Speta Legea 10/2001. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.88/A/2008
Ședința publică din data de 31 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare apelurile declarate de reclamanții născută, și și de pârâta - SA împotriva sentinței civile nr. 640/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect plângere împotriva Dispoziției Primarului, emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții și personal și asistați de avocat, care îi reprezintă și pe apelanții-reclamanți, și, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul apelantei-pârâte, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 26.03.2008, de către apelanții-reclamanți, întâmpinare în două exemplare, semnată de reprezentantul acestora, avocat, și aflată la dosar la filele 40-49, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantului apelantei-pârâte.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul apelanților-reclamanți solicită admiterea apelului pentru motivele cuprinse în memoriul depus la dosar și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că va depune la dosar, până la închiderea dezbaterilor, copia chitanței reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului declarat de pârâtă, schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul respingerii petitelor din cererea introductivă ce privesc anularea deciziei emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei decizii de restituire în natură a spațiului comercial cu destinație de farmacie, susținând concis memoriul de apel.
Reprezentantul apelantei-pârâte învederează că solicitarea reclamanților de a se dispune direct de instanță restituirea în natură a imobilului reprezintă o cerere prin care s-ar schimba obiectul cauzei și care este inadmisibilă în apel, că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului situat în C-N, P-ța -, nr. 10 raportat la data depunerii notificării la societatea pârâtă, precum și că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite, întrucât legatul de care se prevalează este lovit de ineficacitate.
Apărătorul apelanților-reclamanți solicită respingerea apelului declarat de pârâtă pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, solicitând a se lua în calcul, la pronunțarea hotărârii, practica judecătorească depusă la dosar.
Reprezentantul apelantei-pârâte solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.640 din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte plângerea formulată de petiționarii, împotriva intimatei - Farm SA, și în consecință s-a respins cererea având ca obiect constatarea preluării fără titlu a apartamentului nr. 2 situat in C-N, - nr. 10.
S-a anulat Decizia nr. 496/01.02.2007 emisă de intimata - Farm SA.
Intimata a fost obligată să emită pe seama petiționarilor decizie de restituire in natură a spațiului comercIal situat în C- apoca, - nr. 10, in suprafață totală de 202,76, compus din oficină, receptură, depozit, spălătorie, birou, grup sanitar la perter iar la subsol depozit, parte componentă a apartamentului prev. cu nr. top. 381/11 înscris în CF 91091, relevat în schita întocmită de expert aflată la fila 194 dosar, precum și cota de 7,54% din părțile indivize comune din clădirea în scrisă in CF 91039
Intimata a fost obligată să plătească petiționarilor suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul inscris in 1203 C-N prev. cu nr. top 381 având destinatia de casă din piatră si cărămidă, acoperită cu tinichea compusă din: la parter 14 camere, 2 bucătării si dependinte, la etajul 1: 22 camere, 3 bucătării si dependinte, la etajul 2: 11 camere, 2 bucătării si dependinte, apoi, casă din piatră si cărămidă acoperită cu tinichea compusă la parter: 8 camere 2 bucătării si dependinte, la etaj: 11 camere 2 bucătării si dependinte, apoi curte in P-ța - nr. 10,in suprafață de 632 stj.p. a fost proprietatea inscrisă sub B2 a sotiei dr.. Imobilul descris mai sus a fost preluat de stat in baza Decretului 92/1950, statul întabulându-și dreptul de proprietate asupra acestui imobil, transcris in CF 22478 C (38 dosar).
Ulterior nationalizării, imobilul a fost dezmembrat in 3 apartamente.
Apartamentul nr. 1 este compus din casă cu subsol,parter, etaj 1 si etajul 2, pe fundatii din piatră, zidărie din piatră si cărămidă, planseu peste subsol si parter din boltisoare din cărămidă, peste etaj din lemn, cu acoperis tip sarpantă si invelitoare din tablă si tiglă este inscris in 91.059 sub nr.topo 381/1 cu părtile indivize comune inscrise in 91.039.
Apartamentul nr. 2 este o casă parter pe fundatii din piatră, zidărie din piatră si cărămidă, planseu peste parter din boltisoare din cărămidă, prev. cu nr. top 381/II cu părtile indivize comune inscrise in 91.039.
Apartamentul nr. 3 are intrare din str. -.-, este o casă parter si etaj, pe fundatii din piatră, zidărie din piatră si cărămidă, sarpantă din lemn, si invelitoare din tiglă, prev. cu nr.top 381/III- 381/XX.
