Speta Legea 10/2001. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 88/Ap Dosar Nr-
Ședința publică din 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Gilda
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatorii și și de intimații Municipiul B și Primarul Mun., împotriva sentinței civile nr. 119 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 17 septembrie 2008.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 119/2008, Tribunalul Brașova admis în parte contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii, și, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, reprezentat legal de Primar și, în consecință:
A anulat dispozițiile nr. 2881/2006 și nr. 2882/2006, emise de intimat prin reprezentantul său legal.
A obligat intimatul să emită, prin reprezentantul său legal, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o nouă dispoziție prin care să acorde contestatorilor în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul înscris în CF nr. 27183 B, sub nr.. 7461/5/5 totul/1, constând din construcție, ce a fost demolată, și din teren, în suprafață de 1130 mp. și pentru imobilul cu destinația de construcție, ce a fost demolată, înscrisă în CF nr. 27183 B, sub nr.. 7461/5/5/2 terenul în suprafață de 1047 mp. înscris în CF nr. 31395 B, sub nr. 8859/1/2, conform raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat în cauză de ing. expert, ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A respins restul pretențiilor formulate de contestatori în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, reprezentat legal de Primar.
A respins contestația formulată de contestator, în contradictoriu cu intimatul B, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, rmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, contestatorii din prezenta cauză și numitul au înregistrat, la data de 27 august 2001, pe rolul intimatului Municipiul B, prin intermediul executorului judecătoresc, o notificare prin care au solicitat a le fi restituit terenul în suprafață de 1170 mp. și a le fi acordate despăgubiri bănești pentru terenul și locuința, ce au fost preluate de stat, în anul 1985, și care, au fost situate în B,- 5. ( filele 199-200 din volumul I al dosarului )
Ulterior, la data de 14. 11.2001, contestatoarea și numitul au înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul Prefecturii Județului B, o notificare prin care, au solicitat a le fi restituită în natură suprafața de 880 mp. din terenul în suprafață totală de 1130 mp. situat în B,-, înscris în Cf. nr. 27183/B B, sub nr.. 7461/5/5/1. ( fila 2004 din volumul I al dosarului )
La data de 28.02.2002 a survenit decesul numitului, iar, prin Certificatul de Moștenitor nr. 61/15 mai 2002, emis de Biroul Notarului Public, s-a stabilit că au calitatea de succesori în drepturi ai acestuia contestatorii din prezentul proces, în calitate de soție supraviețuitoare și, respectiv, în calitate de fiu, precum și numitul. ( filele 182-183 din volumul I al dosarului )
La data de 20.-, contestatorul a înregistrat, pe rolul intimatului Municipiul B, un înscris prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul cu destinația de casă, ce a aparținut antecesorilor săi, și care a fost demolată după data preluării ei de către stat și acordarea în compensare, pentru imobilul, teren, în suprafață de 1130, situat în B,-, a unui alt teren, situat în Centrul Civil, egal ca valoare cu acest teren. ( fila 87)
Ulterior, la data de 2 februarie 2006, partea menționată a înregistrat, pe rolul intimatului Municipiul B, o adresă prin care a învederat că, pe lângă terenurile pentru care a fost, inițial, promovată notificarea de către tatăl său și de către contestatoarea, înțelege să solicite și alte corpuri funciare, care au fost preluate tot de la antecesorii săi, cum este suprafața de 857 mp., care a fost preluată de la sa și suprafața de 827 mp. ce a fost preluată de la sa. ( fila 73 din volumul I la dosarului )
După ce, inițial, notificarea ce a fost înregistrată pe rolul intimatului Municipiului Baf ost trimisă de acesta spre competentă soluționare Prefecturii Județului B, soluționarea ambelor notificări s-a realizat de această parte, raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, prin dispozițiile atacate în cadrul prezentului proces, prin care a statuat asupra calității contestatorilor de persoane îndreptățite le restituirea imobilelor notificate și asupra modalității de restituire a acestora.
