanți instanța a respins, prin încheierea de ședință din 16.11.2007, cererea privind efectuarea unei expertize tehnice.
Examinând motivele de apel, actele și lucrările dosarului precum și prevederile legale aplicabile în cauză instanța constată apelul neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Apelanții susțin că terenul în litigiu, identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, poate fi restituit în natură, nefiind afectat de amenajări de utilitate publică în accepțiunea prevăzută de dispozițiile cuprinse în normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Verificând amplasamentul acestui teren, Curtea reține că prin raportul de expertiză întocmit de expertul s-a identificat fosta proprietate a reclamanților ca fiind cea situată în I, B-dul. - (fosta stradă ) numerele 24, 26, 28 (fostele numere 143, 145, 147). Din suprafața totală de 729. expertul a precizat (fila 107 dosar fond) că este liberă de construcții suprafața totală de 517,48. ce aparține domeniului public și care cuprinde suprafața de 350,25. ce reprezintă parcare betonată și suprafața de 167,23. - spațiu amenajat. Diferența de teren până la suprafața totală de 729. este reprezentată de trotuar (140,5.) și carosabil (71,02.), așa cum rezultă din planul de situație aflat la fila 108 dosar fond, ce face parte din același raport de expertiză.
Curtea reține că reclamanții au achiesat la acest raport de expertiză, în ședința publică din 28.03.2007 apărătorul acestora precizând în mod expres că nu are obiecțiuni cu privire la această lucrare.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În speță Curtea constată că terenul în litigiu nu este liber în accepțiunea Legii nr.10/2001 pentru a putea fi restituit în natură, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Astfel, din suprafața totală de 729. suprafața de 71,02. este ocupată de carosabil, suprafața de 140,50. de trotuar, suprafața de 167,23. reprezintă spațiu iar restul de 350,25. - parcare betonată.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art.10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin Hotărârea nr.498/18.04.2003, în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, etc.). "În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul -".
Având în vedere destinația și amenajările existente pe teren și care ocupă în totalitate fosta proprietate a reclamanților, faptul că parcarea de pe acest teren reprezintă chiar partea centrală a unei parcări amenajate, restituirea acesteia făcând practic imposibilă utilizarea întregii parcări, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților de restituire în natură a terenului.
Întrucât atât parcarea cât și trotuarul, carosabilul și spațiul reprezintă amenajări de interes public instanța nu poate primi susținerile făcute de apelanți în sensul includerii terenului afectat de aceste amenajări în sintagma de "teren liber" doar pentru argumentul că nu există amenajări subterane.
Instanța va respinge ca superfluă susținerea apelanților potrivit căreia terenul nu este afectat de detalii de sistematizare, din raportul de expertiză efectuat în cauză, însușit de reclamanți, rezultând fără echivoc faptul că terenul este sistematizat, reprezentând o parte dintr-o parcare amenajată, inclusă în domeniul public prin 1354/2001.
Pentru aceste considerente, constatând apelul neîntemeiat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art.298 Cod procedură civilă să păstreze hotărârea pronunțată ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de, -, și împotriva sentinței civile nr.767/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
12.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Liliana Palihovici