O portiune din.nr.2, respectiv 4 camere de la parter au fost date în administrarea operativă a Oficiului Farmaceutic Regional
După intrarea în vigoare a Legii 15/1990 fostul Oficiu Farmaceutic Regional C s-a transformat in societate comercială cu denumirea de Farmaceutica
La constituirea societății comerciale conform disp.HG 15/1991 bunurile aflate in adminstrarea unității economice de stat au fost incluse in patrimoniul societății comerciale nou inființate.
In anul 1999 N Farmaceutica si-a schimbat denumirea in farm
Prin contractul de vânzare-cumpărare de actiuni nr. din 8/02.1999 a vândut Societății comerciale Romania SRL un număr de 1.509.169 acțiuni cu o valoare de 1000 lei fiecare, reprezentând 50,30% din valoarea capitalului social subscris al societății (152 dosar).
Ca anexă la acest contract de vânzare-cumpărare se află si lista activelor nationalizate si posibil a fi revendicate intre care se află si imobilul in discutie (160 dosar).
Apoi, prin contractul de vânzare-cumpărare actiuni nr. 37/19.09.2002 autoritatea pentru privatizare si administrare a particinatiilor statului a vândut SRL Tg.M un număr de 334.562 actiuni având o valoare nominală de 1000 lei fiecare, ceea ce reprezintă cota de 4,9% din capitalul social al societății.
După intrarea in vigoare a Legii 10/2001 petiționarii au formulat notificare prin care au solicitat restituirea in natură a imobilului situat in C-N,-, respectiv a portiunilor nevândute si acordarea despăgubirilor pentru apartamentele instrăinate. Notificarea a fost adresată Consiliului local al mun. C-N, inregistrată la data de 12 inie 2001 la BEJ ( 15).
Pentru portiunea din clădirea situată în C-N-, aflată în detinerea farm al mun. C-N a trimis notificarea formulată de reclamanti acestei societăți comerciale socotită ca unica detinătoare a imobilului căreia potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 îi revenea sarcina de a soluționa notificarea.
Prin Decizia nr. 496 emisă la 1.02.2007 intimata farm prin organele sale de conducere a respins notificarea reclamanților pe considerentul că este o societate comercială privatizată în totalitate, iar in cazul imobilelor aflate in patrimoniul unei atare societăți, art. 27 din Legea 10/2001 in forma intială precum si art. 29 din Legea 10/2001 republicată, prevăd că in situatiile acestor imobile măsurile reparatorii sunt cele prin echivalent.
Această decizie face obiectul litigiului de față.
Analizând plângerea reclamanților prin raportare la starea de fapt retinută mai sus si la disp.Legii 10 /2001, tribunalul a retinut că aceasta este partial intemeiată in limitele si pentru următoarele considerente:
In primul rând prin plângerea formulată petiționarii au solicitat să se constate că imobilul situat in C-N ța - nr. 10,. 2 a fost preluat de stat fără titlu valabil.
In privinta acestei cereri s-a apreciat că este incidentă exceptia autorității de lucru judecat, având in vedere că intr-un litigiu anterior purtat intre aceiasi petiționari si intimata farm, alături de alti pârâti, s-a constatat irevocabil că imobilul situat in C-N P-ța - nr. 10 inscris in F 1203 C-N, nr. top 3811 a fost preluat de stat cu titlu valabil. Hotărârea pronuntată in acest litigiu este Decizia civilă nr. 127/2001 pronuntată de Curtea de Apel Cluj in dosar nr. 2165/2001 (27-29). Astfel fiind, calificarea juridică a preluării imobilului de către stat nu mai poate fi pusă in discutie, fiind incidente disp.art. 1201 Cod Civil.
In privinta cererii de anulare a dispozitiei emise de intimata "farm" SA, s-a retinut temeinicia acesteia având in vedere că disp.art. 29 din Legea 10/2001 republicată sunt aplicabile imobilelor evidentiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.1 si 2.
Art. 21 alin.1 si 2 prevăd că imobilele - terenul si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie natională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administratiei publice sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizare cooperatistă sau de o altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei indreptătite, in natură prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată a organelor de conducere a unității detinătoare. Prevederile alineatului 2 sunt in sensul că dispozitiile de la alin.1 sunt aplicabile si in cazul in care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizatie cooperatistă este actionar sau asociat minoritar al unității care detine imobilul, dacă valoarea actiunilor sau părtilor sociale este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire in natură este cerută.