Astfel, prin dispoziția nr. 2881/ 26 iulie 2006, intimatul menționat a respins cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 110 mp., situat în B,-, înscris în nr. 27183 B, sub nr. inițial 7461/5/5, întrucât antecesoarea contestatorului - - nu a deținut în proprietate acest teren, ci a avut asupra acestuia doar un drept de superficie. A respins cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru apartamentul II, din imobilul situat în B,-, înscris în nr. 27183/A, sub nr.. 7461/5/5/II, ca fiind lipsită de temei legal și a propus acordarea către contestatorul, în calitate de moștenitor al numitei, de titluri de despăgubire, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru apartamentul II, din imobilul situat în B,-, înscris în nr. 27183/A sub nr. inițial 7461/5/5. (filele 8-10)
Prin dispoziția nr. 2882/26 iulie 2006, intimatul Municipiul a respins cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1130 mp. înscris în nr. 27183 B, sub nr. 7461/5/5 totul /1, întrucât, acesta este în întregime ocupat de blocuri de locuințe, dotări comerciale și tehnico - edilitare aferente, a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul -construcție, situat în B,-, ca fiind lipsită de temei legal și a propus acordarea către contestatorii din prezenta cauză de titluri de despăgubire în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul cu destinația de construcție mai sus menționat și pentru terenul în suprafață de 1130 mp.. ( filele 5-7)
În ceea ce privește critica adusă de contestatori dispoziției nr. 2881/26 iulie 2006, critică ce vizează modalitatea de restituire a imobilului, cu destinația de apartament, situat în B,-, înscris în Cf. nr. 27183/A, sub nr. 7461/5/5/II, stabilită de intimatul Municipiul B, tribunalul constată următoarele:
Art. 1 alin (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură în condițiile prezentei legi", iar alin (2) al aceluiași text de lege stipulează că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De asemenea, art. 26 alin (1) din Legea nr. 10/2001 dispune că "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în condițiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Dispozițiile legale precitate reglementează modalitatea de restituire a imobilelor ce formează obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001, consacrând principiul restituirii în natură a acestor imobile și, totodată, instituie o ierarhie a măsurilor reparatorii prin echivalent, ce se acordă, în cazul în care restituirea în natură a acestor imobile nu este posibilă.
Astfel, prevederile legale mai sus-menționate, instituie în sarcina entității învestită, potrivit legii cu soluționarea notificării, obligația ca mai întâi să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii și doar, în cazul în care persoana îndreptățită nu își exprimă acordul pentru instituirea acestei măsuri reparatorii prin echivalent, sau când această măsură reparatorie prin echivalent nu poate opera din motive obiective, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ca măsură reparatorie prin echivalent.
De asemenea, prevederile art. 26 alin (1) din Legea nr. 10/2001, stabilesc pentru entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării obligația de a motiva, prin decizia sau, după caz, prin dispoziția pe care o emite, alegerea uneia dintre măsurile reparatorii prin echivalent, ca modalitate de restituire a imobilului cu privire la care a fost formulată notificarea.
În speță, intimatul Municipiul B nu a arătat, în dispoziția atacată, care au fost considerentele pentru care nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent, instituite de art. 26 alin (1) din Legea nr. 10/2001, propunând în mod direct contestatoarei, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cadrul prezentului proces, partea menționată și-a fundamentat poziția procesuală pe două apărări, și anume, pe faptul că nu deține bunuri sau servicii ce ar putea fi oferite contestatorilor în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent și pe existența Hotărârii nr. 688/2005 a Consiliului Local al Municipiului B, prin care au fost stabilite în mod expres și limitativ situațiile în care poate opera compensarea cu alte bunuri sau servicii, ca măsură reparatorie.
Tribunalul apreciază, însă, că aceste apărări sunt nefondate, astfel că, le va înlătura, pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 13.10.2006, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin (4) din Codul d e procedură civilă, a stabilit în sarcina intimatului Municipiul B, obligația de a depune la dosarul cauzei inventarul bunurilor ce fac parte din patrimoniul său, care nu au fost revendicate de foștii proprietari în conformitate cu dispozițiile legilor de reparație precum și lista pe care a întocmit-o în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 (fila 22 din volumul al dosarului ).
