Speta Legea 10/2001. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/Ap
Ședința publică din 16 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatorii, și, de intervenienții, și și de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.234/S din 04.07.2008 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 09.06.2009, apoi, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 16.06.2009.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 234/2008 a Tribunalului Brașova admis în parte, astfel cum a fost ulterior precizată, contestația formulată, în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatorii, și -, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, reprezentat legal de Primar și, în consecință: a anulat dispoziția nr. 10230/23.04.2007, emisă de intimat prin reprezentantul său legal. A obligat intimatul să emită, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziție, prin care să acorde contestatorilor, pentru suprafața de 3822, 0 mp, din imobilul situat în B, str. -, nr. 20, înscris în nr. 26172 B, sub nr. top.11306/2, în valoare de 160.180 Euro, în compensare un alt bun imobil, egal ca valoare cu cel mai sus identificat, ca măsură reparatori în echivalent. A respins restul pretențiilor formulate de contestatori în contradictoriu cu intimatul Municipiul B. A admis cererea de intervenție accesorie în interesul contestatorilor, formulată de intervenienții, și. A respins contestația formulată de contestatori în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului B și Prefectul Județului B, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală. A respins cererea contestatorilor de obligare a intimatului Municipiul B la plata cheltuielilor de judecată. A obligat contestatorii la plata către expertul a sumei de 750 lei, cu titlu de diferență onorariu, cuvenit pentru munca prestată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul pentru care a fost urmată procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr. 10 2001 este situat în B str. - - ( fostă -) nr. 20, fiind înscris în NR. 26172 B, sub nr. top 11306 2 1, iar el are destinația de teren in suprafață de 7020, 6 mp.
Acest imobil a format obiectul dreptului de coproprietate al numiților, și -, astfel cum rezultă din copia integrală a cărții funciare mai sus menționat, aflată la filele 47 -49 din dosarul cauzei.
Prin Decretul nr. 45 20.02.1980 al fostul Consiliu de Stat al România s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 3822 mp din imobilul în litigiu, în vederea construirii unui bloc de locuințe.
de prevederile art. 26 din Decretul - Lege nr. 115/1938, Statul Român nu a întabulat în evidențele de publicitate imobiliară dreptul de proprietate pe care l-a dobândit cu titlu de expropriere asupra suprafeței de 3822 mp din imobilul în litigiu, astfel că, acesta a rămas înscris în evidențele de carte funciară pe numele proprietarilor inițiali, iar apoi pe numele titularilor notificării, în calitatea acestora de succesori în drepturi ai acestora.
Cu toate că, statul nu a efectuat formalitățile de publicitate imobiliară pentru suprafața de teren expropriată, acesta a folosit această suprafață în scopul pentru care ea a fost expropriată, respectiv, în scopul construirii unui bloc de locuințe.
În acest sens, sunt semnificative concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de inginer expert, concluzii potrivit cărora, suprafața de 3822 mp din imobilul în litigiu este ocupată de bloc de locuințe, ce a fost construit în urmă cu 26 de ani.
În drept, se reține că, potrivit prevederilor art. 2 alin 1 din Legea nr. 10 2001: "în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv, se înțelege: a)imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere, și de transport precum și prin alte acte de naționalizare; b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unor hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist; c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 Cod civil, în acest din urmă caz, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor, ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate; e) imobilele considerate a fi donate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitor sau fără stăpân, precum și a bunurilor care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989; f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I sau în Buletinul Oficial; g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații bănești echitabile; h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare; i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat".
Acest text de lege evidențiază domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 analizat sub aspectul modalităților de preluare. Este de menționat că dispozițiile legale precitate acoperă sfera tuturor modalităților de preluare, de vreme ce, în completarea cazurilor prevăzute la literele a)-g), ele se referă la toate celelalte cazuri, fie că ar corespunde unei preluări cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil.
În aceste condiții, în afara reglementării legii nu ar putea rămâne decât cazurile expres exceptate, cum este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 10/2001, care exclude de la aplicarea legii fie bunurile imobile pentru care există o altă lege de reparație, fie bunurilor cărora legea le rezervă posibilitatea unei reglementări distincte în viitor.
