Speta Legea 10/2001. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/A/2009
Ședința publică din 13 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean
JUDECĂTOR: - -- vicepreședinte al Curții
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva Sentinței civile nr.562 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 13, lipsă fiind celalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 12 martie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant, dispoziția nr. 1394 din 9 martie 2009 prin care a fost revocată parțial dispoziția nr. 2772/21.04.2008 și referatul privind propunerea de revocare parțială a dispoziției nr. 2772 din 21 aprilie 2008 Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001.
În ce privește dispoziția de revocare parțială a dispoziției nr. 2772/21.04.2008, reprezentanta reclamantei intimate arată că aceasta nu are relevanță și nu produce efecte în prezenta cauză, apreciind că pentru această dispoziție de revocare trebuie urmată altă cale de atac.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 562 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-. Susține pe scurt întâmpinarea depusă la dosar. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.562 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C- În consecință, s-a modificat în parte Dispoziția de restituire nr.2772 emisă în data de 21.04.2008 de către Primarul municipiului C-N în sensul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-, înscris în CF -C nr.top.11233/3, compus din teren în suprafață de 60 mp. cu casă din cărămidă, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, cu cameră și hol, acest imobil identificându-se cu cota de 1/8 parte din imobilul înscris în CF 19866 cu nr.top.11233 compus din casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 4 camere, 3 bucătării, dependințe, curte și grădină, situat în C-N,-, condiționat de restituirea sumei de 10.000 lei, actualizată la data plății.
Totodată, s-a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Primarul municipiului C-N prin admiterea excepției inadmisibilității acesteia.
Pârâtul a fost obligat la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiune reclamanta a solicitat să se dispună anularea în parte (modificarea) dispoziției de restituire nr.2772 emisă în data de 21 aprilie 2008 de către Primarul Municipiului C-N, restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-, înscris în CF nr.- C nr.top. 11233/3, compus din teren în suprafață de 60 mp cu casă din cărămidă, pe fundație de beton, acoperită cu țiglă, cu cameră și hol, constatând că acest imobil se identifică cu cota de 1/8 parte din imobilul înscris in CF nr.19866 cu nr.top. 11233, compus din casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 4 camere, 3 bucătării, dependințe, curte și grădină, condiționat de restituirea sumei de 10.000 lei actualizată la data plății.
În favoarea reclamantei s-a emis Dispoziția de restituire nr.2772/21.04.2008 prin care s-a restituit cota de 1/8 parte din imobilul înscris în CF 19866, cu nr.top.11233 compus din casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, 4 camere, 3 bucătării, dependințe, curte și grădină situat în C-N, str. - nr.39, cu plata despăgubirilor în sumă de 10.000 lei.
Din cuprinsul CF 19866 Car ezultat că aspectul invocat de către reclamantă, și anume că CF 19866 C este sistată, este unul real. Într-adevăr, sub este făcută mențiunea că imobilul din această carte funciară s-a partajat în baza sentinței civile nr.11474 din 20.11.1995 a Judecătoriei Cluj -N, iar parcelele nou formate au fost transcrise în CF -, - și -, iar această CF s-a sistat din lipsă de imobil.
Verificând cota Statului Român, înscrisă sub și 23 în CF inițial 19866 C s-a constatat că aceasta s-a transcris în CF - C nr.topo.11233/3, descrierea imobilului de sub fiind în concordanță cu descrierea făcută de reclamantă în acțiunea principală.
Cu privire la fondul problemei a rezultat faptul că, așa cum ambele părți recunosc ceea ce s-a preluat de la reclamantă a fost cota de 1/8 parte asupra construcției de sub în baza Decr.223/1974, iar în privința acestui aspect nu sunt discuții contradictorii, pârâtul recunoscând calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei cu privire la restituirea în natură a acestei construcții.
Tribunalul a reținut că problema litigioasă se circumscrie porțiunii de sub din același CF inițial, de unde rezultă că asupra cotei de 21/464 parte din porțiunea de teren de sub B5 a Statului Român s-a intabulat dreptul de folosință pe durata existenței construcției, cu plata taxei anuale prevăzute de Legea nr.4/1973 în favoarea aceleiași reclamante. S-a constatat că și această porțiune de sub a fost expropriată de către Statul Român în baza Decretului nr.223/1974 și ulterior transcrisă în același CF - C.