Conformându-se acestei dispoziții a instanței, partea menționată a depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din data de 10. 11.2006, o notă de ședință, prin care a învederat că, prin Hotărârea nr. 688/2005 a Consiliului Local al Municipiului B au fost determinate în concret care sunt situațiile în care poate opera compensarea cu alte bunuri imobile, ca măsură reparatorie în echivalent, și că, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor acesteia a fost adoptată Hotărârea nr. 432/2006, prin care Consiliul Local al Municipiului Bap us la dispoziția Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, suprafața de 30 ha, ce poată denumirea generică de, Trupul " ( filele 35 -37 din volumul I al dosarului )
La termenul de judecată din data de 15.12.2006, tribunalul a constatat că, intimatul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, date în sensul celor mai sus expuse astfel că, a menținut în sarcina acestei părți, obligația de a depune la dosarul cauzei un inventar al bunurilor imobile existente în patrimoniul său, pentru care nu au fost formulate cereri de restituire în temeiul legilor speciale de reparație.
De asemenea, în raport de susținerea făcută de partea menționată, prin reprezentantul său în instanță, în sensul că, față de Hotărârea nr. 688/2005 a Consiliului Local al Municipiului Baf ost invocată excepția de nelegalitate, instanța a stabilit în sarcina părții menționate și obligația de a depune la dosarul cauzei soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești cu privire la această excepție. ( filele 216-218 din primul volum al dosarului )
În îndeplinirea acestor obligații, partea menționată a depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din data de 26.01.2007, o notă de ședință, prin care a învederat că, prin sentința nr. 2023/30.11.2006 a Tribunalului Brașov, devenită irevocabilă prin respingerea căii de atac recursului exercitat împotriva ei, a fost admisă excepția de nelegalitate a Hotărârea nr. 688/2005 a Consiliului Local al Municipiului
De asemenea, la termenul de judecată menționat, intimatul Municipiul Bad epus la dosarul cauzei un act ce emană de la Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului B din care rezultă că, inventarul imobiliar al Municipiului B nu este actualizat, deoarece procedurile de restituire reglementate de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 10/2001 nu au fost finalizate. De asemenea, potrivit acestui înscris, partea menționată a recunoscut existența în patrimoniul său a unor imobile libere, ce ar putea fi identificate punctual, în vederea acordării lor contestatorilor, în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul din litigiu. ( filele 222-223 din volumul al dosarului )
În raport de susținerile făcute de intimatul Municipiul B, conform celor mai sus arătate, contestatorii au învederat, la termenul de judecată din data de 26.0 1.2007, că vor identifica un bun imobil, ce face parte din domeniul privat al intimatului, față de care să opereze măsura compensării, iar, la termenul de judecată din data de 23.02.2007, au arătat că, solicită ca, măsura compensării să opereze față de imobilul înscris în nr. 31391 B, sub nr. de ordine 21.
La termenul de judecată din data de 23.03.2007, intimatul Municipiul Baî nvederat, prin reprezentantul său în instanță, că, măsura compensării nu poate opera față de imobilul solicitat de contestatori, deoarece, acesta face parte din planul urbanistic zonal, cu privire la care au fost aprobate proiecte de investiții.
La termenul de judecată din data de 27.04.2007, intimatul Municipiul Baî nvederat prin reprezentantul său în instanță că, în urma unor verificări suplimentare, a constat că, nu deține bunuri disponibile care ar putea fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent.
