Speta Legea 10/2001. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantele reclamante, cu domiciliul în Focșani,-, -.11, județul V și, domiciliată în B,-,.B,. 26, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C, cu sediile în C,- și, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 525 din 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în dosarul nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, dar și pentru că nu a putut hotărî de îndată, conform art. 260(2) Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16 ianuarie 2009, pentru când a soluționat astfel.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamantele și, prin procurist, au chemat în judecată mai mulți pârâți, persoane fizice cu diferite funcții în administrația locală și pe SC SRL, pentru a fi obligate să emită dispoziția de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul C- (fostă - nr. 5) compus din teren în suprafață de 1.550. și construcții aferente iar în subsidiar să se constate nulitatea contractului înregistrat sub nr. 3452 încheiat între SC SRL și SC SRL, a celorlalte contracte de închiriere cu terțe persoane, prin care li se încalcă dreptul de proprietate.
În motivare au expus situația de fapt care susține pretențiile lor în calitate de persoană îndreptățită și au invocat refuzul nejustificat de a se emite decizia de restituire.
La termenul din 25.01.2008, reclamantele au depus precizări, prin care au modificat atât obiectul acțiunii cât și cadrul procesual și motivarea în fapt și în drept.
În noua formă a acțiunii s-au solicitat următoarele:
- restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul C,- compus din teren în suprafață de 1550. și construcțiile aferente;
- în subsidiar, în cazul în care nu se admite primul capăt de cerere, obligarea primarului Municipiului C la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul C,- compus din teren în suprafață de 1550. și construcțiile aferente;
- cheltuieli de judecată.
Această formulare este reluată și în concluziile scrise după închiderea dezbaterilor.
În ceea ce privește cadrul procesual, s-a stabilit de către reclamante că pârâți sunt:primarul Municipiului C, Municipiul C prin primar, Consiliul Local C și SC SRL.
În motivarea noii versiuni a acțiunii s-au arătat următoarele:
Prin dispoziția nr. 2057/10.06.2005 primarul Municipiului Car espins notificarea pe care au formulat-o pentru restituirea imobilului în cauză.
Această decizie a fost anulată prin sentința civilă nr. 2016/13.12.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 2005/2005.
Cu toate acestea, Primarul C nu a emis o nouă dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitându-le din nou depunerea înscrisurilor doveditoare, care deja fuseseră depuse și care fac dovada îndreptățirii reclamantelor la restituirea imobilului în cauză. Cu toate acestea, reclamantele au arătat că au depus din nou înscrisurile solicitate.
Reclamantele au mai arătat că au formulat notificare și către SC SRL însă această societate i-a comunicat că a amânat emiterea dispoziției până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cauzei iar ulterior soluția a fost una negativă cu motivarea că imobilul nu se află în proprietatea sa ci numai în administrarea sa.
De asemenea, reclamantele au indicat titlul de proprietate al autorului lor și au expus justificarea calității de succesoare.
Reclamantele au invocat și soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. XX din 19.04.2007 în recurs în interesul legii, în sensul restituirii direct de către instanță a imobilului, față de tergiversarea soluționării notificării.
În dovedire s-au depus în copie legalizată înscrisuri - notificarea formulată, și ulterior înscrisuri privind calitatea de persoană îndreptățită, respectiv copii ale actelor privind proprietatea asupra imobilului și copii ale unor acte de stare civilă.
În cauză s-au solicitat de către instanță relații privind situația juridică a imobilului, acestea fiind furnizate cu adresa nr. 35922/20.03.2008 de către Serviciul patrimoniu din cadrul Direcției patrimoniu a Primăriei Municipiului Cu aceeași ocazie s-a comunicat instanței și istoricul de rol fiscal al imobilului și înscrisurile depuse de reclamant la dosarul constituit ca urmare a notificării, precum și o schiță a imobilului și înscrisuri privind preluarea imobilului.
De asemenea, a fost atașat dosarul nr. 2005/2005 al Tribunalului Constanța.
Pârâții nu au formulat întâmpinare față de noua formă a acțiunii, expunându-și punctul de vedere prin intermediul apărătorului ales, oral, în fața instanței.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C, Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că nesoluționarea notificării nu poate fi considerată ca un refuz nejustificat al entității deținătoare, ci este determinată de motive obiective, care au legătură, deși cu persoanele care au formulat notificarea, și anume, incertitudinea referitoare la persoanele îndreptățite a solicita restituirea imobilului, existând un litigiu în curs cu privire la persoanele care au calitatea de succesori ai persoanei care se pretinde că a fost proprietarul imobilului care face obiectul notificării.
