Speta Legea 10/2001. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1509/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.86
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanții - și, împotriva sentinței civile nr.462/06.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele SC " " SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 27.01.2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea consecutiv la data de 03.02.2009 și apoi la 10.02.2009 când, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 06.07.2007 sub nr-, reclamantele și au formulat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC SA, contestație împotriva Deciziei nr. 116/2007 emisă de intimatul AVAS, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: desființarea Deciziei emisă de AVAS, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în B,-, jud. V; declararea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni VL 16 din 21.06.1999 perfectat între SC SA la privatizarea acesteia și FPS, în prezent AVAS, privind imobilul în litigiu și restituirea în natură a imobilului.
În motivare a acțiunii, contestatoarele au arătat că au adresat notificarea nr. 23/21.06.2001, Societății Comerciale SA, în calitate de unitate deținătoare a imobilului, notificare ce a fost transmisă de această unitate pentru soluționare către AVAS întrucât societatea s-a privatizat.
Prin decizia nr. 116/06.06.2007, AVAS a respins notificarea, pe considerentul că imobilul revendicat se află în patrimoniul unei societăți privatizate. Contestatoarele consideră nelegală această decizie, deoarece imobilul a fost deținut de stat fără titlu valabil, fiind preluat în baza anexei la Decretul nr. 92/1950, cu nesocotirea legii de naționalizare întrucât situația profesională și familială a autorului lor nu se încadra în categoriile de persoane vizate de acest decret.
S-a mai arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni perfectat între pârâte, s-a prevăzut clauza potrivit căreia SC se obliga să păstreze timp de 5 ani destinația imobilului existentă în momentul privatizării. În realitate, pârâta a lăsat imobilul în părăsire încă din anul 2000, după care l-a abandonat, încălcând în mod flagrant clauza contractuală.
Întrucât privatizarea s-a făcut ilegal în ceea ce privește imobilul în litigiu, solicită să se declare nulitatea absolută parțială contractului de privatizare.
În drept, contestatoarele au invocat prevederile art. 24 alin. 3, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 17 Cod procedură civilă și art. 480 Cod civil.
Intimatul AVAS a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea în natură, motivat de faptul că acest capăt de cerere poate fi soluționat în contradictoriu cu unitatea deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001; excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, Secția Civilă, în privința soluționării capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, în baza art. 40 alin. 1 din Legea nr.137/2002 competența revenind secției comerciale a tribunalului; excepția inadmisibilității capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, față de temeiul de drept invocat de către reclamant, respectiv Legea nr.10/2001 care reglementează o procedură specială; excepția lipsei de interes în promovarea acestui capăt de cerere, cu motivarea că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes, iar în ipoteza anulării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nu se modifică titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate; așadar nu se produc consecințe juridice în patrimoniul reclamantelor. Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în condițiile Legii nr.10/2001 AVAS are atribuții legale numai în condițiile art. 29 din Legea nr.10/2001. Din analiza actelor premergătoare emiterii deciziei s-a constatat că imobilul revendicat este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral de către AVAS, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului cu privire la soluționarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni; excepția lipsei de interes în promovarea capătului de cerere privind același capăt de cerere, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că este o societate comercială privatizată integral, cu respectarea legii, anterior apariției Legii nr. 10/2001 și, potrivit dispozițiilor art. 29 din lege și Normelor Metodologice ale legii, imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale nu se restituie în natură.
Prin încheierea de la termenul din data de 01.11.2007, după punerea în discuția părților, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului AVAS în privința capătului de cerere privind restituirea în natură a imobilului, pentru considerentele arătate în încheiere; iar prin încheierea din data de 31.01.2008, instanța a respins excepția necompetenței materiale a tribunalul în soluționarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, capăt de cerere incidental în legătură cu care s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 17 Cod procedură civilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar: Decizia nr. 116/30.05.2007 emisă de AVAS și actele care au stat la baza emiterii acesteia, dovezile de comunicare a acesteia către conte statoare, contractul de vânzare-cumpărare acțiuni VL 16 din 21.06.1999 perfectat între SC SA la privatizarea acesteia și FPS, în prezent AVAS, sentința civilă nr. 6198/1994, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, decizia civilă nr. 556/19.05.2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă nr. 1232R/06.10.2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care au fost admise recursurile formulate de pârâții SC SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar acțiunea în revendicare formulată de către reclamante cu privire la imobilul " " situat în,-, jud. V, a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel de acțiuni în revendicare sunt inadmisibile.