Față de modificarea de către intimatul menționat atitudinii procesuale, instanța a stabilit din nou în sarcina acestuia obligația de depune la dosarul cauzei un inventar al bunurilor imobile, ce fac parte din domeniul său privat, cu indicarea situației juridice actuale a acestora și cu precizarea dacă acestea au format obiectul unor cereri de restituire, precum și lista bunurilor și/sau serviciilor, pe care avea obligația să o întocmească, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
În îndeplinirea acestor obligații, intimatul a reinterat susținerilor relative la situația bunurilor imobile aflate în domeniul său privat și a comunicat la dosar inventarul bunurilor, ce fac parte din domeniul public al Municipiului B, care nu se circumscriu dispozițiilor instanței.
Contestatorii au învederat, prin nota de ședință, pe care au formulat-o pentru termenul de judecată din data de 25.05.2007, că, intimatul a furnizat instanței informații eronate legate de situația bunului, solicitat de ei în compensare, aceasta deoarece, pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local al Municipiului B, din data de 07.05.2007, s-a aflat și proiectul unei hotărâri, care se referă la vânzarea prin licitație publică a acestui imobil și tot în această ședință, Consiliul Local a aprobat vânzarea mai multor terenuri, ce fac parte din domeniul privat al Municipiului B.
Față de aceste susțineri, tribunalul a stabilit în sarcina intimatul obligația de a depune la dosarul cauzei stenograma ședinței Consiliului Local al Municipiului B, din data de 07.05.2007, precum și hotărârile, la care contestatorii au făcut referire, conform celor mai sus arătate.
Din actele aflate la filele 97- 106 din volumul II al dosarului, rezultă că, susținerile contestatorilor sunt fondate, întrucât, intimatul a înstrăinat bunuri imobile, ce fac parte din domeniul său privat, iar cu privire la imobilul pentru care s-a solicitat a opera măsura compensării a existat intenția de înstrăinare, care, însă, a fost retrasă, ca urmare ajungeri la cunoștința publicului a intenției de vânzare a acestuia.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că, susținerea intimatului Municipiul B relativă la imposibilitatea operării măsurii compensării, ca măsură reparatorie în echivalent, față de imobilul cu privire la care contestatorii și-au exprimat opțiune este neîntemeiată. Faptul că acest teren este liber și că el nu este afectat de vreun proiect de investiții rezultă tocmai din intenția părții menționate de a vinde acest imobil, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză.
De altfel, poziția procesuală, adoptată de partea menționată pe parcursul desfășurări procesului, pe care am expus-o conform celor ce preced, denotă reaua - credință a acesteia. Această parte a refuzat să se conformeze întocmai dispozițiilor instanței și nu a comunicat la dosarul cauzei documentele care atestă care este situația bunurilor, ce fac parte din domeniul privat al Municipiului B, iar precizările relative la situația imobilului solicitat în compensare de contestatori au fost făcute numai după ce contestatorii au făcut referire la intenția intimatului de vânzare a acestuia.
În legătură cu dispoziția nr. 2882/2006, tribunalul reține, așa cum am arătat, că aceasta a fost criticată sub următoarele aspecte: 1) pentru nerestituirea în natură a imobilului cu destinația de teren, în suprafață de 1130 mp., 2) sub aspectul modalității de restituire a acestui teren și a apartamentului II, din imobilul situat în B,- și 3) sub aspectul nestabilirii, în favoarea contestatorului, de măsuri reparatorii și pentru suprafețele de teren, pe care acesta le-a solicitat în calitate de succesor în drepturi al numitelor și.
În ceea ce privește prima critică, instanța constată că aceasta este nefondată.
Astfel, se reține că, sub nr. 2434/200, contestatorii din prezenta cauză au înregistrat,pe rolul Tribunalului Brașov, o acțiune prin care au solicitat a le fi restituit în natură imobilul cu destinația de teren, aferent casei, ce a fost înscrisă în nr. 27183 B, sub nr. 7461/5/5/1.
Această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 324/13.06.2002, ce a devenit definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac instituite de lege.