Cu privire la această problemă, tribunalul a reținut că pe calea cererii reconvenționale pârâtul a încercat să remedieze eroarea strecurată în cuprinsul dispoziției și anume, față de faptul că reclamanta a avut în proprietate doar cota de 1/8 parte asupra construcției, iar asupra terenului a avut doar drept de folosință, s-a considerat îndreptățit să solicite anularea parțială a dispoziției de restituire.
Din modul în care a fost formulată această cerere reconvențională, tribunalul a reținut că pârâtul a solicitat această anulare potrivit art.26 alin 3 din Legea nr.10/2001. Instanța a reținut că acest text de lege conferă doar persoanei îndreptățite calitatea de a ataca în instanță dispoziția de restituire, însă nu și organului emitent, care în opinia tribunalului încearcă prin această cerere să-și revoce propriul act. Deoarece art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 nu-i permite această posibilitate, tribunalul a considerat întemeiată excepția inadmisibilității cererii reconvenționale. Pe de altă parte, s-a mai avut în vedere că în privința acestei cereri reconvenționale este depășit și termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin 3 din Legea 10/2001, dispoziția de restituire fiind dată în 21.04.2008, iar cererea reconvenționala a fost depusă în 29.08.2008.
Tribunalul a considerat că entitatea investită cu emiterea acestei dispoziții, dacă constată că a greșit la emiterea acesteia, are posibilitatea să-și revoce parțial propriul act, deoarece acesta este un act administrativ în esența lui, doar Legea nr.10/2001 conferindu-i caracterul de act civil și care, în condițiile acestei legi poate fi modificat doar dacă persoana îndreptățită consideră că i-au fost încălcate drepturile solicitate. Pe de altă parte, după această revocare Comisia de Lege nr.10 /2001 ar avea obligația să transmită cererea reclamantei de restituire a terenului Comisiei locale de fond funciar, raportat la normele juridice ale art. 36 alin 3 din Legea 18/1991, aplicabile în speță, și nici într-un caz să respingă această solicitare.
În privința situației juridice a imobilului din litigiu, tribunalul a constatat că într-adevăr construcția este supusă regimului Legii nr. 10/2001, iar terenul este supus regimului art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, dar ceea ce s-a reținut în esență este faptul că, cu privire la teren reclamanta, raportat la art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 ar fi de drept îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și asupra terenului.
În aceste condiții, privind problema și din punctul de vedere al Protocolului nr.1 adițional la CEDO, care garantează protecția proprietății și care arată faptul că orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale, tribunalul a apreciat că reclamantei i s-ar încălca dreptul de proprietate în ipoteza anulării parțiale a acestei dispoziții deoarece are o "speranță legitimă" la reconstituirea dreptului său de proprietate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în fapt, imobilul trebuie privit ca un tot unitar, din CF - C rezultând că proprietatea Statului Român este înscrisă sub atât asupra terenului cât și asupra casei.
Pe cale de consecință, s-a considerat întemeiată acțiunea reclamantei motiv pentru care în temeiul art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001 și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO s-a admis în întregime acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C-N, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței în temeiul art.297 alin.l pr.civ. iar în subsidiar, în temeiul art.296 pr.civ. modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și, pe cale de consecință, admiterea în parte a acțiunii introductive respectiv numai în ceea ce privește construcția revendicată.
În motivarea apelului s-a arătat că n mod greșit a respins instanța ca inadmisibilă cererea reconvențională, pe considerentul că art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 conferă doar persoanei îndreptățite calitatea de a ataca în instanță dispoziția de restituire, nu și organului emitent, care pe această cale încearcă să-și revoce propriul act.
Instanța a reținut că art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, nu acordă această posibilitate motiv pentru care a considerat întemeiată excepția inadmisibilității cererii reconvenționale. Intr-adevăr, potrivit dispozițiilor art.25.7 din nr.HG250/2007, până la efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură poate fi revocată de entitatea care a dispus- Această posibilitate este prevăzută pentru situația în care nu există un litigiu pe rolul instanțelor de judecată cu privire la aceeași dispoziție.