Potrivit disp.art. 20 pct.7 din HG 498/2003 in vigoare la data emiterii deciziei ori art. 21.7 din HG 250/2007 250/2007,elementul de referintă pentru stabilirea valorii imobilului notificat este valoarea de inregistrare in activul patrimonial al unității detinătoare de la data intrării in vigoare a legii.
In opinia instanței in speță sunt aplicabile disp.art. 21 alin.2 din Legea 10/2001 republicată deoarece la data intrării in vigoare a legii valoarea actiunilor detinute de stat in cadrul farm era superioară valorii la care era inscris imobilul in discutie in evidentele contabile ale societății.
Astfel, potrivit actului emis de Oficiul pentru Evidenta Valorilor Imobiliare (141 dosar) la data de 7.12.2000. statul prin Fondul Proprietății de Stat detinea un număr de 384.562 actiuni care, potrivit contractelor de privatizare avea o valoare nominală de 1000 lei fiecare. Astfel, valoarea valorică a actiunilor de tinute de stat era de 384.562.000 lei.
Potrivit extrasului din registrul de contabilitate al societății (129 dosar), clădirea farmaciei nr. 5 apare inscrisă în contabilitate cu valoarea de 832.983 lei. Comparând cele două valori, reiese că valoarea imobilului este inferioară valorii actiunilor detinute de stat la data intrării in vigoare a Legii 10/2001.
Raportat la disp.art. 21 alin.2 din Legea 10/2001, ce impunea restituirea in natură a imobilului, dispozitia emisă de intimata farm este nelegală, motiv pentru care in temeiul art. 26 din Legea 10/2001 a fost anulată, iar intimata farm prin organele sale de conducere a fost obligată să emită pe seama petiționarilor decizie de restituire in natură a spatiului comercial situat în C-N- în suprafață totaIă de 202,76 mp compus din oficină receptură, depozit, spălătorie, birou, grup sanitar la parter, iar la subsol depozit, parte componentă a apartamentului prev.cu nr. top 281/11 înscris in 91.091 relevat în schita de la fila 194 dosar intocmită de expert tehnic in dosar nr- al Tribunalului Cluj, portiune despre care a relevat că se află în stăpânirea farm
Din acelasi raport de expertiză rezultă că portiunii de constructii aflată în detinerea pârâtei îi corespunde cota de 7,45% din părtile indivize comune inscrise in clădirea intabulată in 91039 C, părti indivize din care face parte si terenul de 2275 mp.
Calitatea petiționarilor de persoane indreptățite la măsuri reparatorii pentru bunurile ce au apartinut fostului proprietar este incontestabilă, prin decizia civilă nr. 127/2001 a Curții de Apel Cluj stabilindu-se in contradictoriu cu intimata că acestia au calitatea de moștenitori ai defunctei, decedată la data de 25 martie 1984, iar aceasta la rândul său a fost moștenitoare a defunctei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod pr.civ. intimata a fost obligată să plătească intimaților suma de 2500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat potrivit chitanței de la fila 231 dosar.
Împotriva acestei sentințe reclamanții născută, și au declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune direct prin hotărârea judecătorească restituirea în natură a spațiului comercial,.nr.2 situat în C N, P-ța - nr.10, înscris în CF nr.91091, nr.top.381/II și cota de 7,54 % din părțile indivize comune înscrise în CF nr.91093, precum și constatarea preluării fără titlu valabil a acestui imobil, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că în conformitate cu decizia civilă nr.XX/19.03.2007 a ICCJ instanța de judecată este competentă a dispune în mod direct restituirea imobilului care cade sub incidența Legii nr.10/2001 către persoanele îndreptățite.
Având în vedere că reclamanții au înregistrat acțiunea înainte de pronunțarea deciziei mai sus arătate, solicitarea din apel nu poate fi apreciată o cerere nouă întrucât decizia prin care s-a admis recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 pr.civ.
În mod eronat prima instanță a apreciat că există autoritate de lucru judecat deoarece decizia civilă nr.127/2001 a Curții de Apel din dosarul nr.2965/2001 nu este definitivă și irevocabilă întrucât reclamanții au atacat cu recurs această hotărâre judecătorească astfel încât aspectul preluării imobilului în litigiu nu a fost soluționat în mod irevocabil de instanțele judecătorești.