Pe de altă parte, din această perspectivă trebuie avut în vedere împrejurarea că, asemănător unei acțiuni în revendicare, și în cazul acestui tip de acțiune, prin care se solicită restituirea directă a imobilului, această restituire nu se poate dispune numai în patrimoniul unora din persoanele care se consideră îndreptățite, ci în patrimoniul tuturor (regula unanimității).
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 525 din 30 aprilie 2008 au declarat apel reclamantele și.
Critica soluției se referă la următoarele:
-Nu s-a finalizat procedura administrativă prealabilă;
-Nesoluționarea notificării formulate de reclamante este condiționată de existența unei alte cauze - o acțiune în anularea certificatului de moștenitor nr. 2/1998 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, formulată de pretinșii succesori ai defunctei C la rândul său moștenitoarea defunctei;
-Nerespectarea regulii unanimității referitoare la acțiunile întemeiate pe Legea nr. 10/2001 în baza cărora se solicită restituirea de îndată;
-Notificarea a fost formulată de oat reia persoană, care, însă, nu se mai regăsește printre reclamantele din prezenta cauză;
-Nu s-a dovedit calitatea de moștenitoare a autorilor lor și.
Analizând sentința apelată, în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele:
În baza art. 21 din legea nr. 10/2001 reclamantele și au declanșat procedura necontencioasă - notificând prin Primăria Municipiului C conform notificării nr. 382 din 10 iulie 2001 - în baza căruia au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,- (fostă - nr.5) cu-, compus din teren în suprafață de 1.550 și construcții.
Odată cu notificarea au fost depuse: contractul de vânzare - foaia de date pentru cartea funciară care fac dovada proprietății imobilului ce a aparținut autorului lor, anexa la Decretul nr. 92/1950 în baza căruia a fost naționalizat imobilul a cărui restituire o solicită reclamantele, certificatele de moștenitori care atestă calitatea de moștenitoare a reclamantelor.
În baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, Primarul Municipiului Cae mis dispoziția nr. 2057 din 10 iunie 2005 prin care a respins cererea de restituire în natură acestui imobil.
În motivarea dispoziției s-a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu dispozițiile nr.HG 498/2003.
Împotriva acestei dispoziții au formulat contestație reclamantele și, în două dosare distincte - nr. 2005/2005, înregistrate la Tribunalul Constanța.
Prin încheierea din 15 septembrie 2005 cele două cauze au fost conexate.
Prin sentința civilă nr. 2016/2005, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 2005/2005, s-a admis contestația și a fost anulată dispoziția nr. 2057 din 10 iunie emisă de Primarul Municipiului C, reținându-se că reclamantele nu au depus acte pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Cu toate că decizia mai sus menționată a fost anulată, Primarul Municipiului C trebuia să emită decizie motivată cu privire la notificarea formulată după ce în prealabil reclamantele au depus noi înscrisuri conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.
În cauza dedusă judecății, de la data anulării dispoziției nr. 2057/2005 - 13 decembrie 2005 și până la data introducerii acțiunii au trecut aproape doi ani și Primarul Municipiului C nu a emis dispoziție motivată cu privire la teren și cu privire la construcție trebuia să înainteze notificarea pârâtei, care are în administrare această construcție.
În condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prev. de art. 23din lege, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, tribunalul, pe considerentul că nesoluționarea notificării formulate de reclamante este justificată de existența unei alte cauze în care s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr-, privind pe cele două reclamante.
În aceste condiții nu are nici o importanță procesul mai sus menționat, în care apar ca reclamante ca terțe persoane care nu au formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 și nu beneficiază de măsuri reparatorii astfel cum prevăd dispozițiile art. 4(4) din această lege "de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Având în vedere cele menționate mai sus, se constată că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuia cenzurat de către instanța de fond, tot în condițiile unei proceduri speciale - fapt pe care nu l-a făcut.
legiuitorului în necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință nu poate constitui o în calea persoanei îndreptățite de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege și nici un temei de a o pune pe aceasta într-o situație de inferioritate față de persoanele care primesc răspuns în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care nu au nici o culpă.