Argumentele pe care instanța și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, ce a fost formulată de contestatori în sensul celor mai sus expuse, au constată în aceea că, suprafața revendicată a fost folosită, în întregime, în scopul pentru care a fost expropriată, aspect ce rezultă din raportul de expertiză, efectuat ca probă în cauză și, în împrejurarea că, după data intrării în vigoare a Legi nr. 10/2001, părțile menționate nu își mai pot valorifica drepturile, pe care pretind că le au asupra imobilului cu destinația de teren în litigiu, decât în cadrul procedurii instituită de acest act normativ ( filele 99-1022 din volumul I al dosarului )
Sub aspectul analizat, se reține, de asemenea că, și prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, administrat ca probă în cauză, s-a concluzionat în sensul imposibilității restituirii în natură către contestatori a imobilului mai sus menționat, întrucât, acesta este afecta în întregime de detalii de sistematizare ( blocuri de locuințe, spații comerciale, centrală termică, alei betonate, spații verzi) ( filele 197-214 din volumul II al dosarului)
Așa fiind, tribunalul constată că, față de starea de fapt mai sus expusă și de dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, soluția de respingerea a cererii de restituire în natură a imobilului, cu destinația de teren în suprafață de 1130 mp. adoptată de intimat, prin dispoziția supusă analizei, este legală și temeinică.
În legătură cu cea de a doua critică adusă de contestatori dispoziției analizate, sub aspectul modalității de restituire în echivalent a imobilului cu destinația de teren mai sus arătat și a imobilului cu destinația de construcție, ce a fost amplasată pe acest teren, tribunalul constată că aceasta este fondată, astfel că, o va reține, pentru considerentele pe care le-am expus cu ocazia analizării contestației promovată împotriva dispoziției nr. 2881 /2006.
În ceea ce privește cea de a treia critică adusă dispoziției nr. 2882 /2006, conform celor mai sus arătate, tribunalul constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituie o procedură specială de revendicare a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare, care este alcătuită din două etape succesive, din care, prima este obligatorie, iar cea de-a doua este facultativă, întrucât privește controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul acestei legi în cadrul procedurii prealabile de restituire în natură ori prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv.
Prima etapă a acestei proceduri are caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că, de la data intrării în vigoare a Legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv acțiunile în revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil, formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare direct la instanțele judecătorești competente, sunt inadmisibile.
Cât privește procedura administrativă de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor ce formează obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001, instanța reține că ea cuprinde în esență următoarele elemente: sesizarea persoanei sau a unității deținătoare; soluționarea cererii de restituire în natură sau prin echivalent, eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie.
În ceea ce privește termenul de sesizare a unității deținătoare sau a celei expres prevăzute de lege, art. 22 alin (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului -". Acest termen a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 145/2001 și a expirat la data de 14.02.2002.
Este de menționat că, Legea prevede și anumite cazuri particulare, în care, termenul de 12 luni nu începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii, ci de la o altă dată, respectiv, de la data când persoana notificată a comunicat că deține numai în parte, sau, după caz, nu deține deloc imobilele solicitate (art. 27 alin 4) și de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care, după intrarea în vigoare a Legii, persoanei îndreptățite i s-a respins acțiunea privind restituirea în natură a imobilului solicitat, sau, după caz, acțiunea privind anularea actului juridic prin care acesta a fost înstrăinat (art.46 alin 3). Niciunul dintre aceste cazuri nu are incidență în speța dedusă judecății.
În ceea ce privește natura termenului de12 luni instituit de art. 22 alin (1) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul reține că acesta este un termen de decădere, deoarece el reglementează intervalul de timp înăuntrul căruia persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare trebuie să exercite dreptul ce îi este recunoscut de aceasta, sub sancțiunea stingerii lui. În acest sens sunt semnificative dispozițiile art. 22 alin (5) din Legea nr. 10/2001, care stipulează că, nerespectarea termenului de 12 luni pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Fiind un termen de decădere, termenul de 12 luni instituit de art. 22 alin (1) din Legea nr. 10/2001 nu este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, instituții ce sunt aplicabile doar în cazul termenului de prescripție extinctivă.