Decretul nr.134/1949 prin care s-a preluat imobilul în litigiu era contrar Constituției din anul 1948 și Tratatelor la care România era parte astfel încât nu poate constitui un titlu valabil al statului.
Imobilul în litigiu apare și în listele anexă a Decretului 92/1950 însă nici acest act normativ nu poate constitui pentru stat un titlu valabil fiind contrar art.480, art.481 civ.
Împotriva aceleași sentințe pârâta -" Farm"SA a declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în parte, în sensul respingerii petitelor privind anularea deciziei nr.496/2007 și al obligării pârâtei la emiterea unei decizii de restituire in natură a imobilului litigios.
În motivarea apelului pârâta a arătat că la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, pachetul de acțiuni, respectiv - acțiuni deținute de Statul Român prin FPS (actualul AVAS), a fost înstrăinat în cursul lunii septembrie 2002, astfel că, la data soluționării notificării nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr.10/2001 cu privire la restituirea în natură. Aceeași soluție trebuie adoptată și cu privire la data formulării notificării, întrucât între cele două momente nu există schimbări ale situației de fapt. Chiar și la data la care pârâta a fost sesizată pentru prima oară cu solicitarea de restituire în natură, 30.06.2006, erau îndeplinite excepțiile prevăzute de art.29 din Legea nr.10/2001.
Reclamanții profită de propria lor culpă deoarece au formulat notificarea cu încălcarea art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, prin aceea că nu au adresat notificarea unității deținătoare, respectiv pârâtei, deși reclamanții cunoșteau în mod efectiv acest lucru.
Soluția retrocedării duce la încălcarea prevederilor art.21 alin.3 care trebuie analizate și interpretate în strânsă legătură cu cele ale art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie o procedură prin care se încearcă repararea unui prejudiciu creat societății comerciale în cauză, care este pusă în postura de a renunța la un activ imobiliar, prin reducerea cotei de participație a statului la capitalul social. În condițiile în care aplicarea măsurii compensatorii nu este posibilă în privința pârâtei, întrucât statul nu mai este acționar, nici retrocedarea în natură nu devine posibilă.
Art.21 alin.2 din Legea nr.10/2001 și Normele Metodologice de aplicare a acestei legi nu prevăd ce se întâmplă în situația în care aceeași societate este sesizată cu mai multe notificări, formulate de persoane diferite. În această ipoteză, societatea trebuie să analizeze posibilitatea restituirii în natură comparând valoarea însumată a tuturor imobilelor cu valoarea acțiunilor deținute de Statul Român. În această situație se află și pârâta care a fost sesizată cu mai multe notificări privind imobilele diferite, astfel încât valoarea totală a imobilelor revendicate este de 554.997.772 lei, cu mult superioară valorii acțiunilor deținute de Statul Român, de 384.562.000 lei, astfel încât măsura retrocedării în natură nu este legală.
Prima instanță a reținut în mod greșit că prin decizia nr.127/2001 a Curții de Apel Clujs -a stabilit că antecesoarea reclamanților este succesoarea proprietarei tabulare întrucât nu s-a pronunțat o soluție asupra calității de moștenitor acceptant a numitei după defuncta. Prin această hotărâre instanța a stabilit doar calitatea de succesibili nu și aceea de succesor testamentar. În opinia pârâtei reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite întrucât legatul alternativ de care se prevalează este ineficace fapt dovedit prin emiterea certificatului de moștenitor nr.61/1962 al notariatului de stat al raionului C, care atestă calitatea de moștenitor legal al defunctei în favoarea soțului acesteia, G care a acceptat succesiunea. La succesiune nu a venit însă mama reclamanților, beneficiară testamentului, fapt ce atestă caducitatea legatului instituit în favoarea sa, prin îndeplinirea condiției stabilită de defunctă prin testament.
Prin întâmpinare la apelul pârâtei, reclamanții intimați au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată (40-49).