Prin sentința civilă nr.462/06.03.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de declarare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni VL 16 din 21.06.1999, încheiat între pârâtele și AVAS, ca nefondată, a admis excepția lipsei de interes al reclamantelor cu referire la acest capăt de cerere care a fost, în consecință, respins ca lipsit de interes.
de cerere prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr.116/2007 emisă de pârâta AVAS și restituirea în natură a clădirii situate în Orașul,-, jud. V, au fost respinse, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au întemeiat în drept cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni pe dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001 (actualul art.45), iar pârâtele au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiunea atât prin prisma acestor dispoziții legale, cât și prin raportare la prevederile art.3228din Titlul I al Legii nr.99/1999.
Tribunalul Bucureștia reținut că în speță sunt aplicabile prevederile Decretului nr.167/1958, conform cărora cererea de constatare a nulității absolute este imprescriptibilă, deoarece pentru a fi aplicabile prevederile art.45 alin.2 și 5 din Legea nr.10/2001, este necesar ca actul de înstrăinare să aibă ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, iar în speță, contractul a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, are ca obiect vânzare de acțiuni iar nu transferul dreptului de proprietate asupra unui imobil.
Cu referire la dispozițiile art.3228din Titlul I al Legii nr.99/1999, conform cărora "termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanță de urgență ori se valorifică un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului", s-a reținut că aceste dispoziții legale (art. 3228din OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv prin Legea nr. 99/1999) au fost abrogate prin art. 56 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, în vigoare din 28.03.2002.
Prin urmare, întrucât în legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere nu a reținut incidența normelor speciale invocate, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor de drept comun în materia prescripției dreptului material la acțiune, potrivit căruia acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă extinctiv, motiv pentru care, în temeiul art. 2 din Decretul nr. 167/1958, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al capătului de cerere privind nulitatea absolută a contratului de vânzare-cumpărare acțiuni, ca neîntemeiată.
În privința excepției lipsei de interes în promovarea acestui capăt de cerere, tribunalul a reținut-o ca fiind întemeiată.
A reținut tribunalul că și în situația formulării unei acțiuni în constatarea nulității absolute, reclamantul este ținut să justifice interesul său legitim, personal, născut și actual în promovarea unei astfel de acțiuni, deoarece interesul este una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Instanța a constatat că reclamantele nu au justificat un interes personal și direct în privința celui de-al doilea capăt de cerere, privit ca folos practic care să le vizeze exclusiv.
Ca efect al nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni VL 16 din 21.06.1999 încheiat între SC SA în calitate de cumpărător și FPS, în prezent AVAS, în calitate de vânzător, cele 213.760 de acțiuni ce au făcut obiectul contractului ar reintra în patrimoniul vânzătorului ca efect al principiului efectelor nulității - repunerea în situația anterioară, iar cumpărătorul ar restitui prețul.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nu ar produce nici un efect în patrimoniul reclamantelor, deoarece contractul în discuție nu a avut ca obiect transmisiunea de active (adică bunuri din patrimoniul unei societăți comerciale, printre care și imobilul în litigiu), ci exclusiv de acțiuni, care sunt valori mobiliare emise de societățile comerciale.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamantele nu justifică un interes personal și direct în promovarea acestui capăt de cerere, tribunalul a admis excepția și a respins capătul al doilea al acțiunii, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. VL 16 din 21.06.1999, ca lipsit de interes.
Pe fondul acțiunii, în privința capetelor unu și trei, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 23/2001, întocmită de Biroul Colectiv de Executori Judecătorești Râmnicu V, jud. V, adresată către SC SA, reclamantele și au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 500. și construcție compusă din două corpuri de casă, situat în, jud. V, în calitate de moștenitoare ale defunctului.
Prin notificarea nr. 24/2001, întocmită de BEJ adresată Consiliului Local, petentele și au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 500. și construcție situate în, jud.
Prin dispoziția Primarului Or. nr. 160/08.03.2004, imobilul compus din teren în suprafață de 825,56. și clădirea compusă din 6 camere și dependințe în suprafață construită de 170. a fost restituit în natură celor două petente.
Prin adresa nr. 49/10.01.2002, SC SA a transmis spre competentă soluționare, în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001, notificările nr. 23 și 24 formulate de cele două petente, către AVAS.