În speță, așa cum am arătat, contestatorul a formulat pretenții relative la imobilele ce au aparținut mătușilor lui, printr-un simplu act, care nu respectă forma cerută de art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la data de 2 februarie 2006, cu depășirea termenului imperativ instituit de prevederile legale mai sus redate.
Instanța nu va reține susținerea făcută de contestatorul menționat în sensul că, actul data 2 februarie 2006 se constituie într-o precizare a notificării inițiale, aceasta deoarece, așa cum am învederat, calitatea de titular al notificării, promovată în termenul și în condițiile instituite de Legea nr. 10/2001, aparține antecesorului contestatorului. Prin notificarea astfel promovată, pretențiile de restituire au vizat în mod exclusiv teren în suprafață de 1130 mp. și apartamentul nr.II, din imobilul amplasat pe acest teren.
De asemenea, susținerea contestatorului nu poate fi primită și raportat la dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevede că, în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, este obligatoriu să se formuleze câte o notificare pentru fiecare imobil. Or, notificarea formulată de antecesorul contestatorului și de contestatoarea a avut ca obiect doar imobilului pe care l-am identificat mai sus.
Pretențiile asupra suprafețelor de teren de 827 respectiv, de 857 mp. au fost formulate pentru prima oară de contestatorul, la data de 2 februarie 2006, prin înscrisul pe care acesta l-a înregistrat pe rolul intimatului Municipiul B
Așa fiind, Tribunalul, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus-expuse, apreciază că intimatul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 22 alin (1) din Legea nr. 10/2001, statuând că, actul prin care contestatorul a formulat pretenții asupra suprafețelor de teren indicate nu respectă prevederile art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001.
Față de soluția de admitere a criticilor formulate de contestatori cu privire a dispozițiile atacate, sub aspectul modalității de restituire în echivalent a imobilului înscris în nr. 27183 B, sub nr. 7461/5/5 totul/1, constând din construcție ce a fost demolată și teren în suprafață de 1130 mp. și a imobilului cu destinația de construcție, ce a fost demolată, după data trecerii acesteia în proprietatea statului, ce a fost înscrisă în nr. 31395 B, sub nr. 8859/1/2, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (3) coroborat cu dispozițiile legale arătate, va anula aceste dispoziții și pe cale de consecință îl va obliga pe intimatul Municipiul B să emită o nouă dispoziție prin care să acorde contestatorilor în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, terenul în suprafață de 1047 mp., înscris în nr. 31395 B, sub 8859/1/2.
În acest sens, este de menționat că, la adoptarea măsurii reparatorii mai sus indicată, tribunalul a avut în vedere valoarea imobilelor pentru care a fost formulată notificarea, astfel cum aceasta a fot determinată prin lucrările de expertiză, administrate ca probe în cauză.
Conform raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de ing. expert și raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. expert, valoarea imobilelor mai sus indicate, pentru care a fost formulată notificare, în termenele și în condițiile instituite de lege, este de 1.218.439 Euro, care corespunde valorii suprafeței de 1047 mp., din imobilul în suprafață totală de 2.800 mp., înscris în nr. 31395 B, sub 8859/1/2, așa cum s-a stabilit prin completarea raportului de expertiză în specialitatea topografie, efectuat în cauză. ( filele 113-159, 197-214 și 299-315 din volumul II al dosarului )
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate.
Contestatorii solicită modificarea sentinței prin acordarea în compensare și pentru imobilul înscris în CF 27181 B nr. 7461/5/3, întrucât notificatorii au avut în vedere întreaga gospodărie preluată de statul român chiar dacă au fost în eroare asupra nr..
Municipiul B și Primarul Mun. B, critică hotărârea considerând că în mod greșit a fost admisă contestația, întrucât Legea nr. 10/2001 nu obligă unitatea deținătoare la acordarea de bunuri sau servicii în compensare în situațiile în care această măsură nu este posibilă, prevăzând posibilitatea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Întrucât imobilul în suprafață de 2800 mp înscris în CF 31395 B, nr. 8859/1 face parte din Centrul Civic și ținând seama de prevederile HCL nr. 441/2006 având ca obiect aprobare actualizare PUZ Centru Civic B beneficiar fiind Primăria Mun. B, a apreciat că nu este posibilă acordarea sa în compensarea imobilului notificat.