În susținerea poziției procesuale reclamanții intimați au arătat că potrivit actului emis de Oficiul pentru evidența valorilor imobiliare, statul prin FPS deținea un număr de 384.562 acțiuni cu o valoare nominală de 1.000 lei fiecare, astfel încât valoarea acțiunilor deținute de stat era de 384.562.000 lei. Potrivit extrasului din registrul de contabilitate al pârâtei, clădirea farmaciei nr.5 apare înscrisă în contabilitate cu valoarea de 832.983 lei. Din compararea celor două valori rezultă că valoarea imobilului este inferioară valorii acțiunilor deținute de stat la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, respectiv 14.02.2001, când statul era proprietarul acțiunilor. Numărul acțiunilor deținute de stat se raportează la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și nicidecum la data primirii notificării sau a soluționării acesteia, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu pot fi prejudiciați de faptul că pârâta nu a răspuns în timp notificării formulate de aceștia.
Chiar dacă reclamanții au înaintat notificarea Primăriei C N, această notificare face dovada deplină în fața oricăror autorități și ea trebuie soluționată în raport cu prevederile Legii nr.10/2001.
Actele prin care s-au înstrăinat ultimele acțiuni ale statului, au fost încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr.10/2001, sunt nule de drept, astfel încât pârâta nu se poate prevala de un act lovit de nulitate.
În speță, nu s-au încălcat prevederile art.21 alin.3 din Legea nr.10/2001, deoarece prin aplicarea acestui text legal apelanta nu suferă nici un fel de prejudiciu dacă restituie imobilul deoarece cu valoarea acestuia se diminuează dreptul de creanță al statului reprezentat de acțiunile pe care le are statul la societatea pârâtă.
Pe de altă parte, imobilul s-a preluat fără titlu valabil astfel încât reclamanții își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, astfel încât statul care nu a fost niciodată proprietar nu putea aduce ca aport la capitalul social imobilul litigios.
Împrejurarea că pârâta are mai multe imobile de restituit a căror valoare totală depășește valoarea acțiunilor nu are nici o relevanță în litigiu, iar prin restituirea imobilului societatea pârâtă nu suferă nici un prejudiciu.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite, reclamanții sunt strănepoți de soră după proprietara tabulară a imobilului, așa cum rezultă din actele de stare civilă. Prin notificarea depusă, reclamanții au acceptat moștenirea după proprietara tabulară, astfel încât aceștia au calitatea de moștenitori legali acceptanți. Asupra calității de moștenitori a reclamanților, s-a pronunțat și Curtea de Apel Cluj prin decizia nr.127/2001 pronunțată în dosarul nr.2965/2001.
Pârâta intimată -" Farm"SA nu a depus întâmpinare la apelul declarat de reclamanți însă, prin reprezentantul ei avocat, s-a opus admiterii apelului reclamanților.
În probațiune, reclamanții apelanți au depus copii de pe următoarele înscrisuri: decizia civilă nr.31/A/17.01.1008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-; genealogic după defuncta; certificat de moștenitor de calitate nr.89/14.10.2004 emis de BNR; sentința civilă nr.135/09.02.2005 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr.4251/2005; certificat de deces al numitului; carte de a numitei; încheierea pronunțată în ședința publică din 31.03.2006 de ICCJ în dosarul nr- (40-71), iar pârâta apelantă a depus următoarele înscrisuri: notificări formulate de terțe persoane pentru restituirea unor imobile aflate în patrimoniul societății și certificatul de moștenitor nr.61/1962 eliberat de fostul Notariat de Stat al jud.C (17-29).
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamanți și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Astfel, prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 13.01.2007, reclamanții au solicitat anularea deciziei nr.496/01.02.2007 emisă de pârâta -"Farm"SA și obligarea acesteia la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului situat în CNP -ța - nr.10,.2 inscris în CF nr.22478 C, nr.top.381 (2 dosar fond).
Prin completarea acțiunii introductive depusă la primul termen de judecată din data de 26.04.2007 reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului mai sus arătat (13-14 dosar fond).
Ulterior, reclamanții și-au completat din nou cererea introductivă solicitând instanței să dispună și restituirea în natură a camerei situată la subsolul imobilului precum și a terenului de sub construcție, aferent.nr.2 din imobil (134, 168 dosar fond).
Potrivit art.129 alin.6 pr.civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
In speță, Curtea constată că instanța de fond a ignorat modificarea acțiunii introductive a reclamanților efectuată cu respectarea dispozițiilor art.134 și art.132 alin.1 pr.civ. prin care aceștia au solicitat tribunalului restituirea în natură a imobilului litigios pronunțând astfel o soluție nelegală prin obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a acestuia.
Pentru a decide astfel, Curtea reține că prin art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată se stabilește că, decizia sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Ori, din moment ce s-a reglementat că deciziile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art.2 alin.2 din același act normativ se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească este evident că instanța, investită cu cenzurarea deciziei nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie de restituire în natură.
În virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judecătorească cenzurând decizia de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat în mod abuziv de stat.
O astfel de soluție se impune și pentru că, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul trebuie să chibzuiască și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.
De altfel, reluarea procedurii cu caracter administrativ ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art.6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Curtea, nu va reține apărarea pârâtei referitoare la faptul că, cererea reclamanților privind obligare pârâtei la restituirea în natură a imobilului litigios constituie o cerere nouă în apel inadmisibilă conform art.294 alin.1 pr.civ. deoarece, așa cum s-a arătat, această cerere a fost formulată în fața primei instanțe, astfel încât nu are caracterul unei cereri noi în apel.
Este adevărat că prin decizia nr.XX din 19.03.2007 a ICCJ Secțiile Unite s-a admis recursul în interesul legii și s-a decis că, în aplicarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, însă această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, partea I, respectiv 12.11.2007, hotărârea criticată fiind pronunțată anterior aceste date, respectiv 08.10.2007.
În privința celui de-al doilea motiv de apel prin care reclamanții critică soluția instanței de fond referitoare la respingerea petitului de constatare a preluării fără titlu valabil a.2 situat în C N, P-ța - nr.10, Curtea constată că reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei civile nr.127/23.05.2001 a Curții de Apel Cluj, judecarea recursului fiind suspendată în temeiul art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001 până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr.4525/2005 al Tribunalului Cluj, așa cum reiese din încheierea ICCJ pronunțată în ședința publică din 31.03.2006, dosar nr-.
În această situație, Curtea apreciază că decizia civilă nr.127/2001 a Curții de Apel Cluj se bucură de o autoritate de lucru judecat relativă, înțeleasă ca și o calitate a hotărârii judecătorești, autoritate care există câtă vreme se află în ființă actul instanței și nu poate să dispară decât odată cu desființarea hotărârii și în măsura desființării acesteia prin exercitarea căii de atac a recursului.
Pe de altă parte, capătul de cerere privind constatarea preluării fără titlu valabil a imobilului în litigiu este inadmisibil prin prisma prevederilor art.111 teza II pr.civ. potrivit cărora, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Acțiunea reclamanților prin care aceștia au solicitat restituirea în natură a imobilului litigios în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 are caracterul unei veritabile cereri în realizarea dreptului lor de proprietate, iar în plus caracterul abuziv al preluării imobilelor în temeiul Decretului nr.92/1950 este prezumat prin însuși textul art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001 republicată, neimpunându-se o reiterare a acestei constatări printr-o hotărâre judecătorească.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va admite în parte apelul reclamanților, va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga pârâta -"Farm" SA C N să restituie în natură reclamanților spațiul comercial situat în CNP -ța - nr.10, în suprafață totală de 202,76 m compus din oficină, receptură, depozit, spălătorie, birou, grup sanitar la parter iar la subsol depozit, parte componentă a apartamentului prevăzută cu nr.top.381/II însris în CF 91091 relevat în schița întocmită de expert aflată la 194 din dosar, precum și cota de 7,54 % din părțile indivize comune din clădirea înscrisă în CF nr.91039
II. Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâta -" Farm"SA C și a apărărilor formulate, Curtea apreciază că în temeiul art.295 și art.296 pr.civ. apelul pârâtei este nefondat din considerentele ce urmează a fi expuse:
Astfel, în mod corect, prima instanță a verificat legalitatea deciziei emisă de pârâtă în soluționare a notificării reclamanților prin prisma prevederilor legale în vigoare.
realității că reclamanții au înregistrat sub nr.34001/12.06.2001 la Primăria mun.C N, în termen legal, notificarea prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentelor și spațiilor nevândute din imobilul situat în C N, P-ța - nr.9 (10) și acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentele vândute (15 dosar fond).