Prin Decizia nr.116/30.05.2007. emisă de AVAS, s-a reținut că: a) au fost depuse acte doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor; b) au fost depuse documente din care rezultă că imobilul revendicat a fost naționalizat; c) imobilul revendicat, situat în,-, este evidențiat în patrimoniul SC SA, societate comercială privatizată, astfel încât intimata AVAS a dispus respingerea cererii de restituire în natură și a propus acordarea de
măsuri reparatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001 pentru imobilul construcție în suprafață de 224,03. situat în,-, jud. V, precum și înaintarea deciziei către; Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii s-a formulat prezenta contestație, contestatoarele soli citând să se constate că au dreptul la restituirea în natură a construcției situate în,-, jud. V, întrucât nu erau aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, ci ale art. 21 din lege.
Potrivit art. 27 (în prezent art. 29) din Legea nr. 10/2001, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin urmare, este întemeiată susținerea reclamantelor, sprijinită și pe decizii de speță pronunțate de ICCJ în cadrul unor acțiuni introduse înaintea modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, că - în situația constatării preluării imobilului fără titlu, la acel moment legislativ, se aplica regula restituii în natură a imobilului.
Însă, în speța de față, instanța nu are nici un motiv să nu facă aplicarea dispozițiilor legale în vigoare de la data soluționării notificării, față de principiul de drept potrivit căruia legea civilă se aplică de îndată ce a fost adoptată, tuturor situațiilor ce se ivesc după intrarea ei în vigoare, fiind exclusă aplicarea legii vechi. Principiul aplicării imediate a legii civile noi este o consecință a principiului consacrat constituțional al netroactivității legii civile (art. 15 Constituție) întrucât, dacă legea nu are putere retroactivă, pentru viitor însă, ea se aplică de îndată.
Fiind sesizată cu soluționarea unei contestații împotriva Deciziei emise de AVAS, prima instanță a analizat legalitatea și temeinicia acestei decizii prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data emiterii ei, respectiv Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Potrivit art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 rep. în redactarea în vigoare la data soluționării notificării, precum și la data sesizării instanței:
"(1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plat a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
(3) În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".
Întrucât aceste dispoziții legale reglementează excepția de la regula restituirii în natură a imobilelor notificate, ele sunt de strictă interpretare, aplicarea lor depinzând de îndeplinirea următoarelor condiții: 1. bunul să fie evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate; 2. societatea respectivă să nu facă parte dintre cele enumerate la art. 21 alin. 1 și 2 din lege, respectiv "regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public" (alin. 1) sau " statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută" (alin. 2).
Instanța a constatat că ambele condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite în cauză, în sensul că, potrivit Ordinului Ministrului Comerțului și Turismului nr. 154/24.04.1991 și Lista Anexă la acest Ordin, pct. 25, imobilul-construcție situat în,-, jud. V, în suprafață construită de 224,03. face parte din patrimoniul intimatei SC SA, după cum rezultă și din adresa nr. 1124/18.07.2006 către AVAS, instituție unde a fost înregistrată sub nr. 17844/24.07.2006.
Intimata SC SA nu este o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, deoarece s-a privatizat la data de 21.06.1999 prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni deținute de stat, prin FPS, reprezentând 66,30% din valoarea capitalului social subscris al societății, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. VL/16, și nu face parte nici din celelalte entități la care fac referire alin. 1 și 2 ale art. 21 din lege.
Contestatoarele au susținut cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei faptul că decizia contestată a stabilit în mod greșit aplicabilitatea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât la data intrării imobilului în patrimoniul intimatei SC SA, acesta era societate comercială cu capital integral de stat, la semnarea contractului de privatizare societatea nu deținea certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent clădirii și având în vedere că societatea nu a respectat destinația inițială a bunului, aceea de hotel.
Primul argument nu a fost reținut de prima instanță, deoarece textul de lege se aplică în situația societăților comerciale care erau privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, neavând relevanță data intrării imobilului în patrimoniul acestei societăți, deoarece textul este de strictă interpretare.
C de-al doilea argument nu a fost reținut de către instanță, deoarece terenul aferent clădirii în litigiu nu a făcut obiectul deciziei contestate, acesta fiind restituit în natură contestatoarelor prin Dispoziția nr. 160/08.03.2004 emisă de Primarul Orașului.
Nici cel de-al treilea argument nu a fost găsit întemeiat în verificarea legalității și temeiniciei deciziei contestate, pentru aceleași argumente ce țin de interpretarea restrictivă a textului art. 29 din lege, norma juridică a căreia aplicabilitate nu este condiționată de respectarea sau nu către societatea în al cărei patrimoniu este evidențiat imobilul de menținerea sau nu a destinației inițiale a acestuia, condițiile de aplicare fiind strict reglementate.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a constatat că instituția publică implicată în efectuarea privatizării a stabilit în mod corect prin decizia contestată aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 29 din lege, și nu ale art. 21, în sensul că reclamantele au dreptul la despăgubiri, ce urmează a fi stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, acest text de lege instituind un caz derogatoriu de la regula restituirii în natură a imobilului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca fiind neîntemeiate primul capăt de cerere, privind anularea Deciziei nr. 116/2007 emisă de AVAS, și capătul al treilea al acțiunii, privind restituirea în natură a clădirii în litigiu, pe care l-a respins.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelantele-reclamante și.
Cererea de apel nu a fost motivată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.292 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța pe baza celor invocate la prima instanță.
În faza procesuală a apelului, intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.
Curtea nu a dat curs cererii de renunțare la judecata apelului depusă prin serviciul poștal la data de 19.09.2008, întrucât, deși cererea de renunțare la judecată poate fi formulată conform dispozițiilor art.246 alin.1 Cod procedură civilă și în scris, pentru a se da eficiență acestui act de dispoziție, este necesar să se stabilească în prealabil că apelantele-reclamante sunt cele care au formulat această cerere.
Acestea au fost citate cu mențiunea de a se prezenta în fața Curții pentru a se verifica dacă au înțeles să exercite acest act de dispoziție, însă nu s-au conformat și nu au comunicat instanței precizări sub acest aspect.
Analizând sentința apelată prin raportare la înscrisurile aflate la dosar și la dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Soluțiile pronunțate de Tribunalul București cu referire la excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și al lipsei de interes al reclamantelor, excepții care au vizat cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni VL 16/21.06.1999, încheiat între pârâtele și AVAS, sunt legale, prima instanță făcând o corectă aplicare în speță a normelor care vizează regimul juridic al nulității absolute și condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Sub aspectul soluției date capetelor de cerere prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr.116/2007 emisă de AVAS și, respectiv, restituirea în natură a imobilului construcție situat în Orașul,-, jud. Curtea reține că apelantelor-reclamante nu le-a fost contestată calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a bunului solicitat, însă prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.27 (în prezent art.29) din Legea nr.10/2001, în forma anterioară modificării prin Legea nr.247/2005, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent; această formă a legii care permitea restituirea în natură a bunurilor preluate fără titlu valabil nu mai era în vigoare la data pronunțării sentinței apelate, noile dispoziții nemaifăcând distincție între modalitatea preluării și consacrând exclusiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Însă, ulterior pronunțării sentinței apelate, respectiv la data de 24 iulie 2008, fost publicată în Monitorul Oficial nr.559/24.07.2008, Decizia nr.830/08 iulie 2008 Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.60 din titlul I al Legii nr.247/2005 și s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art.15 alin.2 și 16 alin.1 din Constituția României.
În conformitate cu dispozițiile art.147 alin.1 din Constituție, "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile constituționale cu dispozițiile Constituției".
Întrucât termenul de 45 de zile calculat de la data publicării Deciziei nr.830/08.07.2008 în Monitorul Oficial (la 24 iulie 2008) s-a împlinit fără ca legiuitorul să se conformeze dispozițiilor constituționale sus-menționate, în prezent sunt aplicabile dispozițiile nemodificate ale art.27 din Legea nr.10/2001 în forma anterioară modificării prin Legea nr.247/2005 - ceea ce permite restituirea în natură către apelantele-reclamante a imobilului - construcție, situat în Orașul,-, jud. V, imobil aflat în patrimoniul.
Având în vedere că prin Decizia nr.116/30.05.2007 emisă de AVAS s-a reținut că apelantele-reclamante au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, dovada calității de moștenitoare, faptul că imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul, precum și împrejurarea că imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr.92/1950, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, va desființa Decizia nr.116/30.05.2007 emisă de AVAS și o va obliga pe intimata să restituie în natură reclamantelor imobilul - construcție, situat în Orașul,-, jud. V; va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantele-reclamante -, domiciliată în B,-,. 6-A,.1,.16, sector 3 și, domiciliată în B, Str. -. - nr.8, --42,.B,.62, sector 3, împotriva sentinței civile nr.462/06.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte, cu sediul social în,-, județ și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str. -. -.. nr.50, sector 1.
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată.
Desființează Decizia nr.116/30.05.2007 emisă de AVAS.
Obligă pe intimata - să restituie în natură reclamantelor imobilul - construcție, situat în,-, județul
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - --- -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /6 ex./03.04.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