Din cele mai sus expuse, s- constatat că, a fost preluată, de către stat, cu titlu de expropriere, în perioada de referință a Legii, suprafața de 3822mp din imobilul în litigiu, astfel că acesta suprafață face parte din categoria imobilelor ce constituie obiectul de reglementare a actului normativ menționat.
făcut de intimatul Municipiul B, în dispoziția atacată, în sensul că, neîntabularea în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate pe care statul l-a dobândit asupra suprafeței de teren mai sus arătată este de natură a dovedi că această suprafață nu ieșit niciodată din patrimoniul antecesorilor titularilor notificării, este nelegală. Sub acest aspect, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 26 din Decretul Lege nr. 115 1938, prin derogare de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, dreptul de proprietate se dobândește, fără efectuarea operațiunilor de publicitate imobiliară, atunci când el este dobândit cu titlu de expropriere.
Prin urmare, singur, decretul de expropriere mai sus arătat a fost să producă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul antecesorilor titularilor notificării în patrimoniul statului, în ceea ce privește suprafața de teren expropriată din imobilul în litigiu.
Apoi, s-a reținut, sub aspectul analizat, că, dispozițiile cuprinse în art. 1 lit. e din Cap. I din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10 2001, instituie o prezumție de preluare abuzivă a imobilului notificat, în cazul în care, acesta se găsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării. Or, suprafața mai sus identificată din imobilul în litigiu este afectată de un bloc de locuințe, construit în urmă cu 26 de ani, ea făcând parte din patrimoniul statului, de la momentul preluării acesteia.
Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a constatat că, suprafața de 3822 mp din imobilul înscris în NR. 26172 B, sub nr. top 11306 2 1, in suprafață totală de 7020, 6 mp. face parte din categoria imobilelor ce constituie obiectul de reglementare a Legii nr. 10 2001, ea fiind trecută în proprietatea statului, cu titlu de expropriere, în anul 1982, și folosită în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.
În ceea ce privește restul suprafeței imobilului în litigiu, tribunalul a reținut că aceasta nu face parte din categoria imobilelor a căror situație juridică este reglementată de actul normativ menționat.
În acest sens se constată că, obiectul material al exproprierii l-a constituit numai suprafața de 3822mp, aceasta fiind singura care a ieșit din patrimoniul proprietarilor inițiali ai imobilului din litigiu. Restul suprafeței imobilului din litigiu, și anume 3198, 6 mp, nu a făcut obiectul unei preluări, ea rămânând în proprietatea antecesorilor titularilor notificării și, respectiv, în proprietatea acestora.
Sub aspectul analizat sunt semnificative și concluziile raportului de expertiză, administrat ca probă, concluzii potrivit cărora singura suprafață din imobilul în litigiu, care este afectată de detalii de sistematizare, este cea care a format obiectul decretului de expropriere, restul suprafeței acestui imobil rămânând în patrimoniul proprietarilor inițiali.
De altfel, contestatorii nu au produs nicio dovadă care să ateste că măsura preluării a vizat întreaga suprafața a imobilului din litigiu, părțile menționate raportându-se, atât în susținerea notificării cât și în susținerea prezentei contestații, la suprafața de teren pe care se află blocul de locuințe, or această suprafață este cea menționată în decretul de expropriere.
Așa fiind, tribunalul a respins pretențiile pe care contestatorii le-au formulat cu privire la suprafața de 3198, 6 mp din imobilul înscris în NR. 26172 B, sub nr. top 11306 2 1.
Sub aspectul modalității de restituire a suprafeței de 3822 mp din imobilul mai sus identificat, instanța a constatat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10 2001, care statuează că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă întreaga suprafața de teren, ce a format obiectul exproprierii, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, care constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Având în vedere că, contestatorii și-au exprimat opțiunea de a beneficia în compensare de un alt bun imobil, egal ca valoare cu suprafața de teren mai sus arătată, ca măsură reparatorie prin echivalent și că, din actul aflat la fila 79 din dosarul cauzei rezultă că intimatul deține bunuri care pot fi acordate în compensare ca măsură reparatorie în echivalent, potrivit Legii nr. 10 2001 în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, va stabili această măsură reparatorie în echivalent pentru suprafața din imobilul în litigiu ce intră sub incidența actului normativ menționat.
În acest sens, este de menționat că, în vederea evaluării suprafeței de teren menționată, în raport de criteriile instituite de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10 2001, în cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică în specialitatea, evaluări proprietăți imobiliare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de piață a acestei suprafețe de teren, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, este de 160.180 EURO ( 41,91.)
Cu privire la valoarea determinată de expert pentru imobilul din litigiu, contestatorii au formulat obiecțiuni, pe care instanța le-a admis prin Încheierea ședinței publice din data de 25.04.2008.