A respinge plângerea, așa cum a procedat instanța de fond, nu înseamnă decât a da dovadă de un formalism nejustificat, de a-și nesocoti caracterul reparatoriu al acestei legi și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns și să fie la dispoziția unor persoane juridice deloc interesate în a restitui imobilul.
Prin urmare, lipsa răspunsului la notificare constituie un refuz nejustificat, iar instanța de fond trebuia să pășească la soluționarea cauzei nu să respingă acțiunea formulată de către reclamante ca nefondată.
În sensul prezentei legi, prin imobilele preluate în mod abuziv se înțelege: imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare.
În cauza dedusă judecății imobilul a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, decret care contravenea Constituției din anul 1948, iar la art. 11 prevedea că mijloacele de producție, băncile și societățile de asigurare, proprietate particulară, pot deveni proprietate de stat, bun al întregului popor.
Potrivit dispozițiilor acestui decret, nu puteau fi naționalizate imobilele care aveau calitatea de locuințe.
În aceste condiții, se constată că imobilul în litigiu se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv de la autorul reclamantelor.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului compus din teren în suprafață de 1.550 și construcții situate în C,- (fostă-).
Având în vedere că suprafața de teren se află în proprietatea privată a Municipiului C, va obliga pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C să restituie reclamanților suprafața de 1.550, conform dispozițiilor art.1, rap. la art.9 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că imobilele preluate abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini și art.1 din Protocolul 1 CEDO, care prevede că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, decât în cauza unei utilități publice și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.
Construcțiile, aflându-se în administrarea, având calitatea de unitate deținătoare, construcții care nu sunt înstrăinate, ci ocupate cu contract de închiriere de persoane juridice - vor fi obligate să le restituie reclamantelor conform dispozițiilor legale mai sus menționate.
Referitor la regula unanimității, instanța reține că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil pentru a putea fi aplicabilă această regulă.
În speța de față, sunt aplicabile dispozițiile art.4 din Legea nr. 10/2001, care constituie o excepție de la regula unanimității, prevăzând în mod expres că de cotele celorlalți moștenitori legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
În sensul neaplicării regulii unanimității în litigiile guvernate de dispozițiile Legii nr. 10/2001 s-a pronunțat constant practica de specialitate în hotărârile pronunțate, arătându-se că dreptul instituit de Legea nr. 10/2001 poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice și să-l apropie, fără a fi condiționat de o eventuală atitudine a unui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea va fi golită de conținut (decizia 1677/2005 a ).
În ceea ce o privește pe care a fost reținută de instanța de fond ca un alt motiv pentru care nu s-a admis acțiunea, întrucât aceasta nu figurează ca reclamantă, se constată următoarele:
Drepturile conferite de legea nr. 10/2001 sunt guvernate de principiul disponibilității, în sensul că legea nu conferă aceste drepturi decât în măsura în care persoanele înțeleg să și le solicite.
În speța de față, împotriva dispoziției nr. 2057 din 10 iunie 2005, emisă de Primarul Municipiului C, prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în C,-, nu a înțeles să formuleze contestație,așa cum prevăd dispozițiile art. 24(3) din Legea nr. 10/2001, renunțând implicit la dreptul asupra acestui imobil.
Dispoziția a fost contestată numai de către cele două reclamante, respectiv și.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 30 aprilie 2008.
Va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va obliga ca pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C, reprezentat prin Primar și Consiliul Local C, să restituie reclamantelor suprafața de 1.550 situată în C,- (fostă - - nr.5).
Va obliga pârâta să restituie reclamantei construcțiile edificate pe suprafața mai sus menționată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantele reclamante, cu domiciliul în Focșani,-, -.11, județul V și, domiciliată în B, -,.B,. 26, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, cu sediile în C,- și. cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 525 din 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Schimbă în tot sentința apelată.
Obligă pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar să restituie reclamantelor suprafața de 1.550, situată în C,- (fostă - - nr.5) și obligă pârâta să restituie reclamantelor construcțiile edificate pe suprafața de teren situată în C,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel: /25.02.2009
gref.AB/10 ex./17.03.2009
Emis 6 com.
azi, 06 aprilie 2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