În acest sens au fost respectate întocmai dispozițiile art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
De asemenea,nu poate fi primită susținerea expertului conform căreia Primăria Mun. B poate acorda terenuri și în Centrul Civic cu respectarea PUZ - Centru Civic.
Examinând probele dosarului s-a constatat că apelurile nu sunt fondate.
contestatorilor au formulat notificare înregistrată la data de 14 noiembrie 2001, solicitând restituirea în natură a terenului identificat punctual și expres prin adresă, CF, nr..
Prin precizarea de notificare, inclusă în memoriu, se solicită "și alte corpuri funciare" de către contestatorul, însă cu depășirea termenului imperativ și a formei prev. de art. 22 din Legea nr.10/2001. ca urmare, considerentele hotărârii apelate sunt legale și urmează să fie păstrate ca atare.
În privința apelului formulat de Municipiul B și de primarul acestuia, sunt de menționat următoarele:
Textul art. 26 din Legea nr.10/2001 prevede că "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului, sau după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prev. la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Prin interpretarea dispozițiilor legale la care ne referim se ajunge la concluzia certă că cele două variante alternative de măsuri reparatorii prin echivalent preconizate de legiuitor nu se află la alegerea discreționară a unității deținătoare. Dimpotrivă, aceasta din urmă ( sau după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării ) are obligația ca, în principal, să propună persoanei îndreptățite, acordarea unor bunuri sau servicii în compensarea imobilului a cărui restituire nu mai este posibilă.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile tezei finale ale aceluiași art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, propunerea de acordare a despăgubirilor prev. de legea specială nu se poate face decât în subsidiar și anume, doar ipoteza în care persoana îndreptățită a refuzat măsura compensatorie inițial propusă sau, în fine, dacă acea măsură nu este posibilă.
Susținerile intimaților cu privire la necesitatea respectării art. 10.3 din normele Metodologice, a PUZ, a OUG 195/2005, sunt reale aplicate la un caz ipotetic, dar în speță, s-a constatat, după numeroase demersuri că intimații au înstrăinat bunuri imobile din patrimoniul primit și că o astfel de intenție a existat și cu privire la imobilul în litigiu, ulterior retrasă, ca urmare a ajungerii la cunoștința publicului ( stenograma din 7 mai 2007 ).
De asemenea, intimații care au susținut permanent că nu există terenuri disponibile au refuzat depunerea tabelului cu astfel de imobile, au prezentat cu rea credință listele cu inventarul bunurilor din domeniul public, liste ce nu prezintă interes în dosar, din probe rezultând însă că au valorificat prin vânzare directă, prin schimb și licitație un nr. mare de imobile aflate în circuitul civil.
Ca urmare a comportamentului procesual retractil al intimaților, instanța a obligat contestatorii să-și precizeze acțiunea pentru un teren concret ce îndeplinește cerințele pentru a fi atribuit în compensare.
Terenul pentru care s-a optat este proprietatea Mun. B, este liber de sarcini, se află în circuitul civil, nu este cuprins în proiecte imediate, fapt dovedit de intenția de a fi scos la vânzare.
Împrejurarea că există o documentație de urbanism generală nu poate avea înrâurire asupra cauzei, din PUZ rezultând clar că terenul va primi utilitate de interes general, și nu de interes public.
De altfel, expertiza tehnică efectuată în cauză confirmă cele mai sus expuse.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. Apelurile vor fi respinse, cu păstrarea întocmai a considerentelor hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de contestatorii și, precum și de intimații Municipiul B și Primarul Mun. împotriva sentinței civile nr. 119/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - --- -
Grefier,
-
Red. - 19.9.08
Dact. 25.09.08
8 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Gilda