Conform art.22 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, notificarea înregistrată face dovada deplină, în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin.1, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că notificarea depusă în termenul legal este opozabilă pârâtei astfel încât aceasta are obligația de aos oluționa potrivit dispozițiilor art.25 și urm. din Legea nr.10/2001 motiv pentru care nu se poate reține susținerea pârâtei referitoare la faptul că această notificare a fost lipsită de efecte juridice până la data de 30.06.2006, dată la care i s-a transmis notificarea de către Primăria mun.C
Afirmația pârâtei privitoare la faptul că reclamanții sunt în culpă deoarece nu au adresat notificarea direct pârâtei nu este fondată deoarece, așa cum rezultă din CF nr.22478 C, întreg imobilul situat în CNP -ța - nr.10, a fost preluat de Statul Român, acesta înscriindu-și dreptul de proprietate sub B3 și B4, pe când în CF col.nr.91039 C figurează înscris asupra.2 din imobil doar dreptul de administrare operativă a Oficiului Farmaceutic C, proprietarul acestuia fiind tot Statul Român (57-63; 110-113 dosar fond).
Din înscrisul intitulat "Structura " emis de Oficiul pentru Evidența Valorilor Imobiliare la data de 26.03.2001 FPS a deținut un nr.de 384.562 acțiuni, fiecare acțiune având o valoare nominală de 1.000 lei, corespunzătoare cotei de 4,902% din capitalul social al -"Farm"SA CN( 141 dosar fond).
Potrivit extrasului din registrul de contabilitate al pârâtei, clădirea farmaciei nr.5 este înscrisă în contabilitate cu o valoare de 832.983 lei (129 dosar fond).
Clădirea farmaciei nr.5 din C N, P-ța - nr.10 figurează și în lista activelor naționalizate, posibil revendicabile, anexă la contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.CJ din 8/12.02.1999 încheiat între FPS și -" România SRL (152-160 dosar fond).
Raportat la această stare de fapt, în mod legal instanța de fond a stabilit că sunt incidente dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, potrivit cărora "Prevederile alin.1 sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută".
Din interpretarea art.21 alin.1 și alin.2 din actul normativ mai sus arătat rezultă că imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținutela data intrării în vigoare a prezentei legide o societate comercială la care statul este acționar minoritar al unității care deține imobilulse restituie în naturăpersoanelor îndreptățite în cazul în care valoarea acțiunilor deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
În același sens sunt și prevederile art.21.1 lit.a, lit.b și art.21.7 din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 potrivit cărora, art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 are semnificația juridică a indisponibilizării imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii iar indisponibilizarea operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară. Obligația de restituire in natură intervine și în cazul în care cota minoritară deținută de stat acoperă valoarea imobilului notificat. În acest caz elementul de referință este valoarea de înregistrare în actul patrimonial al societății deținătoare de la data intrării în vigoare a legii. Obligația legală de restituire in natură prevalează asupra oricărei alte opțiuni a entității notificate.
În consecință, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, valoarea clădirii farmaciei nr.5 din CNe ra de 832.983 lei fiind inferioară valorii acțiunilor deținute de stat, care era de 384.562.000 lei, astfel încât pârâta avea conform art.21 alin.2 din lege, obligația legală de restituire în natură a imobilului revendicat.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001 reclamanții fiind îndreptățiți doar la acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale, nu pot fi luate în considerare deoarece acest text legal reglementează situația în care imobilele preluate abuziv sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale prevăzute,alteledecât cele prevăzute de art.21 alin.1 și 2 din lege.
De asemenea, prin restituirea în natură a imobilului litigios nu se încalcă prevederile art.21 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, deoarece pârâta, prin organele sale de conducere are obligația de a proceda potrivit Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. Cota de participație a statului se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.
Apărarea apelantei conform căreia îndeplinirea acestei operațiuni nu mai este posibilă întrucât statul nu mai este acționar la această societate nu este fondată deoarece, așa cum s-a arătat, incidența art.21 alin.2 din Legea nr.10/2001 are drept efect indisponibilizarea bunului imobil în scopul restituirii în natură, de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 14.02.2001.
Împrejurarea că pârâta a fost sesizată cu un număr de 13 notificări de alte persoane, pentru alte imobile preluate abuziv, valoarea imobilelor revendicare fiind de 554.996.772 lei superioară valorii acțiunilor deținute de Statul Român, de 384.562.000 lei nu prezintă relevanță pentru soluționarea prezentei cauze deoarece nu s-a făcut dovada soluționării acestora în sensul restituirii imobilelor revendicate în natură pentru a se putea stabili cu certitudine dacă valoarea imobilelor restituite este superioară într-adevăr valorii acțiunilor deținute de stat.
Motivul de apel referitor la faptul că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 republicată nu este fondat întrucât, în speță, Curtea apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.4 alin.3-4 din acest act normativ potrivit cărora, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurilor a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Fosta proprietară tabulară a imobilului, ne născută a lăsat la 23.11.1947 un testament olograf în care a inserat o clauză reprezentând o substituție vulgară în sensul prevederilor art.804 civ. prin care l-a desemnat pe soțul ei, ca prim gratificat, iar pe lângă acesta a desemnat un alt doilea gratificat, pe mama reclamanților, pentru cazul în care primul gratificat nu ar revendica averea ori ar deceda înaintea testatoarei, situație în care liberalitatea ar fi devenit ineficace în privința primului gratificat.
Imobilul înscris în CF nr.1203 C nr.top.381 a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950 de la fosta proprietară tabulară ne, împrejurare care nu a fost contestată de pârâtă.
a decedat la 09.03.1962, moștenitorul legal al acesteia fiind G în calitate de soț supraviețuitor, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.61/1962 eliberat de fostul Notariat de Stat Regional
Ulterior, prin certificatul de moștenitor nr.89/2004 emis de BNP pentru s-a constatat că, născută i, decedată la 25.03.1984 este moștenitoarea defunctei, născută, în calitate de nepoată de soră a defunctei și legatar universal (60-61) iar reclamanții sunt descendenții defunctei în calitate de fii, conform certificatului de moștenitor nr.107/1998 emis de BNP (35 dosar fond).
Din interpretarea art.752 civ. rezultă că, dacă unul și același moștenitor are atât vocație legală, cât și vocație testamentară la una și aceeași moștenire, el poate opta diferit, acceptând moștenirea legală și renunțând la moștenirea testamentară sau invers.
Prin acceptarea moștenirii legale după defuncta proprietară tabulară ne, soțul acesteia a renunțat implicit la acceptarea moștenirii testamentare.
Din perspectiva art.4 alin.3-4 din Legea nr.10/2001, de prevederile acest act normativ beneficiază doar succesibilii care au urmat procedura administrativă prevăzută de lege, independent de momentul în care au acceptat moștenirea și indiferent de calitatea lor de moștenitori legali sau testamentari, respectiv doar acei succesori care au depus în termenul legal notificarea cu privire la imobilele ce se încadrează în dispozițiile acestei legi.
Pentru succesorii legali sau testamentari, care nu au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile, respectiv aceștia nu beneficiază de măsurile reparatorii, însă de cotele acestora vor profita ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au declanșat procedura administrativă.
În consecință, chiar dacă în condițiile dreptului comun, reclamanții, respectiv antecesoarea acestora, ar fi fost înlăturați de la succesiunea defunctei, de către soțul supraviețuitor al acesteia, prin acceptarea de către acesta a succesiunii conform certificatului de moștenitor nr.61/1962, oricum sub imperiul Legii nr.10/2001, ori eventualii său succesibili nu puteau beneficia de prevederile Legii nr.10/2001, pentru simplul fapt că nu au formulat notificare în baza acestei legi.
Reclamanții fiind singurele persoane care au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 conform art.4 alin.3-4 din acest act normativ, acestora li se cuvine întreaga moștenire rămasă după defuncta inclusiv cota parte ce i-ar fi revenit soțului supraviețuitor al acesteia deoarece acesta ori eventualii săi succesori nu au uzat de procedura de restituire reglementată de Legea nr.10/2001.
Prin urmare, reclamanților nu li se poate nega calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 pentru imobilul ce a aparținut defunctei.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va respinge ca nefondat apelul pârâtei -"Farm"SA C
Deși, prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată, Curtea va respinge această cerere ca nedovedită, în conformitate cu prevederile art.1169 civ. deoarece aceștia nu au făcut dovada plății onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamanții născută, și împotriva sentinței civile nr. 640 din 08.10.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta - Farm SA C-N să restituie în natură reclamanților spațiul comercial situat în C-N - nr. 10, în suprafață totală de 202,76 mp, compus din oficină receptură, depozit, spălătorie, birou, grup sanitar la parter iar la subsol depozit, parte componentă a apartamentului prevăzut cu nr. top 381/II înscris în CF nr. 91091, relevat în schița întocmită de expert aflată la fila 194 dosar, precum și cota de 7,54% din părțile indivize comune din clădirea înscrisă în CF nr. 91039
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de pârâta - Farm SA C- împotriva aceleiași sentințe civile.
Respinge cererea reclamanților apelanți privind obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
RED./MR
09.04.08/3 ex.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