Susține că instanța și-a motivat soluția de admiterea a excepției inadmisibilității strict raportat la dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, însă nu a indicat vreun text de lege care să interzică promovarea unei acțiuni în justiție având ca obiect anularea dispoziției de către autoritatea emitentă. În măsura în care instanța a apreciat că formularea unei astfel de cereri nu este posibilă în procedura prevăzută de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, apreciază că soluția era aceea a disjungerii acesteia în baza art.165 pr.civ. și eventual declinarea competenței în favoarea unei alte instanțe.
Consideră că într-o astfel de situație, în cauză s-ar fi impus conexarea celor două dosare în baza art.164 pr.civ. la prezentul dosar, aceasta fiind instanța mai întâi învestită, având în vedere că soluționarea nu ar fi putut reveni în competența unei instanțe superioare în grad.
Față de această situație, susține că în mod greșit prima instanță a soluționat litigiul fără a cerceta fondul cererii reconvenționale, motiv pentru care în temeiul art.297 alin.l pr.civ. solicită desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai arată că instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la restituirea cotei de 1/8 parte din teren, cu încălcarea dispozițiilor art.1.4 pct.C din HG nr.250/2007. Opinia Tribunalului este că, entitatea investită cu emiterea dispoziției, dacă constată că a greșit la emiterea acestei, are posibilitatea să-și revoce parțial propriul act, iar după această revocare, Comisia de Legea nr.10/2001 ar avea obligația să transmită cererea reclamantei pentru restituirea terenului Comisiei locale de fond funciar, raportat la dispozițiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, aplicabile în speță și în nici un caz să respingă această solicitare.
Apreciază că aceste considerente încalcă dispozițiile art.V din Titlul 1 al Legii nr.247/2005, potrivit cărora, pot fi transmise Comisiei locale de fond funciar numai acele notificări privind terenuri care fac obiectul legilor fondului funciar. Ori în speță, cota de 1/8 parte din teren a fost preluată în baza art.30 din Legea nr.58/1974, iar regimul său juridic se circumscrie dispozițiilor art.1.4 pct. C din HG nr.250/2007. Acest din urmă text de lege prevede că, în ipoteza în care ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură.
Prin urmare, consideră că, îndreptățit la restituirea în natură a terenului este proprietarul acestuia la data preluării, respectiv numita și nu dobânditorul construcției.
Susține că instanța a constatat că numai construcția este supusă regimului juridic prevăzut de Legea nr.10/2001, iar terenul este supus regimului art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 și a reținut că reclamanta, raportat la art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, ar fi de drept îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și asupra terenului.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar ( 10 -12 ), a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea în tot a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea apelată și actele dosarului prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, ecizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Totodată, potrivit alin.4,în cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legea reparatorie conferă doar persoanei îndreptățite calitatea de a ataca în instanță dispoziția de restituire, nu și organului emitent. Prin urmare, printr-o cerere formulată în cadrul plângerii persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, pârâtul nu poate solicita revocarea propriului act, având doar dreptul de a decide dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, deoarece art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 nu-i acordă această posibilitate, desființarea efectelor actului de dispoziție al organului emitent fiind posibilă doar într-o acțiune în anulare de drept comun.
Pe de altă parte, regimul juridic al terenurilor preluate în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 este reglementat prin dispozițiile art. 1.4 lit. c din nr.HG250/2007. În ipoteza în care, ulterior înstrăinării, proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligația rambursării despăgubirilor încasate, iar în situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente, mai sus menționate, reclamanta este în situația dobânditorului construcției, cu vocație de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției, în cazul în care aceasta nu ar fi fost preluată de stat și apoi demolată. Întrucât reclamanta nu mai poate solicita eliberarea acestui titlu, iar terenul în litigiu nu este liber,reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită să solicite despăgubiri și pentru terenul în litigiu, în accepțiunea dispozițiilor art. 1.4 lit. c din nr.HG250/2007 fiind considerată ca proprietară a terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Față de cele expuse, apelul pârâtului fiind nefondat, urmează a fi respins, conform art. 282,296 proc.civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274.proc.civ. pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei intimate suma de 1.071.80 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și chitanțele depuse la dosar ( 13, 20-21 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, pârât în cauză, împotriva sentinței civile nr. 562 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei suma de 1.071.80 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact.Sz./4ex.
10.03.2009
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Băldean