Răspunzând acestor obiecțiuni, expertul desemnat în cauză a reinterat concluziile pe care le-a formulat inițial, concluzii pe care le-a explicat, conform celor expuse în completarea la raportul de expertiză, aflat la fila 242 din dosarul cauzei.
Cu privire la răspunsul expertului la obiecțiunile la raportul de expertiză administrat ca probă, încuviințate de instanță, contestatorii au formulata, din nou, obiecțiuni ce au fost respinse de instanță prin Încheierea ședinței publice din data de 20.06.2008.
Ca urmare a acestei soluții, tribunalul a stabilit că valoarea suprafeței de 3822 mp din imobilul în litigiu, pentru care a fost stabilită măsura reparatorie în echivalent mai sus arătată, este de 160.180 EURO.
Așa fiind, instanța, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 26 alin. ( 3) din Legea nr. 10 2001 coroborat cu prevederile legale menționate, a admis în parte, astfel cum a fost precizată, contestația pe care contestatorii au promovat-o în contradictoriu cu intimatul Municipiul și, în consecință, a anulat dispoziția atacată și l-a obligat pe intimatul menționat să emită o nouă dispoziție prin care să acorde contestatorilor în compensare pentru suprafața de 3822mp din imobilul în litigiu, în valoare de 160.180 Euro, un alt bun imobil, egal ca valoare, ca măsură reparatorie în echivalent și a respins restul pretențiilor formulate de părțile menționate, care se referă la stabilire de măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10 2001, pentru întregul imobil din litigiu și la stabilirea despăgubirilor bănești ca măsură reparatorie în echivalent.
Având în vedre soluția de admitere în parte a contestației promovată în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, instanța a admis cererea de intervenție accesorie în interesul contestatorilor, formulată în cauză.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților Primarul Municipiului B și Prefectul Județului B, tribunalul a respins contestația formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
În ceea ce privește cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10 2001 și cu cele ale Normelor Metodologice de Aplicare a acesteia obligația de a efectuat, pe propria cheltuială, expertize de identificare și evaluare a imobilelor notificate aparține titularului notificării, respectiv, persoanei care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent a acestor imobile.
Prin urmare, obligația de a suporta costul raportului de expertiză prin care a fost identificat și evaluat bunul imobil a cărui restituire a fost solicitată revine contestatorilor.
Așa fiind, s-a reținut că, părțile menționate nu pot recupera, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, decât sumele de bani ce reprezintă contravaloarea onorariului avocatului ce le-a reprezentat interesele în instanță. Or, contestatorii nu au dovedit că au efectuat vreo cheltuială cu acest titlu, astfel că, această cerere a fost respinsă de instanță.
Având în vedere că, contestatorii nu au achitat, în termenul stabilit de instanță, diferența de onorariu ce se cuvine expertului numit în cauză pentru munca prestată, tribunalul a obligat părțile menționate la plata către expertul a sumei de 750, cu titlu de diferență onorariu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, și -, intervenienții accesorii și intimații Municipiul B prin Primar și Primarul Mun.
1. Contestatorii, în motivarea apelului critică hotărârea sub două aspecte: evaluarea imobilului și neacordarea în subsidiar a echivalentului în bai pentru teren.
2. Intervenienții accesorii critică sentința sub un singur aspect, al subevaluării terenului.
3. Intimații critică hotărârea arătând că asupra imobilului dreptul de proprietate aparține contestatorilor, care și-au exercitat dreptul de dispoziție prin înstrăinarea lui către intervenienții din cauză și deci nu au calitate procesuală, iar decretul de expropriere nu și-a produs efectele.
În apel s-a administrat proba cu expertiză tehnică de evaluare a terenului.
Apelul Municipiului B este fondat, urmând să fie analizat cu prioritate întrucât soluția determină respingerea celorlalte apeluri.
1. Pentru stabilirea drepturilor contestatorilor și intervenienților este necesară prezentarea situației inițiale și actuale de carte funciară.
Din cercetarea cărții funciare nr. 27172 B desfășurată (filele 47 - 49 - dosar tribunal) rezultă că inițial, foaia de avere s-a compus din nr. top 11306/2, teren de 1 iugăr și 668,5 stânjeni (8220mp) și construcții, ce a aparținut defunctei - și apoi prin cumpărare antecesorilor contestatorilor și - (,3).
Imobilul inițial s-a dezmembrat în două nr. top noi:
- la, nr top 11306/2/1 - suprafață de 7020,6 mp;
- la, nr. top 11306/2/2 - suprafață de 1200 mp.
Imobilul de la cu nr. top 11306/2/2, dezmembrat ulterior conform mențiunilor de la și, nu interesează prezenta cauză, fiind în proprietatea unor terțe persoane, străine de proces, numitele și - conform mențiunilor succesive de la 0 - 21, efectuate înanul 2003.
2.în speță numai imobilul cu nr. top 11306/2/1 în suprafață de 7020,6mp, care potrivit mențiunilor de la foaia B + 6,7, 8 și 9 (filele 48 dosar tribunal) a rămas în proprietatea contestatorilor, fiind de reținut efectuarea înscrierilor înanii 1994 și 2000.
La data de 06.06.2007, conform extrasului din CF nr. 26172 B (fila 98 dosar tribunal) asupra terenului în discuție, cu nr. top 11306/2/1 în suprafață de 7020,6 mp dreptul de proprietate aparținea contestatorilor.
La data de 06.07.2007, cu actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1599/2007, de BNP și (filele 166 - 168 dosar tribunal) contestatorii au înstrăinat în timpul prezentului proces întreaga suprafață de 7020,6 mp intervenienților - și, care și-au întabulat dreptul de proprietate în noua carte funciară cu nr. 48125 B (filele 120 - 121 dosar tribunal).
Prețul vânzării de 120.000 euro a fost primit integral de către contestatorii, cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare.
Prin urmare, pe parcursul derulării prezentului litigiu, contestatorii au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, îndestulându-se din prețul primit de la intervenienții accesorii.
3. În raport de situația de carte funciară, curtea reține lipsa calității de persoană îndreptățită a contestatorilor din moment ce dreptul de proprietate l-au valorificat către intervenienți.
Acordarea de măsuri reparatorii, indiferent de natura lor, ar însemna o dublă despăgubire și o îmbogățire nejustificată cu însăși măsura reparatorie.
Chiar dacă terenul în discuție a fost expropriat, comportamentul de veritabili proprietari ai contestatorilor au înlăturat efectele preluării de către stat în ce-i privește prin primirea unei suprafețe, respectiv prețul vânzării, considerată de părțile contractului de vânzare cumpărare ca reprezentând echivalentul real, de piață, al imobilului.
4. Intervenienții accesorii sunt proprietarii terenului în discuție, calitatea lor de persoane îndreptățite fiind exclusă în raport de prevederile art. 3 lit. a și b din Legea nr. 10/2001, astfel că nu pot solicita măsuri reparatorii întrucât s-ar ajunge la "despăgubirea"lor pentru prețul plătit contestatorilor.
Față de considerentele expuse, curtea reține ca fiind fondat apelul intimatului Municipiul B prin primar, urmând ca potrivit art. 296 Cod procedura civila să schimbe sentința în sensul respingerii contestației precum și a cererii de intevenție.
5. Cu privire la apelurile contestatorilor și intervenienților ce au vizat doar evaluarea imobilului și acordarea în subsidiar de despăgubiri bănești, pentru motivele arătate vor fi respinse, fiind evident că motivele privesc doar situația admiterii cererii lor din fața primei instanțe, fără a lua în calcul poziția intervenientului accesoriu în proces.
6. În ce privește apelul Primarului Municipiului B va fi respins pe considerentul că s-a stabilit lipsa calității sale procesuale, dispoziție a sentinței care nu a fost criticată în apel.
7. Se vor păstra din sentința apelată numai dispozițiile privitoare la: respingerea restului pretențiilor formulate de contestatori în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, respingerea contestației formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului B și Prefectul Județului B, cheltuielile de judecată și obligarea la plata diferenței de onorariu cuvenit expertului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de contestatorii, și și intervenienții accesorii, și prin mandatar împotriva sentinței civile nr.234/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite apelul declarat de intimatul MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge contestația formulată de contestatorii apelanți împotriva Dispoziției nr. 10230/23.04.2007 emisă de intimat și cererea de intervenție formulată de intervenienții apelanți.
Înlătură din dispozitivul sentinței dispozițiile de anulare a dispoziției nr. 10230/23.04.2007, de obligare a intimatului la emiterea unei noi dispoziții pentru suprafața de 3822 mp și admiterea cererii de intervenție accesorie.
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge apelul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI B împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red. -/25.06.2009
Dact. /26.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif
